duminică, 30 septembrie 2018


Biserica “ Sfiintii Trei Ierarhi”
Iasi
          Este situata in Iasi, pe unul dintre cele mai importante bulevarde ale acestui municipiu si anume Stefan cel Mare. In apropiere se afla Catedrala Metropolitana, Teatrul National si, putin mai departe, la unul din capetele bulevardului, Palatul Culturii.

Biserica "Trei Ierarhi" - vedere din bulevardul Stefan cel Mare
Bulevardul Stefan cel Mare astazi





Vedere din curtea Manastirii

             
Ctitoria Domnitorului Vasile Lupu, intre anii 1637-1639, realizata in numele celor trei sfinti: Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur. El era dornic sa eclipseze Manastirea Curtea de Arges, construita de Neagoe Basarab, prin aceasta somptuasa biserica.    De fapt s-a ridicat un ansamblu manastiresc compus dintr-o biserica, o trapeza(sala de mese a manastirii), numita mai tarziu Sala Gotica, case egumenesti, chilii, o clopotnita cu un orologiu, aflata deasupra portii si o tipografie. Este cea mai reusita creatie a artei moldovenesti, sculptata in intregime in piatra,blocurile de piatra sculptate unul cate unul,cu o grija deosebita,au fost sudate ulterior, intre ele, cu plumb topit. O extraordinara dantelarie impodobeste fatadele, de la temelie si pana in varful turlelor. Sunt peste 30 de registre de motive decorative,  care nu se mai repeta.


Catedrala Metropolitana din Iasi, inca in restaurare
Bulevardul Stafan cel mare siPalatul Culturii(in ultimul plan)

            
  Spre deosebire de bisericile moldovenesti importante( exemplu cea de la Dragomirna), are o turla suplimentara, deasupra pronaosului. Se observa influienta goticului transilvan , la contraforturi, la armatura de piatra a ferestrelor, la profilul usilor, chenarele cu bagheta si arce in acolada. Biserica aduna elemente de arhitectura occidentala(gotica si renascentista), imbinate cu elemente orientale(inspiratie armeana, georgiana, persana). Ctitorul bisericii, voievodul Vasile Lupu, era un mare iubitor de arta si nu precupetea nimic pentru a realiza ornamentatii fastuoase, ca cele de la aceasta biserica. In turnul portii, Domnitorul Vasile Lupu, instaleaza un orologiu, primul de acest fel, de folosinta publica, din Moldova.
             
Zidurile sunt construite din piatra fatuita, sculptata la exterior, peretii au gosimea de un metru. Acest lucru era bun pentru locuitorii Iasului deoarece isi gaseau adapost cand erau atacati  de navalitori.  Pericolul era mare cand biserica era incendiata si cei din interior, care erau obligati sa iasa, nimereau in mainile navalitorilor, care fie ii ucideau, fie ii luau robi.
Ctitorul Bisericii "Sfintii Trei Ierarhi"

Siruri de ornamente care "imbraca" peretii acestui monument istoric

Motive decorative, sculptate in piatra, care impodobesc peretii bisericii de la baza si pana in varful turlelor

Biserica si turnul in 1837. Turnul a fost construit in 1638, avea o inaltime cuprinsa intre 30 si 35 m, se putea urca pe o scara in spirala cu 280 de trepte(treptele aveau inaltimea  de aproximativ 12 cm. In el se aflau 8 clopote, dintre care unul era mai mare si se afla in partea superioara a turnului, iar celelalte in partea de mijloc, se afla si un ceasorni public, afectat puternic de cutremurul din 1802. Dupa acest cutremur turnul a fost refacut in 1806de catre calugarii greci din aceasta manastire. Atunsi turnul aproape a fost reconstruit, ne mai respectand , in totalitate, aspectul arhitectonic de dinainte de cutremur. Cutremurul a avut loc 1n 14 octombrie  1802, chiar ziua Sf. Paraschiva, fenomenul fiind pus pe supararea Sfintei pentru ceea ce se intampla in aceasta comunitate.
Asa arata biserica , turnul si curtea manastirii in care se vede o parte din sala gotica (partea dreapta). Curtea manastirii era delimitata de un gard, construit din piatra, care, se spune, ca ar fi avut o inaltime de 4m.




