VANCOUVER, CANADA

V A N C O U V E R

UN ORAS MODERN, UN ORAS VIU, O CHEMARE PENTRU TURISTI

P R O V I N C I A   B R I T I S H   C O L U M B I A

C A N A D A

     Vancouver City este orasul care se afla in partea de vest a Americii de Nord, in sud-vestul Provinciei British Columbia, in sud-vestul Canadei. Are iesire la Oceanul Pacific, prin intermediul unor golfuri si stramtori (Stramtoarea Georgiei). Este cel mai mare centru urban din partea de vest a Canadei, ocupand o suprafata de 114,97 km², al 8-lea oras si  a treia arie metropolitana din Canada, ca numar de locuitori. Se afla la poalele Muntilor Coastei, care brazdeaza de la nord la sud intreaga provincie (75% din suprafata acestei provincii o reprezinta muntii).

Pozitia geogrefica a Provinciei British Columbia in Canada si America de Nord

Pozitia geografica a orasului Vancouver in cadrul Provinciei British Columbia

Harta orasului Vancouver si a zonei sale metropolitane

     Datorita asezarii pe Coasta de est a Pacificului, unde este prezent curentul cald Kuro Shivo, are o clima mai blanda, temperat oceanica. Temperaturile lunii ianuarie nu coboara sub 0⁰C, fiind intre 6,9⁰C si 1,4⁰C, cele din luna iulie sunt intre 22,3⁰C si 13,7⁰C, iar cele pentru luna octombrie sunt cuprinse intre 13,5⁰ C si 7⁰C. Temperatura medie a lunii ianuarie este de 4,3⁰ C, iar a lunii iulie este de 18⁰ C. Cele mai ridicate temperaturi, vara, au fost, in Vancouver City, de 35⁰ C, in iulie 1965, in 8 august 1981 si la 29 mai 1983.

     Cantitatea totala de precipitatii , media multianuala, este de 1190 mm. In Vancouverul de Nord cantitatea de precipitatii este mai mare, ajungand la peste 2000 de mm anual. Cele mai ploioase luni, din fiecare an, sunt cele din noiembrie si pana in martie. Uneori, in lunile  de iarna cad cantitati mici de zapada, formand un strat de cativa cm, care se topeste destul de repede. In medie sunt cam 11 zile pe iarna, cu zapezi. Lunile cele mai putin ploioase sunt iulie si august, ploile cad la un interval mai mare de 5 zile. Vara anului 2017 a fost destul de secetoasa, aproape toata vara nu a plouat, vegetatia erboasa uscandu-se aproape in totalitate.

     Raurile principale isi au izvoarele, destul de bogate, in Muntii Coastei. Dintre acestea cel mai Important este Fraser, la gurile caruia s-au construit primele asezari stabile ale colonistilor europeni, Capilano s.a. Aceste rauri au un potential hidroenergetic destul de ridicat, fapt care a favorizat constructiile de hidrocentrale.

Valea raului Capilano, in sectorul Parcului cu acelasi nume

     La venirea europenilor aceasta Coasta a Pacificului era ocupata de paduri dese si destul de valoroase, daca tinem cont de calitatea lemnului arborilor care le alcatuiau : cedrul rosu, bradul Douglas, un alt conifer numit de canadieni Hemlock, pinul alb, artarul rosu, s.a.  Cedrul rosu si bradul Douglas (nume dat in memoria botanistului scotian David Douglas care a descris aceste specii de arbori, in cele doua calatorii ale sale pe Coasta de vest a Pacificului intre 1823 si 1829) ajung la dimensiuni foarte mari, atat grosimea trunciului(la unii diametrul a depasit 4 m), cat si inaltimea lor, care poate ajunge la 100 de metri.Aceste paduri pot ajunge la o varsta de 5000 de ani, iar arborii pot atinge varsta, de cel mult 1000 de ani.Erau paduri dese si cu arbori inalti, mai ales pe locul in care se afla astazi cartierul Gastown, unde au inceput exploatarile forestiere, dar si in alte parti ale actualului oras Vancouver.

Brazi Douglas in Padurea Parcului Capilano

Arborele gigant,Cedrul rosu

Frunze ci conuri ale cedrului rosu. Numele stiintific al acestui arbore este Tuja plicata, nume care ne arata ca este la fdel ca tuia obisnuita, numai ca frunzele sunt impletite,de aici numele de pliata.

Din scoarta cedrului rosu se desprind fasii, ca o rafie, din care indienii si mai apoi colonizatorii europeni si asiatici faceau diferite impletituri.

