P A R C U L O L I M P I C
M O N T R E A L C A N A D A
In 1969 , Primarul General al orasului Montreal, Jean Drapeau, anunta candidatura pentru Jocurile Olimpice de vara pentru 1976. Comitetul Olimpic International anunta ca incredinteaza organizarea acestor jocuri orasului Montreal. S-a ales locul si in aprilie 1972 s-a prezentat, presei internationale, un prim model al viitorului stadion olimpic.
Locul ales pentru realizarea complexului Olimpic se afla in cartierul Hochelaga - Maisenneuve, in patrulaterul cuprins intre Rue Sherbrooke, Bulevardul Viau, Avenue Pierre de Coubertin si Pix - IX.
Planul Parcului Olimpic din Montreal
In acasta zona, la inceputul sec. XX- lea, orasul Maisenneuve anunta o serie de lucrari pentru infrumusetare si se dorea crearea unui parc imens. O parte din fosta ferma Bennett si un alt teren detinut de o companie (Viauville Land Co) sunt achizitionate de municipalitate, in urma unor licitatii din 1911.Intre 1913 si 1916 se fac noi achizitii, aproximativ 500 de acri. (1 acru are 4046 mp ). Trebuia sa se amenajeze un parc, dupa un model european si pentru aceasta s-a infiintato comisie , in 1912, care sa se ocupe de toate problemele ivite pentru realizarea acestui obiectiv, inclusiv cele financiare.
Inginerul Marius Dufresne a prezentatun plan detaliat in care erau : o pista de atletism, un teren in forma de amfiteatru, cu trepte din piatra, pentru hochei sau alte jocuri, repartizarea arborilor, arbustilor si a plantelor decorative in teren s.a. Din lipsa de resurse financiare , proiectul a fost abandonat, la un moment dat, Din cauza datoriilor acumulate, orasul Maisenneuve este anexat la Montreal, in 1918. Pana in 1950 nu se mai intreprinde aproape nimic pentru continuarea proiectului, dar cu aceasta data s-au facut unele amenajari pentru anumite sporturi: ski, hochei, tenis etc. A devenit , in urmatorul deceniu, un parc sportiv, construindu-se , aproape de strada Viau, complexul Pierre - Carbonneau, cu o sala de gimnastica si o piscina, iar arena Maurice Richard a fost inaugurata in 1961.
Urmeaza cea mai infloritoare perioada pentru Montreal, perioada in care a fost Primar General Jean Drapeau, cand s-a realizat modernizarea orasului, construindu-se: orasul subteran, orasul de zgarie nori, metroul, toate pavilioanele pentru Expo'67 si Complexul Olimpic.
Pentru proiectarea stadionului Olimpic a afost ales arhitectul francez Roger Taillibert. La 28 aprilie 1973 au inceput lucrarile de excavare si pana in data de 27 august, din acelasi an, au fost excavati212000 mc de argila si calcar. De la aceasta data a inceput constructia complexului sportiv, iar in aprilie 1974 se monteaza primii piloni ai stadionului. S-a lucrat sustinut pana in mai 1975, cand lucratorii au parasit santierul si au revenit de abia in 20 octombrie 1975 ( din cauza unei greve , au fost suspectati si de acte de sabotaj ) S-a discutat , de catre Adunarea Nationala Quebec, la 25 noimbrie 1975, ca exista posibilitatea sa se anuleze Jocurile olimpice. Datorita cresterii vitezei de lucru,prin organizarea activitatii de pe acest santier, s-a reusit, doar cu cateva zile inainte de dechiderea Olimpiadei, sa se termine lucrarile de finisare a constructiilor.Nu s-a terminat constructia turnului inclinat, s-a construit doar 92 m din cei 165 cat are turnul in prezent.
Arhitectul Roger Taillibert
Un mare arhitect care a a realizat multe constructii de mare valoare in toata lumea : Centrul de natatie din Luxemburg, Conservatorul de muzica din Paris, Parc des Princes de Paris, Centrul de conferinte din Abu Dhabi, Stadionul Kalifa din Qatar si multe altele.