Biserica "Trei Ierarhi" dupa restaurarea realizata intre 1882-1898, resfintita in !904. Se vad cele doua turle care au acoperisul ascutit, fata de acoperisul initial care era rotund., iar contraforturile au fost micsorate(observati imaginile de mai sus)

Momentulul de glorie al Bisericii "Trei Ierarhi"a fost in 1642, cand s-a organizat Sinodul de la Iasi.Au participat regi, patriarhi si alte personalitati ale timpului, care au admirat rafinamentul si bogatia acestui monument. Tot aici, in 1645, a fost uns Patriarh al Ierusalimului, Paisie,fost egumen al Manastirii Galata din Iasi, impus de Domnitorul Vasile Lupu.


Ulita Mare din Iasi in 1845(azi Bul. Stefan cel Mare si Sfant).se vad: turnul Bisericii si una din turle. 








           
  Intre anii 1652-1659, Paul de Alep, arhidiacon al Antiohiei, cronicar, copiator caligraf, in calitatea sa de secretar personal al Patriarhului Antiohiei, Macarie III(tatal sau), impreuna, au calatorit (7ani, 4 luni si 20 de zile) in Europa, plecand de la Damasc, ajungand la Constantinopol, apoi pe mare la Constanta(17 ian. 1653), Dobrogea, Galati, Iasi(25 ianuarie 1653), unde sunt primiti de Domnitorul Vasile Lupu,caruia i-au oferit o parte din moastele Sf. Vasile cel Mare, dupa care pornesc spre Valahia, unde era Domnitor Matei Basarab, care ii primeste la Cetatea de la Targoviste, apoi i-au parte la inmormantarea acestui domnitor(mort la 9 aprilie 1654),sunt martori la inscaunarea lui Constantin Serban, pornesc din nou spre Moldova unde sunt primiti, la 22 mai 1654, de noul domn Gheorghe Stefan, apoi s-au deplasat spre Tara Cazacilor, in iunie 1654, la Kiev, unde era Mitopolit Petru Movila, si, la 1 februarie 1655 ajung la Moscova fiind primiti de tarul Alexei I si de Nikon, patriarhul Moscovei si al Intregii Rusii si, in 29 mai 1656, pornesc spre Moldova, dupa care din nou spre Valahia, unde viziteaza manastirile din Oltenia,orasele Targoviste si Bucuresti, Manastirea Curtea de Arges, Manastirea Dealu,au fost martorii parjolirii oraselor Targoviste si Bucuresti de catre turci, a detronarii lui Constantin Serban(10 martie 1658)si la incoronarea noului domnitor, Radu Mihnea III,ramanand aici o jumatate de an, incepand cu 25 aprilie 1658, parasind Tara Romaneasca la 13 octombrie 1658, indreptandu-se spre Anatolia, ca la 1 iulie 1659 sa ajunga la Damasc.