Bradul hemlock, intalnit in aceleasi paduri cu bradul Douglas si cu cedrul rosu

O ramura de hemlock, cu frunze aciculare plate

     Pentru a se construi noile asezari ale colonistilor europeni au fost taiate o parte din aceste valoroase paduri, pentru cherestea, necesara pentru constructia locuintelor, de poduri etc. La inceput localitatea Vancouver avea economia bazata pe cherestea si comercializarea blanurilor de vidra de mare. Pentru protejarea padurilor s-au infiintat multe parcuri Nationale, multe fiind importante zone turistice(Parcul Stanley, Parcul Capilano s.a). In 2007, in Vancouver si zona metropolitana, erau 11630 ha de padure, aproximativ 14% din padurile care erau in 1859. Distrugerea acestor paduri, prin taiere, pentru lemnul necesar constructiilor, dar si pentru a lasa loc noilor asezari omenesti, a dus la modificarea ecosistemelor naturale, la schimbarea structurala a padurilor existente in prezent, la cresterea poluarii, schimbarea microclimatelor si la reducerea indivizilor din speciile de animale. Nu numai ca multe animale si-au micsorat numarul, dar unele sunt in pericol de disparitie, iar altele au disparut. Aceste modificari ale faunei s-au datorat restrangerii padurilor, activitatii omului pentru extinderea asezarilor, dezvoltarii activitatilor industriale, modificarilor suferite de soluri, poluarea mediului, extinderea culturilor de arbusti exotici etc.

Vidra de mare, mult vanata dupa venirea colonistilor europeni, de catre indieni pentru comertul cu blanuri

Marmorata murrellet

     Din cele 36 specii de pasari aflate in zonele joase ale padurii, in special de foioase, 3 au disparut (cucul galben, bufnita si marmorata murrellet). In paduri mai exista, putine exemplare de ren de munte, exista ursi negri, ursi grizzly, lupi cenusii, coioti, veverite, vidre de rau, vidre de mare, pasari, reptile (salamandre, soparle, serpi), batracieni, multe insecte. Pastrarea parcurilor vechi, plantarea altor arbori in asezarile urbane din zona, restrictii privind taierea padurilor si noi masuri de protejare a acestora, vor face ca impactul asupra vietuitoarelor sa se reduca.

     Pe aceste locuri au trait 3 grupuri de indieni, cu peste 8ooo de ani inainte de venirea europenilor.Pareau a fi multi pe plajele plina de fructe si la gura unui rau mare, cu somoni. Somonul a fost sursa principala de hrana, dar si vanatul, fructele de padure etc. Acum, in zona metropolitana Vancouver, sunt 64473 urmasi ai acestor aborigeni, 2,3% din populatia zonei, din care in Vancouver City sunt 11000. Acesti aborigeni fac parte din 58 de triburi, dar numai 20 sunt importante si sunt invitate la diferite negocieri cu autoritatile locale sau provinciale.Terenurile lor au fost luate de colonistii britanici, au fost declarate ca fiind ale Marii Britanii, fara a duce tratative cu populatia indigena. In 2014  Consiliul municipal din Vancouver a recunoscut ca se afla pe terenurile acestor aborigeni. Aceasta recunoastere reprezinta o mai mare implicare a reprezentantilor amerindienilor in eleborarea politicilor si practicilor, la nivel de municipalitate, care sa respecte traditiile acestora. Acestora li s-a  dat dreptul la vot in 1960.

      Inca din secolul XVI-lea, spaniolii si englezii au ajuns in vestul Americii de Nord (Vasco Nunez Balboa - 1513 si englezul Francisc Drake – 1579), fara a explora regiunea. Mai tarziu, au urmat alte calatorii ale spaniolilor si englezilor, care au facut posibila cunoasterea acestei coaste si a insulei Vancouver. Spaniolii, incepand cu 1789, au declarat ca fiind teritorii ale lor, iar razbouiul cu englezii a fost cat pe ce sa se declanseze, daca nu s-ar fi realizat intelegerea de la Nootka (in Insula Vancouver unde traia tribul cu acest nume), in 1794, intre spaniolul Juan Francisco Quadra si englezul George Vancouver, care se respectau si chiar erau in relatii de prietenie. Quadra a ajuns in aceasta regiune in 1791, iar George Vancouver in 1792. George Vancouver a fost unul dintre cei mai importanti membri ai echipajelor lui James Cook, de la 15 ani, ajungand  apoi capitanul vasului Discovery.