Asa arata Stadionul Olimpic , in momentul finalizarii constructiei
Stadionul Olimpic ininte de inceperea Jocurilor olimpice ( 17 iulie 1976 )
In prim plan se observa turnul inclinat la cota de 92 m. De abia in noiembrie 1987 s-a construit si cealalta parte a turnului, din otel si nu din beton armat ca prima parte,pana la cota de 165 m.
Stadionul seamana cu o scoica uriasa sau cu o coaja elipsoidala, la constructia caruia s-au folosit 12000 de elemente prefabricate din beton armat, multe cantareau cateva zeci de tone. Pentru construirea acestui parc olimpic au fost necesari 40000 de metri cubi de beton, echivalent cu un trotuar de 1m latime si 15 cm grosime a betonului , intre Montreal si Calgary ( peste 3500 km ).
Din cauza numeroaselor probleme tehnice inregistrate dupa 1976, costurile constructiilor , care initial trebuiau sa fie de 770 mil. dolari canadieni au ajuns, datorita reparatiilor, unor constructii,a unoor renovari, datorita dobanzilor la imprumuturi, datorita cresterii preturilor de cost ale materialelor de constructii s.a. la 1,6 mild. dolari., al doilea cel mai scump stadion construit vreodata, dupa stadionul Wembley din Londra. Datoriile au fost achitate in 2006, dupa 30 de ani de la Olimpiada de vara din 1976. Un exemplu concludent in privinta scumpirii materialelor de constructie necesare este acela al otelului livrat de producatori americani. Daca la inceput o tona de otel costa 200 dolari tona, a crescut la 900 dolari , in 6 luni, iar cand a inceput constructia stadionului a ajuns la 1200 dolari tona.
Capacitatea initiala a stadionului era de 65000 de locuri, dar la desciderea Jocurilor Olimpice au fost prezenti 73ooo de spectatori, iar sportivii participanti la aceste intreceri au fost 12000. La aceasta olimpiada a participat si romanca Nadia Comaneci, care a fost eroina acestei Olimpiade, reusind, sa obtina un 10 binemeritat la paralele inegale, apoi la barna.
Findca nu au prevazut ca cineva, ca Nadia Comaneci, ar putea sa ia nota 10, pe tabela nu era posibil , tehnic, sa para nota 10 si de aceea a aparut nota 1.oo,
In anul 1985 s-a dat aprobarea pentru a finaliza proiectul stadionului prin instalarea unui acoperis retractabil, finantat si prin taxa din vanzarea tigarilor. In aprilie 1987 acest acoperis a fost instalat, avea culoarea portocalie. La scurt timp dupa instalare s-a prabusit ca urmare a unei greseli de proiectare. Au urmat si alte necazuri cu acest acoperis, cand dupa instalarea unui nou acoperis de culoare albastra, non retractabil, in 1998, inlocuind vechiul acoperis Kevlar, cu un cost de 26 mil. dolari, care in ianuarie 1999, ca urmare a a greutatii realizate de un strat cosistent de gheata si zapada , s-a prabusit. A fost din nou reparat , a fost modificat ca sa reziste la conditiile meteorologice nefavorabile, mai ales iarna, instalandu-se , sub acoperis un sistem de conducte, prin care circula apa calda. In 2009 s-a dat aprobarea ca stadionul sa ramana deschis pe timpul iernii. Acoperisul inca era nesigur si din aceasta cauza multe evenimente ce se puteau organiza aici au fost suspendare, iar pompierii din Montreal au avertizat ca fara masuri corective , stadionul poate fi inchis.Dupa 2011 au urmat mari lucrari de reparare, de modernizare, de gasirea unor solutii pentru ca activitatile sa se desfasoare in deplina siguranta, s-au modernizat cele 7 piscine din incinta stadionului, acoperisul este sustinut de cabluri de Turnul inclinat al stadionului s.a. , incat astazi stadionul poate gazdui multe intreceri sportive (fotbal=soccer,fotbal american, baseball, numeroase concerte ( desi acustica este slaba) s.a.