Paul de Alep si Jurnalul sau de calatorie
   Aceasta calatorie avea ca scop strangerea de fonduri si sprijin pentru Biserica lor fiind intr-o zona in care musulmanii o atacau continuu. Dorea sa ajunga mai ales in Moldova si la Moscova unde puteau sa gaseasca sprijin material, dar si sustinerea acestei Biserici. Stia ca domnitorul Vasile Lupu este generos si ar putea dona anumite sume care sa scoata aceasta biserica din marile datorii pe care le avea catre Inalta Poarta.
   In cei 4 ani, cat au calatorit prin Moldova si Valahia, au cunoscut viata cetatenilor celor doua Principate, personalitatile din acestea, numeroasele manastiri si biserici s.a. Paul de Alep a scris un jurnal de calatorie, in araba, care se numea “Calatoriile lui Macarie, Patriarhul Antiohiei”, tradus ulterior in limba engleza, iar acesta a fost tradus, in 1900, de Emilia Cioran, la Bucuresti.
              In acest jurnal sunt relatate aspecte din Manastirea “ Sfintii Trei Ierarhi”, mai ales date cu privire la biserica, care l-a impresionat si scria ca a intalnit aici “ o arta care uimeste mintea vizitatorului” si ca “nu se afla loc nici cat un deget ca sa nu aiba sculptura”. Despre moldovenii de la sate caracterizarea este sumbra, unii istorici le considera exagerate. Iata cum ii caracteriza: “ nu postesc, nici nu se roaga, nu au religie, sunt crestini numai doar cu numele. Preotii lor sunt cei dintai care isi incep ziua la crasma. E ceea ce am vazut in Tara Moldovei. Cat despre Tara Romaneasca Domnul sa dea viata locuitorilor ei pentru evlavia si cumpatarea lor”.
              In Moldova erau multi talhari si pentru ca sa-i opreasca, Vasile Lupu a stabilit pedepse graduale: la prima fapta erau batuti si insemnati cu fierul inrosit, dupa care ii slobozea. La a doua fapta I se taia o ureche, la a treia fapta, i se taia cealalta ureche, iar la a patra fapta era ucis. Cei care furau din biserici sau erau acuzati de fapte grave erau condamnati, fara a primi pedepse graduale.
              In 1653, cand Domnitorul Vasile Lupu era aproape invins,fuge in exil, pentru a nu fi ucis, in urma complotului boierilor  sprijiniti de Principele Transilvaniei, Gheorghe Rackoczi si de Matei Basarab, voievodul Tarii Romanesti, panica s-a instalat in Moldova, relata Paul de Alep. “Indata dupa plecarea leului, adica a domnului, groaza au cuprins populatia orasului, caci locuitorii tarii s-au schimbat toti in talhari razvratiti. Toti negustorii si orasenii s-au adunat si au dus lucrurile la manastiri. O mare spaima domnea printre ei si noi o impartaseam, caci in toata viata noastra nu mai fusesem martori la astfel de intamplari. Si in timpul acesta au incetat rugaciunile si liturghiile caci bisericile si altarele erau pline de marfuri si provizii, fiind ticsite pana la bolti”
              Dupa 7 ani, un alt calator, numit “fiu al drumului”, un turc numit Evlia Celebi, relata despre biserica “Sfintii Trei Ierarhi”urmatoarele: “nu-i chip s-o descrii cu limba sau cu pana…”
              In 1641 au fost aduse moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, daruite de Patriarhia si Sinodul de la Constantinopol,Patriarh Partenie I, ca rasplata pentru ajutorul generos oferit de Domnitorul Vasile Lupu  pentru plata datoriilor(datorii si donatii de 468000 de aspri). Moastele au fost transportate cu o corabie pe Marea Neagra, fiind insotite de trei mitropoliti greci, iar la Iasi au fost intampinate de Domnitorul Vasile Lupu, de  Mitropolitul Varlaam, de episcopii de Roman si Husi, de cler si de catre multi credinciosi . Moastele au fost asezate pe peretele de sud al naosului din biserica “Trei Ierarhi”.