Corabia Discovery cu care a ajuns pe Coasta de vest, a Americii de Nord, George Vancouver

Exploratorul spaniol Juan Francisco de la Bodega y Quadra (1743-1794)

Exploratorul englez George Vancouver (1758-1798)

Alexander Mackenzie (1764-1820)

Piatra pe care a scris A. Mackenzie, la debarcarea pe Coasta de vest a Americii de Nord

     Dupa incheierea  tratatului, Spania nu a mai avut pretentii la aceste teritorii, ci doar la unele despagubiri privind constructia unui fort si a drumurilor, iar englezii au inceput sa construiasca asezari stabile, forturi, in prima parte a sec. al XIX-lea. Prima asezare de pe aceasta Coasta s-a realizat in 1827, numit Fort Langley, care devine centru urban New Westminster, in 1859, o capitala a coloniei.

Fort Langley

     Numele altor exploratori englezi sunt prezente in regiune, ca Alexander Mackenzie, care a cercetat aceasta Coasta in 1808, Simon Fraser, care a studiat gurile raului care ii poarta numele, Colonelul Richard Moody, care a sosit in zona acestui oras, cu familia, in 1858, si care comanda detasamentul Columbia, format din inginerii regali veniti pentru a asigura ordinea si pentru a realiza diferite constructii.  Avea planuri marete pentru dezvoltarea si modernizarea asezarilor infiintate, cum a fost New Westminster, cu o functie si de capitala, a creat o retea de drumuri. Ar fi putut realiza mult mai multe daca Lordul Lytton(Secretar de stat pentru colonii, in Guvernul britanic) n-ar fi “uitat” sa aprobe banii de care avea nevoie. A fost primul locotenent guvernator, dar si comisar sef de terenuri si lucrari din colonia britanica British Columbia; Barnaby, secretarul sau personal; James Douglas, Guvernatorul insulei Vancouver, cel care se afla intr-un conflict permanent cu Moody, conflict preluat de la parintii lor care se aflau in Indiile de Vest, John  Deighton, care a ajuns in regiune in perioada goanei dupa aur si care a infiintat primul salon, iar cartierul unde era acest salon se numeste astazi Gastown (porecla lui era “Gassy Jack”, vorbaretul), John Robson,care a solicitat de mai multe ori, lui Douglas, sa convoace o adunare necesara pentru a forma un guvern responsabil pentru colonie, dar acesta nu a raspuns solicitarii, fiind ulterior eliberat din functie in 1864 si care va ajunge prim ministru, Stanley, fost guvernator General al Canadei s.a.

Richard Moody

James Douglas

Lordul Edward Bulwer Lytton, Secretar de Stat pentru colonii, in Guvernul Marii Britanii si romancier, unul dintre pionierii romanului istoric. (1803-1873). A fost bun prieten cu Charles Dickens. In 1858, unei localitati din British Columbia, i s-a dat numele de Lytton, la propunerea Guvernatorului Sir James Douglas. 

Localitatea Lytton se afla in nord-estul orasului Vancouver, la 261 Km, pe o intinsa terasa, la confluenta fluviului Fraser cu cel mai important afluent al sau, Thompson, pe calea pe care mergeau cautatorii de aur intre 1858-1862, langa autostrada Cariboo si cea transcanadiana, construite in 1920 si respectiv 1950, dar si calea ferata trans-Canada. Este inconjurata de munti,care fac parte din Muntii Coastei. Fiind mai spre interior, influienta Oceanului este mai redusa decat la Vancouver. Asa se explica temperaturile verii mai ridicate, darceva mai scazute iarna, din cauza influentei mai mari a zonei continentale. Temperatura maxima absoluta a fost de 44,4grade C, in zilele de 16 si 17 uilie 1941, iar cea mai scazuta a fost de -27,4 gradeC1n 18 ian. 1950. Iernile sunt totusi blande, iar verile calduroase si secetoase. Muntii fac ca masele de aer polar sa ajunga rar in aceasta zona. Pe aici a trecut Lordul Lytton in 1858, pe raul Trail, in 1862 spre Cariboo, iar in 1880 cand se construia calea ferata spre Pacific. 