Asa arata in prezent stadionul olimpic si turnul inclinat din Montreal
Turnul inclinat (45*) , terminat in noiembrie 1987,cel mai inalt turn inclinat din lume ( 165 m), are un funicular care transporta vizitatorii de la baza , la observatorul aflat in partea sa superioara. Funicularul a fost inaugurat la 21 noiembrie 1987. Are o linie curba, in lungime de 257,4 m, cu o panta care porneste de la 42,44%, pana la peste 180%. Exista o singura cabina, cu doua nivelele, cu o capacitate de 76 persoane, construita de firma Gangloff, din Elvetia. Cabina care circula pe sine, fixate prin sistemul Vossloh, ecartamentul fiind de 3800 mm, este pusa in miscare de catre 2 motoare electrice( unul principal de 315 Kw, altul auxiliar, de 215 Kw), prin cabluri cu o grosime de 35,7 mm, in lungime de 650m, care ruleaza pe 26 scripeti. Observatorul din turn are peretii din sticla si permit vizitatorilor sa poata admira privelistea pana la 80 km departare.
Observatorul din partea superioara a Turnului Stadionului olimpic
Sinele, cablurile si scripetii funicularului
Cabina telefericului din Turn, a carei pozitie orizontala este mentinuta cu ajutorul unui sistem hidraulic
Calatoria cu cabinala dus sau la intors dureaza aproape 2 minute, viteza fiind de 2 m/sec. Pretul unui bilet este de 15 dolari, pentru locuitorii orasului si 22,50 dolari , pentru non-rezidenti. Funicularul functioneaza in tot cursul anului.
Turnul este iluminat si marcheaza diferitele evenimente ale orasului prin culori diferite. Daca nu sunt evenimente culoare turnului este alba, in timpul evenimentelor sportive se vor afis a culorile echipei adverse. Codul culorilor este cunoscut de multi montrealezi, turnul putand sa le comunice diferite concerte, intreceri sportive, data solstitiului, a echinoctiului etc.
Turnul inclinat in culori diferite in functie de anumite evenimente in desfasurare, in acest complex olimpic
Bazinele de inot construite in 1976, au fost renovate intre 2013 si 2015. Pentru aceasta renovare s-au cheltuit aproape 30 mil. dolari S-a adaugat o noua platforma pentru sarituri. Dupa renovare piscina din cadrul stadionului olimpic are 7 bazine, in care exista 9,1 mil. litri de apa , care circula continuu.La deschderea Jocurilor Olimpice in 1976, capacitatea acestor bazine era de 10000 de spectatori. Ulterior numarul locurilor pentru spectatori s-a mai micsorat.
Trei din din cele 7 bazine din cadrul stadionului olimpic din Montreal
Bazinul pentru sariturile de la trambulina, iar adancimea apei este de 15 m
In cadrul acestui Parc Olimpic a existat, in 1976, si Velodromul, care in 1992 a fost transformat in Biodome. Aici se afla 4 din cele mai importante ecosisteme din America : padurea tropicala, padurea canadiana de la nord de Montreal, animalele salbatice din zona estuarului si Golfului Sf. Laurentiu si lumea polara arctica si antarctica. Durata vizitei in cadrul Biodomului este de 2-3 ore.Pretul unui bilet este de 4,75 dolari, pentru copii( pana la 17 ani), 7 dolari, pentru studenti si persoane in varsta peste 64 ani si 9,50 dolari pentru adulti.
Cladirea moderna a Biodomului din Parcul Olimpic din Montreal
Imagine din interiorul Biodomului
Suprafata acestui muzeu este de 7000 de mp, ocupata de 4500 de animale din 250 specii, 1500 de plante din 500 de specii.Pentru animalele marine de la varsarea fluviului Sf. Laurentiu si din Golful Sf. laurentiu exista un bazin cu 2.5 mil.litri de apa de mare. Ideea transformarii velodromului in Biodom a apartinut directorului gradinii botanice din apropiere, Pierre Bourque. S-au folosit pentru amenajarea acestui muzeu acele piste ale Velodromului. In 2016 acest muzeu va intra intr-un proces de modificari, de modernizare, inlaturandu-se si ultimele tribune care erau folosite , in 1976, pentru spectatori. In apropiere de turnul inclinat si de Biodome se afla Planetariul, construit mai tarziu( aprilie 2013 ) fiind continuatorul Planetariului din Saint Jacques, care si-a incetat activitatea la 11 octombrie 2011. Vechiul Planetariu a fost inaugurat in aprilie 1966 si a costat 1,2 mil. dolari , in timpul celor 45 de ani de functionare a fost vizitat de 6 mil. de persoane. Intentia autoritatilor a fost sa vanda aceasta cladire cu 1,8 mil. dolari, in final a fost cedata Scolii Superioare de tehnologie, care se afla in apropiere.