              Au urmat perioade grele pentru  acest renumit complex de arta feudala.o capodopera arhitecturala. Jafurile si incendiile realizate de navalitori , in 1650 cete de tatari si cazaci “ intr-o mica de ceas cenusa au statut”curtea domneasca , casele boierilor si tot orasul (Miron Costin), iar focul a ajuns si la biserica “Sfintii Trei Ierarhi” si de polonezi , in 1686, care au incendiat-o, producand mari stricaciuni. La acestea s-au adaugat distrugerile produse de cutremure( 1711,1781, 1812, 1827). In 1827 pe langa  distrugerile produse de cutremur a fost afectata si de un incendiu. S-au facut unele reparatii in 1837 si 1851, inclusiv asupra picturii interioare.  La prima invazie a turcilor, spune o legenda, acestia au dat foc bisericii ca sa se topeasca aurul de pe pereti si ei sa-l poata aduna. Aceasta este o legenda care nu se confirma deoarece nu s-au gasit urme de fum pe zidurile bisericii, asa cum exista la Biserica Neagra din Brasov. Astazi se mai vad  urme de aur doar in jurul ferestrelor dinspre nordul bisericii, de fapt urme de foita de aur, care la inceput acopereau partea reliefata, iar cealalta parte era acoperita cu albastru de cobalt. Era un un contrast placut, ceea ce l-a facut pe Paul de Alep, la vizitarea bisericii, sa spuna ca este “soarele pogorat pe Pamant”.
              Au urmat lucrari de restaurare intre anii 1882-1898,dupa razboiul de independent din 1877, intre i882-1887 s-au realizat lucrarile de arhitectura, iar pana in 1898 si cele de picture, incredintata spre realizare unor pictori francezi si romani care nu au respectat originalul inspirandu-se din pictura de la Curtea de Arges. 
              Turnul, cu orologiu si clopotnita, dupa ce in anii 1804-1806 a fost reparat de catre calugarii greci, in 1886, o comisie istorica a facut o evaluare a acestuia si s-a hotarat demolarea sa, fiind intr-o stare critica, dar si pentru a se respecta noua configuratie a Ulitei Mari(actualul boulevard Stefan cel Mare).  Pana in 1891, cand s-au demolat cladirile din interiorul manastirii, au functionat , in 1824, o scoala elementara, un gimnaziu de 4 ani si o scoala preparandala, la care au predat: B.P.Hasdeu, Grigore Cobalcescu, V.A.Urechia, Titu Maiorescu, S. Bodnarescu. Mihai Eminescu, in calitatea sa de revizor scolar, a facut parte din comisia de examinare a absolventilor anului scolar 1874-1875. Si Ion Creanga a fost elevul scolii preparandale in 1864.Tot in 1891 a fost demolata si sala gotica, refacuta la initiative arhitectului Andre Lecomte du Nouy, dar afectata grav la incendiul din 1916, dupa care a fost parasita pana la lucrarile de restaurare din 1958-1960.                                                                                    Arhitectul francez Andre’ Lecomte du Nouy, ajutat de arhitectul roman Nicolae Gavrilescu, s-a ocupat de restaurarea acestui monument , dupa ce, mai inainte, a restaurat si  Manastirea Curtea de Arges(1875-1880). A adus importante modificari, pastrand vechile forme arhitecturale si ornamentatia sculpturala din exterior. In timpul restaurarii  cea mai mare  parte din pictura originala a fost distrusa, s-au demolat turlele si au fost reconstruite  cu acoperisuri ascutite, s-au demolat boltile si acoperisul, absida altarului si coloanele centrale interioare.  Exista doar fragmente ale picturii originale (20 capete de sfinti si ingeri, zugraviti in medallion cu aureole decorate cu elemente florale, in relief) expuse astazi in sala Gotica. Tot aici se afla portretele domnitorului  si ale membrilor de familie in marime  naturala. 
Andre Lecomte du Nouy, venit in tara la cerere Regelui Carol I ca sa restaureze mai multe biserici. El este inmormantat la Biserica Curtea de Arges
              Pictura, catapeteasma si interioarele au fost complet refacute, iar biserica a fost impodobita cu obiecte de mobilier din bronz masiv, suflat cu aur, toate lucrate la Viena, pe cheltuiala Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta, in perioada 1900-1904. Catapeteasma actuala este din marmura de Carrara, prinse in structura de bronz, include icoanele imparatesti, lucrate in mozaic, iar celelate icoane in email. Din vechiul mobilier nu s-a pastrat nimic, dar Paul de Alep,arhidiacon al Antiohiei, care l-a insotit pe patriarhul Macarie in calatoria  in Principatele Romane, in 1653, vizitand aceasta biserica,  a scris, ca tronul Domnitorului era era lucrat din foi de aur, iar scaunele din biserica erau din lemn de chiparos si abanos, frumos sculptate, stranele din abside erau incrustate numai cu fildes si abanos. In acea calatorie , o parte din moastele Sfantului Ierarh Vasile cel Mare, au fost daruite, de     catre Patriarhul Macarie al Antiohiei, Domnitorului Vasile Lupu.