    Aceasta localitate s-a dezvoltat continuu, mai ales dupa descoperirea  unor zacaminte de aur, in Muntii Cariboo, Canionul raului Fraser. Vestea existentei aurului a ajuns in San Francisco si California  in urma unui transport cu minereu aurifer din British Columbia, catre monetaria din San Francisco, realizat pe timpul Guvernatorului James Douglas, dupa ce un marinar cu numele de Barker, a descoperit existent aurului in nisipurile si pietrisurile din acest canion.  O multime de oameni, din aceste parti ale Americii, formata din mineri, prospectori si aventurieri, au pornit la drum, pe ape, obligati sa treaca prin orasul Victoria, din insula Vancouver si nu prin partea continentala (cu toate acestea unii foloseau si caile de pe uscat), pentru a exista un control al acestora. Din Victoria faceau aprovizionarea cu alimentele necesare pentru o perioada mai lunga de timp, fapt care a facut ca agricultura insulei sa ia un mare avant, iar orasul Victoria si-a sporit populatia de la peste 500 de locuitori, la cateva mii. Numai intr-o luna de la aflarea vestei, circa 30000 de oameni au ajuns in orasul Victoria. De acolo, cu barci, plecau pe fluviu in sus, pana la localitatea nou infiintata Barkerville (dupa numele lui Barker), localitate care a disparut asa de repede precum a aparut, in 1868, mistuita de foc, dupa ce aurul de suprafata s-a epuizat(1865) si cautatorii de aur au plecat.  Cand vestile despre aceste deplasari uriase de oameni din California si San Francisco, catre teritoriile administrate de britanici, au ajuns la Londra, imediat a fost trimis Richard Clement Moody, in decembrie 1858, cu  ingineri regali,detasamentul Columbia, pentru a realiza ordinea engleza si pentru a transforma British Columbia in « imperiu britanic in cel mai indepartat vest ». In perioada cat a durat goana dupa aur si dupa aceea, echilibrul dintre comerciantii de blanuri ale Companiei Hudson’s Bay si indieni a fost distrus. Au existat si conflicte armate intre indienii care traiau in aceste locuri (1858) si cei veniti dupa aur. Cei care au avut de suferit au fost bastinasii, fiind obligati sa-si paraseasca locurile natale.

Multimea de prospectori, cautatori de aur si aventurieri, venita in Portul San francisco, pentru imbarcare

Cautatorii de aur La lucru. "Aur gratuit" era aurul scos din nisipuri si npietrisurile din Canionul Frasser deoarece nu solicita investitii si instalatii costisitoare.

     In perioada de dinainte de febra aurului (1858-1863), acesti aborigeni au avut de suferit din cauza bolilor aduse de colonistii europeni, in special variola, care in 1770 a dus la decesul a  30% din aceasta populatie, iar in 1862 au mai murit inca 50% din populatia nativilor ramasi. 

Indienii americani obligati sa-si paraseasca locurile de bastina  

  Daca numele de Quadra si Vancouver era purtat de insula Vancouver de astazi, un timp scurt, intrucat spaniolii nu mai erau prezenti in aceste teritorii, dupa care s-a pastrat doar numele de Vancouver. In 1886 acest nume a fost propus si pentru orasul nou infiintat, de Van Horne, un american, presedintele caii ferate din vestul Canadei  si de atunci numele este purtat si de insula si de acest mare oras. Desi mai mare decat orasul Victoria, din insula Vancouver, capitala a ramas in Victoria si dupa ce, cele doua colonii britanice s-au unit in 1866, facand parte din aceeasi provincie British Columbia. Numele de British Columbia a fost dat de Regina Marii Britanii, Victoria, in 1858, pentru a se deosebi de Columbia din SUA. Ulterior aceasta provincie a intrat in Confederatia Canadei, la 20 iulie 1871, desi aceasta a luat nastere in 1867, fiind a sasea provincie care s-a alaturat acestei Confederatii. A durat aproape 4 ani pana cand Consiliul Legislativ al provinciei a hotarat sa aleaga una din posibilitatile pe care le avea: fie sa hotarasca sa fie anexati SUA, care le platea datoriile acumulate in perioada explorarii si exploatarii zacamintelor de aur, pentru drumuri si instalatii miniere (exemplu acel drum, de 650 km, de la Yale, aflat pe litoral, la Muntii Cariboo, unde se exploata aurul, construit din ordinul Guvernatorului Provinciei British Columbia, James Douglas), de 2 milioane de dolari si mai primeau, in plus, 6 milioane de dolari si subventionarea constructie de cale ferata, fie se alaturau Confederatiei canadiene, care deasemenea se angaja sa plateasca datoriile acestei Provincii si se obligau sa construiasca calea ferata de la Montreal si pana la Pacific, in 10 ani. Aceasta cale ferata transcanadiana s-a realizat pana la 7 noiembrie 1885, legand si alte provincii care inca nu faceau parte din Confederatia Canadei, atunci, inlesnind comertul dintre vest si est si contribuind la dezvoltarea economica a acestei provincii. In acest fel provincia British Columbia nu mai depindea de SUA si mai ales de San Francisco.

      In 1870 apare o alta asezare, numita Granville (nume dat in onoarea Secretarului de stat britanic pentru colonii care avea acest nume), pentru obtinerea cherestelei, care in 6 aprilie 1886, la propunerea lui Van Horne, devine Vancouver, nume dat in memoria marelui explorator George Vancouver. La numai cateva luni, la 13 iunuie 1886, o buna parte din Vancouver este mistuita de flacarile unui incendiu, in numai 25 minute. Atunci avea doar 1000 de locuitori. Avand in vedere ca si Primaria orasului a ars, primul Consiliu al noii asezari, dupa incendiu, si-a inceput activitatea intr-un cort.