Prin mutarea Planetariului din Saint Jacques in acest parc olimpic, s-a urmarit ca impreuna cu Gradina Botanica, Insectarul si cu Biodomul , sa se creeze un intins muzeu de stiinte naturale , denumit " Space for Life", cel mai mare din Canada.
Cladirea Planetariul Saint Jacques ,
Turnul inclinat, Biodomul si Planetariul ( in partea dreapta )
Cladirea Planetariului din cadrul Complexului Olimpic din Montreal
Imagine din interiorul Planetariului
Tot in imediata apropiere a celor de mai sus este Stadionul Saputo si satul olimpic. Stadionul Saputo a fost in perioada Jocurilor Olimpice, un teren amenajat pentru pregatirea sportivilor si intrecerile de atletism. Incepand cu 2005 s-a avansat un plan de extindere si modernizare in vederea infiintarii clubului de fotbal ( soccer ) Impact Montreal. Lucrarile s-au terminat in 2008, cand a fost infiintat si clubul de fotbal. In 2006 Joey Saputo ( afacerist canadian de origine italiana ), presedintele clubului, de unde-i vine si numele stadionului, a ajuns la o intelegere cu Consiliul instalatiilor Olimpice pentru preluarea, extinderea si modernizarea acestui teren. In 2008, costul a fost de 17 mil. dolari canadieni, din care familia Saputa a achitat aproape jumatate, iar dupa modernizarea din anii 2011 si 2012, s-au mai cheltuit alte aproape 30 mil. dolari. In prezent capacitatea acestui stadion este de 20801 locuri, iar dimensiunile sunt de 110m x 70m. Un teren de fotbal modern cu gazon natural, cu instalatie electrica pentru desfasurarea jocurilor pe timp de noapte.
Joey Saputo, proprietarul Clubului de Fotbal Impact Montreal
Stadionul Saputo are o capacitate de 20800 locuri.
Blocuri, cu forma piramidala,in care au fost gazduiti sportivii participanti la Jocurile olimpice din 1976
Arena Maurice-Richard , face parte tot din Parcul Olimpic din Montreal. A fost data in folosinta in 1962 ,are dimensiunile de 30x60 m, cu o capacitate de 4750 locuri, podeaua patinoarului poate gazdui 2500 de persoane, are 8 vestiare, mai multe camere auxiliare s.a. Amfiteatrul este , in privinta numarului de locuri, pe locul al doilea dupa Centrul Bell, tot din Montreal, cel mai mare centru pentru hochei.
Arena are o parcare de 1000 locuri, contra cost, are adresa pe strada Viau, care margineste, pe o latura Parcul Olimpic. Aceasta arena a fost realizata de arhitectul Jean - Julien Perrault.
Imagine din interiorul Arenei Maurice - Richard
Numele Arenei s-a dat in memoria unui mare jucator profesionist de hochei, Maurice Richard, in perioada 1942-1960.A jucat 18 sezoane in Liga Nationala de Hochei. Ca lider de necontestat, in toata acea perioada, a inscris 544 de goluri si a fost numit " Racheta ".
Centrul sportiv Pierre Charbonneau , deschis inca din anul 1960, este un centru multifunctional : intreceri sportive ( baschet, volei, tenis, lupte, judo s.a) la nivel de provincie, la nivel national si international, activitati culturale ( spectacole de teatru, opera,concerte ), activitati stiintifice( conferinte pe diferite teme, dezbateri ), activitati recreative ( dans, muzica, ) s.a. In timpul jocurilor olimpice s-au desfasurat meciurile de box , de lupte si de judo.
Centrul Sportiv Pierre Charbonneau, vedere laterala.