Catapeteasma este realizata in timpul restaurarii din anii 1882-1887
              In timpul restaurarii a fost demontat orologiul instalat de Domnitorul Vasile Lupu, dus in Franta,  unde a si ramas. Tot in acea perioada, moastele Cuvioasei Parascheva au fost mutate temporar, in 1888, in paraclisul manastiresc din cladirea egumeniei, dupa care in 1889 au fost mutate  in Catedrala Metropolitana, unde se afla si astazi. Moastele Sfantului Vasile cel Mare, care au fost primite in dar de domnitorul Vasile Lupu, in 1653, au fost confiscate de comunisti, in 1975 si duse la Bucuresti, dar readuse in biserica in anul 2000, in nisa ce a adapostit odinioara moastele Sfintei Cuvioase Parascheva.
              Un mare scandal s-a iscat in perioada restaurarii mormintelor din biserica, cand, din neglijenta arhitectului francez, muncitorii au ramas nesupravegheati si au scos tot ce era in morminte(oseminte, bijuterii, acoperamintele de morminte), pe care le-au aruncat la groapa de gunoi a orasului. S-a descoperit acest fapt in momentul in care un cetatean s-a prezentat la un bijutier cu un inel voievodal. Bijutierul a sesizat autoritatile si astfel in gunoiul respectiv au mai fost gasite: un alt inel voievodal, osemintele, acoperaminte de morminte etc. Candelabrele initiale din biserica, care erau din argint, au disparut in timpul restaurarii, fiind inlocuite cu altele din bronz aurit.
              Dupa restaurare, resfintirea bisericii s-a realizat  mai tarziu, in 1904, in prezenta regelui Carol I,considerat al doilea ctitor al acetei biserici.
               A.D.Xenopol a scris in 1904, dupa finalizarea lucrarilor de restaurare: “Vasile Lupu zidi si el, si de asta data, cu o arta mult mai mareata cum putuse sa o faca Stefan cel Mare, frumoasa catedrala”Trei Ierarhi”, care a ramas alaturi de Curtea de Arges, ca doua monumente nepieritoare ale artei romanesti din trecutul cel mai indepartat”.
              In noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, se declanseaza un incendiu puternic, la paraclisul in care se aflau, temporar, moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. Mitropolitul Iosif Naniescu cand a aflat, a venit repede, descult si, vazand  cum arde in foc cel mai de pret odor al Moldovei, a plans ca un copil nemangaiat. Cand incendiul s-a sfarsit au constatat ca moastele erau neatinse de flacari. Asta a fost o mare minune a Sfintei Parascheva.
              Dupa restaurarea realizata intre 1882-1898, mai ales dupa resfintirea din 1904, biserica nu a mai suferit alte asemenea lucrari de restaurare. In perioada celor doua razboaie mondiale s-a facut tot ce este posibil pentru a o proteja. In timpul celui de al doilea razboi mondial a fost “imbracata” cu saci de nisip, de cativa metri grosime, saci sustinuti de panouri de lemn, care la randul lor erau sprijiniti de niste contraforturi, tot din lemn.