Van Horne, cel care a propus ca  orasul nou infiintat sa poarte numele de Vancouver, in memoria marelui descoperitor George Vancouver

Acesta este cortul in care s-a tinut prima sedinta a Consiliului orasului Vancouver, dupa incendiul care a avut loc in 1886

      Aproximativ 17000 de chinezi, in perioada 1881-1885, au fost adusi sa construiasca calea ferata transcanadiana, din est, de la Atlantic, pana in vest, la Pacific. Au mai venit chinezi si din SUA deoarece, in 1882, li se interzicea  sa locuiasca in aceasta tara. In 1884, in zona Intrarea Burrard erau 114 chinezi, din care 60 lucrau la gatere si obtineau cherestea, 30 erau bucatari si spalatori in cadrul acestora, 10 erau vanzatori in diferite magazine, 5 comercianti, 3 femei casatorite si o prostituata. Chinatown a luat nastere in 1886, cu aproape 90 de lucratori chinezi, majoritatea barbati. Ei traiau in Chinatown intre perioadele de lucru. De multe ori lipseau din acest cartier cateva luni, perioada in care aveau o activitate sezoniera : pescuit, exploatarea lemnului din paduri, fabricarea conservelor, etc. Casele din Chinatown erau aglomerate, traiau mai multi barbati intr-o incapere. Din cauza aglomerarii din Chinatown, au existat multe probleme sociale datorate lipsurilor, saraciei, multi dintre chinezi se indreptau spre jocuri de noroc, prostitutie, consum de opiu. Aceasta aglomerare a fost mai vizibila dupa 1890, cand numarul celor din Chinatown depasea 1000 de persoane. Chinezii erau cei care erau platiti cu salariile cele mai mici.

     Dupa 1850, nu numai chinezii au infiintat asezari pe Coasta de vest a Canadei, ci si japonezii.care au infiintat Japantown.  De la inceput atat chinezii, cat si japonezii s-au confruntat cu discriminarea rasiala. Manifestari ale rasismului albilor impotriva asiaticilor au avut loc chiar din 1800. Revolte ale populatiei de origine europeana au existat in 1887, in 1907 si in 1914. Multi cereau desfiintarea cartierului chinezesc(Chinatown) fiind prea aglomerat, murdar si cu multi drogati. Acest sentiment de ura impotriva imigrantilor chinezi era asa de mare incat, intre 1887 si 1907, au fost profanate multe din mormintele chinezilor si japonezilor.

     In 1907, la 7 septembrie, membrii Ligii  de excludere a chinezilor,dupa ce au audiat discursurile clar rasiste in fata Primariei orasului, au patruns, circa 8000 de persoane, in  cartierului chinezesc, distrugand cladiri, magazine si multe bunuri care au fost duse la gunoi. Multimea a pornit apoi spre Japantown unde locuitorii acestui cartier i-au atacat cu sticle, borcane si alte obiecte.

     Inca din 1885 a fost aprobata Legea imigratiei chineze care obliga pe orice imigrant sa plateasca un impozit, o taxa, de 50 dolari,daca doreau sa imigreze in Canada. Exceptie faceau diplomatii, reprezentantii guvernului chinez, turistii, investitorii, comerciantii si studentii. Navele care transportau imigranti, aveau voie sa transporte cate un imigrant la 50 t greutate a navei. Daca nava avea, sa zicem, 300 tone putea transporta 6 imigranti chinezi. Nu erau primiti, in Canada imigrantii chinezi care aveau o boala contagioasa sau  femeile despre care se stia ca sunt prostituate. In 1887 aceasta lege a suferit modificari prin care li se permitea femeilor chineze, care erau casatorite cu barbati ne-chinezi, sa imigreze in Canada, dar si celor care trec prin aceasta tara folosind calea ferata. Din nou, in 1900, taxa pentru imigrare s-a dublat, deci 100 dolari, iar din 1903 de 500  dolari. Mai prevedea, aceasta lege, ca rezidentul chinez, care paraseste  temporar Canada,  trebuie sa se inregistreze, la plecare, la un functionar care se ocupa cu imigrarea si trebuia sa se intoarca in cel mult un an in Canada, altfel  trebuia sa plateasca din nou taxa prevazuta de lege. Companiile de pe teritoriul Canadei aveau nevoie de forta de munca ieftina si din aceasta cauza avansau acesti bani de taxa pentru a aduce imigranti chinez.                                                                                                                                                                      