              Functionarea Manastirii de calugari, de la Trei Ierarhi, a fost aproape continua, cu exceptia perioadei 1970-1991, cand a fost desfiintata.In perioada de dupa 1970 se puteau oficia slujbe doar la hramul bisericii(30 ianuarie) si de 24 ianuarie. Interesul pentru acest monument istoric si architectural a fost redus in perioada comunista. Manastirea a functionat ca muzeu pana in 1990 cand asezamantul a fost redeschis, la initiative Mitropolitului Moldovei si Bucovinei Daniel, iar in 1994 a fost reactivate ca manastire pentru calugari, cu viata de obste si slujbe zilnice.  In prezent staretul acestei Manastiri este Nichifor Horia.                                                                                                                                                                          La inceputul anului 1990 peretii prezentau fisuri serioase, iar turlele bisericii se puteau darama oricand.Aceasta stare de degradare se datora apei freatice, al carui nivel crescuse si, intr-o astfel de zona colinara , puteau afecta grav acest monument, putand fi luat de alunecarile care s-ar fi declansat. A fost nevoie sa se faca lucrari pentru drenarea apei pentru a scadea nivelul apei freatice. Au urmat lucrari de armare a peretilor, fara a afecta fatada exterioara cu multiplele ei sculpturi si, pe cat posibil, si pictura interioara. A urmat curatirea sculpturii exterioare si hidrofugarea broderiei de piatra pentru a o proteja de intemperii. Lucrarile de restaurare a fatadei a durat 19 ani, s-au incheiat in 2012. Lucrarile au continuat cu pictura bisericii.
              In interiorul Bisericii “Trei Ierarhi” se afla 4 morminte, cate doua de fiecare parte, sapate sub forma de nise boltite. In nisa din peretele nordic sunt inmormantati: Ioan, fiul Domnitorului Vasile Lupu, prima sotie  Doamna Tudosca si Domnitorul Vasile Lupu, mort la Constantinopol si adus aici de fiul sau Stefanita. In cripta din peretele sudic se sfla osemintele Domnitorului Dimitrie Cantemir, mort in Rusia, la Dimitrovka, in 1723, aduse in tara, cu mare ceremonie, in 1935.
              Intr-o alta nisa se afla ramasitele Domnitorului A.I.Cuza, mort in exil in  15 mai1873, la Heidelberg, in Germania, la varsta de 53 ani. La Ruginoasa au fost adus si inmormantat langa biserica ctitorita de bunicaul sau din partea mamei, Sandu Sturza, la 29 mai 1873. La inmormantare au fost prezenti Vasile Alecsandri, Mihail Kogalniceanu, Costache Negri, Iacob Negruzzi, Cezar Boliac. In 1907, cu ocazia ultimei vizite la Ruginoasa, Doamna Elena Cuza a mutat osemintele intr-o cripta special amenajata de ea in biserica. In timpul celui de al doilea razboi mondial intrucat Ruginoasa era pe linia frontului, dupa ce sovieticii au rupt frontul la Tg. Frumos,de teama de a nu fi profanate osemintele Domnitorului A.I.Cuza, la 29 mai 1944 au fost transportate,  si apoi depuse, la Manastirea Curtea de Arges.  Dupa razboi,  la 6 aprilie 1947, intrucat biserica de la Ruginoasa era distrusa, osemintele au fost duse la Biserica”Trei Ierarhi” din Iasi. Au fost duse la Iasi, era dorinta de a fi inhumat alaturi de M. Kogalniceanu, fie intr-un Panteon care trebuia construit, fie alaturi de M.Kogalniceanu, in Cimitirul “Eternitatea” din Iasi. Intrucat Panteonul nu s-a construit, s-a ales ca osemintele sa fie depuse intr-o nisa a Bisericii “Trei Ierarhi” alaturi de Domnitorii Dimitrie Cantemir si Vasile Lupu.

Mormantul Domnitoruloi A.I.Cuza de langa biserica de la Ruginoasa

Biserica din Ruginoasa in care Doamna Elena Cuza a construit o cripta pentru osemintele Domnitorului A.I.Cuza


Statuia Domnitorului A.I.Cuza de la Heidelberg, Germania
              Comunitatea din Ruginoasa nu a renuntat ca aceste oseminte sa revina acasa, acolo unde si-a dorit A.I.Cuza, la Ruginoasa, demersuri facute imediat dupa cel de al doilea razboi mondial si mai recent, inaintand mai multe scrisori deschise catre Presedintele tarii, catre Guvern, catre Biserica Ortodoxa, catre Academia Romana, dupa 2013. Nu s-a hotarat nimic de catre aceste institutii ale statului, asa ca mormantul de langa biserica din Ruginoasa, cat sic el din biserica, sunt fara osemintele Domnitorului. Aici la Ruginoasa sunt inmormantati cei doi fii ai lui Cuza, Dimitrie, care s-a sinucis si Alexandru, mama lui Cuza si un unchi.
             In naos, in partea sudica, se afla un alt spatiu special construit si destinat de la inceput pentru a adaposti moastele Sfintei Cuvioase Parascheva. Aceasta nisa este inaltata pe trepte de marmura si este bogat ornamentata. Cu ocazia restaurarii bisericii din anii 1882-1889, in 1888, moastele sunt mutate, temporar, intr-un paraclis de langa biserica,unde a avut loc un puternic incendiu, in 1888, ulterior, in 1889, mutate definitiv in Catedrala Metropolitana din apropiere. In nisa destinata moastelor Sf. Cuviose Parascheva se afla o parte din moastele Sf. Vasile cel Mare, primite de Domnitorul Vasile Lupu, in 1653, de la Macarie al Antiohiei, confiscate si duse la Bucuresti in 1975, aduse definitiv la “Trei Ierarhi” in 2001.

Sala Gotica  in prezent este un muzeu religios si staretiamanastirii  "Sfintii Trei Ierarhi"
          Langa Biserica “Trei Ierarhi” se afla o cladire numita Sala gotica, la inceput trapeza manastirii, apoi paraclis, in care s-au desfasurat o multime de activitati, ca cea din 1642, unde au participat,  Petru Movila, regi, personalitati religioase, aici a luat fiinta o scoala superioara, infiintata de Domnitorul Vasile Lupu, care l-a chemat pe Sofronie Pociatki, rectorul Academiei din Kiev, ca sa se ocupe de organizarea invatamantului noii scoli vasiliene si de organizarea noii manastiri, el fiind primul staret al acesteia, aici, in una din chili, a functionat o tiparnita, infiintata de Mitropolitul Varlaam, in 1641 literele acesteia au fost aduse de la Lemberg(actual Lvov), pe banii Domnitorului , de catre un vames, un preot moldovean si Pociatki. Tot in chiliile din aceasta cladire a functionat, din 1824, o scoala elementara, un gimnaziu si o scoala preparandala(pregatea invatatori), iar in prezent exista un muzeu, iar in aripa vestica a cladirii exista staretia si cateva chilii. Turnul Salii gotice  a fost construit in timpul restaurarii genarale de la sfarsitul secolului XIX-lea(1890), destinat sa preia functia de clopotniuta, dupa daramarea turnului initial, in 1886. In curtea Manastirii “Trei Ierarhi” se afla, din 1997, bustul marelui nostru poet Mihai Eminescu, a carui activitate a fost legata si de aceasta manastire.

Tabloul Cu familia Domnitorului Vasile Lupu

Bustul Marelui nostru poet Mihai Eminescu, din curtea Manastirii "Trei IUerarhi" di Iasi, din 1997
              Muzeul de arta religioasa cuprinde printre altele: fragmente de fresca din picture originala, un tablou cu familia Domnitorului Vasile Lupu, icoana imparateasca a Sfintilor Trei Ierarhi, care a facut parte din catapeteasma realizata la Moscova, in 1639, acoperaminte de mormant, realizate de Doamna Tudoska, prima sotie a Domnitorului Vasile Lupu, un epitrahil brodat si doua cupe de argint aurit, donatii ale lui Vasile Lupu ctitoriei sale, Cazania mitropolitului Varlaam s.a.
              Datorita frumusetii sale arhitectonice, Biserica “Trei Ierarhi” din Iasi, este supradenumita o simfonie a artelor in rugaciune”,