     Ca urmare a acestor restrictii, majoritatea chinezilor nu puteau sa emigreze cu toata familia, neavand banii necesari si nici sa-si intregeasca  familiile. In 1896, 6 comercianti importanti, au infiintat Asociatia Chinezilor, care era ca un purtator de cuvant al comunitatii chineze. Mai tarziu si-au construit o cladire de birouri, in Chinatown, in 1910. In acest an Chinatown ajunsese la 3500 de chinezi, din cei 3559  cati erau in regiune. Intre 1910 si 1920, s-au construit mai multe cladiri, care aveau aspectul arhitectural occidental, dar si cateva din caracteristicile arhitecturii chineze : scari exterioare spre etajele superioare, balcoane incastrate, alei inguste care legau locuintele intre ele etc. In Chinatown, in 1920, erau 6 scoli, un spital, 2 teatre chinezesti, o biblioteca, devenise o zona autonoma.

     Dupa revolta din 1907 s-a adoptat prima lege privind drogurile, pentru Canada, urmata de o alta lege federala care interzicea producerea, vanzarea si importul de opiu, in alte scopuri decat cele medicale.

     In 1921 a avut loc o intalnire a conducerii Ligii cu liderii bisericii, veterani de razboi si reprezentanti a sase sindicate, la care s-a aprobat un program prin care se cerea oprirea tuturor imigrantilor orientali.

     Nici indienii din Asia de Sud nu au fost ocoliti de aceste masuri. In 1908, Guvernul Canadei ii obliga pe acestia, ca la intrarea in Canada, sa aiba asupra lor, cel putin suma, de 200 de dolari, fiecare si sa faca dovada ca au avut, din India  si pana in Canada o calatorie fara intrerupere, altfel nu puteau sa fie declarati imigranti.

    Incepand cu 1923, cand a fost emisa Legea de excludere a imigratiei chinezilor  si pana in 1947, imigratia chinezilor, dar si a altor asiatici, a fost interzisa.  Dupa aceasta data populatia chineza a inceput sa scada datorita opririi imigrarii, datorita imbatranirii celor existenti , deceselor inregistrate si a emigrarii in tinuturile natale. Chinatown a intrat intr-o faza de stagnare, mai ales in timpul crizei de pana in 1930, cand populatia acestui cartier a scazut cu 6000 de persoane. In 1941 mai erau doar 7174 chinezi, doar 55% din cati erau cu 10 ani inainte.

     La inceputul celui de al doilea razboi mondial, dupa atacul de la Pearl Harbor, japonezii au fost mutati de pe Coasta de vest, la inceput in niste tabere de internare, in Parcul Hastings, din Vancouver, iar apoi au fost transferati in lagare guvernamentale, infiintate in jnteriorul Provinciei British Columbia, mai departe de coasta pentru a evita eventualele atacuri asupra Canadei. Peste 8600 de japonezi si-au pierdut proprietatile, fiind confiscate de catre Guvernul Federal al Canadei. Dupa cel de al doilea razboi mondial multi japonezi s-au intors in tara lor.  in orasul Vancouver, in 2016, existau, doar 1,7% din populatia acestui oras erau japonezi, adica 10080 persoane. In schimb atitudinea fata de China si chinezi s-a schimbat si ca urmare a faptului ca aceasta tara a luptat, in acest razboi, alaturi de Canada. In 1947 Guvernul Canadei a abrogat legea din 1923, chinezii au primit dreptul la vot, drept care nu-l aveau din 1886, au putut sa-si intregeasca familiile.

Japonezii, cazati in aer liber,in Parcul Hastings, Vancouver, in tabere provizorii, inainte de a fi mutati in locuri special amenajate si pazite in zone ale provinciei mai departate de tarm, dupa ce Japonia a atacat Pearl Harbor.

    Ca urmare a lipsei fortei de munca, imigratia chinezilor s-a intensificat. Fiind prea aglomerat Chinatown, noii imigranti s-au orientat spre Strathcona aflat in estul acestuia, dar si spre alte cartiere ale Vancouverului.

     In perioada primului razboi mondial a fost aprobata o lege care interzicea consumul bauturilor alcoolice, in British Columbia, in absenta barbatilor, care in majoritate erau plecati la razboi, dar si cu ajutorul femeilor lor. Protestele veteranilor de razboi au dus la anularea acestei legi. In schimb, o lege, asemanatoare in continut continut, au dat, ulterior, cei din SUA, dupa 1920, urmata de o contrabanda transfrontaliera cu lichioruri, dinspre Canada spre SUA, urmand o perioada de prosperitate pentru multi din Vancouver.

     Intre anii 1901 si 1951, populatia de origine britanica, multi nascuti in Canada, reprezentau 3/4 din populatia Vancouverului. Cei de origine engleza, irlandeza si scotiana, reprezentau grupul cel mai mare din Vancouver. Fara locuitorii de origine britanica, cei mai multi nascuti in Canada,cele mai mari grupuri , inainte de imigrarile de dupa 1980 din Taiwan si Hong Kong, erau formate din irlandezi, germani, urmate de cele ale italienilor, ale scandinavilor, apoi chinezilor si ucrainienienilor. Dupa al doilea razboi mondial, cand Uniunea Sovietica a dominat multe tari din Europa Centrala si de Est  si a creat lagarul socialist, au emigrat, spre America de Nord (SUA si Canada), rusi, polonezi, cehi, romani (in zona metropolitana a Vancouverului , in 2011, erau 14055), iugoslavi, urmat de un val de emigranti, intre 1960-1970, din Grecia. Astazi grupul chinezilor este cel mai mare, fiind numai in Vancouver City de aproximativ 30% (27,7% la recensamantul din 2011). Acesti chinezi au emigrat din Taiwan, datorita tensiunilor dintre R.P. Chineza si Taiwan, iar cei din Hong Kong datorita discutiilor privind trecerea acestei regiuni, de la Marea Britanie la China.  in aceasta perioada, la sfarsitul anului 1980 au avut loc incidente si manifestari de opozitie impotriva imigrantilor chinezi.

     In 2011 un alt val de emigranti chinezi, din China continentala, considerati ca find destul de bogati, au cumparat multe proprietati, contribuind mai mult la supraevaluarea locuintelor, platind sume mai mari decat cele solicitate de piata imobiliara. Asta a atras o noua nemultumire a celorlalti locuitori ai orasului Vancouver, dar si a celor din zona metropolitana. Daca emigrarea chinezilor din Hong Kong a fost la cote mari, intre 1980 si 1997, mai tarziu, si in prezent, numarul acestora a scazut, s-a creat si curentul invers prin plecarea unor chinezi in Hong Kong, in zona lor natala. Astfel, intre 1997 si 2006, au parasit  Vancouverul 18890 de hongkongolezi. Au sosit in schimb mai multi chinezi din China continentala, desi Guvernul chinez nu permite ca acestia sa aiba 2 cetatenii. Cei din Hong Kong, ca si cei din Taiwan, au acest drept si de aceea aceasta fluctuatie a emigrarii.

     La recensamantul populatiei din 2011, imigrantii din Vancouver City reprezentau 51,8% din  populatia acestui oras, adica 305615 locuitori, din care chinezii sunt 27,7% din populatia orasului, adica 163230 persoane, iar in zona metropolitana sunt 29,7% chinezi, adica 644555 persoane, din cei 2124443 locuitori, iar in 2016 aceasta zona a avut o crestere a populatiei de 6,5%, adica 2463431 locuitori.  Din aceasta cauza se spune ca Vancouver este cel mai chinezesc  oras din America de Nord si din Canada, pe locul al doilea, cu populatie chineza, este Toronto. In anul 2031 se preconizeaza ca numarul chinezilor din toata zona metropolitana Vancouver sa ajunga la 1261000, adica 36,2 % din populatia acestei zone, din cei 3,5 mil cat se estimeaza a fi populatia in acest an.        

     In afara de chinezi, imigranti din Asia, in Vancouver si zona metropolitana a acestui oras, mai sunt : jndo-canadieni, filipinezi, vietnamezi, coreeni, cambodgieni s.a.

     Coreenii, veniti din Coreea  de Sud, care, spre deosebire de chinezi, filipinezi, indienii Punjabi, din Asia de  Sud (denumiti aici indo-canadieni), au emigrat mai tarziu, incepand cu anul 1953, dupa  terminarea razboiului din aceasta tara. Daca in 1953 a existat, in Vancouver doar un emigrant corean, ulterior numarul lor a crescut la 60, in 1960, la 1670, in 1975, la 5000 in 1986, la 8330, in 1991, iar in 2011 la 8780, adica 1,5% din populatia orasului Vancouver. Mai multi coreeni, ca si alti imigranti, s-au mutat in centrele mai mici din zona metropolitana Vancouver, unde erau in 2006, in numar de 44825. Multi dintre tinerii coreeni au venit in Vancouver si in zona sa metropolitana pentru a frecventa cursurile universitatilor, a unor scoli secundare si chiar elementare, cel mai mare  numar de tineri care studiaza in Canada.

    Indo-canadienii, emigrati din India, reprezinta 6% din populatia orasului Vancouver, adica 35140 si locuiesc, in cartierul Surrey, 76,6% din populatia acestuia. In zona metropolitana sunt 11,1% indo-canadieni, adica 252405 de persoane.

     Negrii, arabii sunt putini in cadrul orasului Vancouver, 5720 (1%) si respectiv 2975 arabi (0,5%). Emigrarea din Africa si din tarile arabe, catre Canada, este redusa. De aceea si numarul imigrantilor veniti din aceste regiuni va creste destul de putin. Astfel imigrantii africani vor ajunge la 2% din populatia zonei metropolitane, cam 69000 de negri, iar arabii vor ajunge la 124000, adica 3,6%, in 2031.

     Din punct de vedere religios, la recensamantul populatiei din 2011, s-au declarat, in zona metropolitana, crestini 41,7%, fara religie 41,5%, cu religia sikh 6,8%, budisti 3,4%, musulmani  2,2 %,religia iudaica 1,8%, hindusi 1,8%, alte religii 0,8%. In orasul Vancouver 48,8 au declarat ca nu apartin nici unei religii, 36,2% crestini, 6,8% sikh, 2,2% musulmani, 1,4% evrei, 1,4% hindusi, 0,9% alte religii si 0,1 % spiritualitate autohtona (aborigenii). In zona metropolitana si Vancouver cele mai multe biserici, 200, le au coreenii.

     Din cele prezentate putem sa ne dam seama de marea diversitate etnica si culturala. Vancouver City este denumit si orasul « cartierelor », cartiere separate, cu specificul lor, dar si cartiere cu amestec de etnii. Limba cea mai vorbita in oras si in zona metropolitana este limba chineza cu dialectele ei : mandarin, pentru imigrantii chinezi veniti din China de Nord si Taiwan si cantoneza, pentru cei veniti din China de sud si Hong Kong. La fel de vorbita este limba indo-canadienilor, indieni Punjabi, pentru cei veniti din India,  apoi limba filipineza, limba coreeana, germana, vorbita de cei 203715 persoane, adica 9,71% din populatia zonei metropolitane, limba spaniola, portugheza, daneza, poloneza, romana, etc, 150 de limbi vorbite. Limbile oficiale ale Canadei, deci si ale acestei provincii, sunt engleza si franceza. 45% din locuitorii  orasului Vancouver vorbesc o alta limba decat engleza sau franceza. Majoritatea pot comunica in engleza, limba franceza este putin folosita, dar sunt 138000 de persoane, in special de nationalitate chineza(5,6% din populatia zonei metropolitane si 11,2% din orasul Vancouver, mai ales cartierul Richmond), care nu pot comunica in limba engleza. De aceea magazinele, strazile, semnele de pe strazi, au inscriptii bilingve sau numai in limba chineza (mai ales magazinele cu profil chinezesc). In West Vancouver si Est Vancouver, unde s-au asezat cei veniti mai recent in aceasta zona, chiar dupa 2011, mai instariti, care si-au construit case moderne si care au avut o contributie mare la supraevaluarea propritatilor imobiliare, reprezinta aproape 70% din vorbitorii de limba chineza, dialectul mandarin.  Aceasta diversitate da putere acestui mare oras,  atrage anual, peste un million de turisti din Canada, America de Nord si din intreaga lume.

     Catierul Chinezesc, Chinatown, a avut multe probleme in perioada in care Consiliul orasului Vancouver, alcatuia planuri pentru modernizarea orasului. Astfel, in 1967, exista un proiect pentru construirea unei autostrazi care trecea prin acest cartier si unele cladiri trebuiau demolate, aspectul cartierului suferea foarte mult. Ca urmare a opozitiei comunitatii chineze, acest proiect a fost abandonat. Tot in acest an, 1967, s-a hotarat nivelarea aleei Hogan, centrul comunitatii populatiei negroide, dar si parti din Chinatown au fost afectate. In 1971 acest cartier a fost declarat drept site istoric.

Vedere generala asupra orasului Vancouver, cartierele Chinatown si Gastown, delimitate cu verde, Downtown, in planul al doilea, care se continua spre est cu o constructie moderna, ca o nava, care reprezinta terminalul croazierei Alaska ,realizata inainte de Olimpiada de iarna din 2010, care este legat de marele Hotel Pan-Pacific, iar in NE Dowtown se afla Parcul Stanley (partea mai intunecata).

     Chinezii veniti in Vancouver din Taiwan, Hong Kong si din China continentala, ne avand posibilitatea de a locui in Chinatown s-au indreptat spre alte cartiere ale orasului, cum este Richmond,  Chinatown pierzand o parte din stralucirea sa ca centru cultural al chinezilor. Acum Chinatown este o zona turistica de mare atractie, intotdeauna plin de oameni, cu multe atractii  si cu destule evenimente, un cartier cu multe cladiri si obiecte de patrimoniu. Exista Poarta Millenium, care marcheaza intrarea in acest cartier, multe magazine si restaurante cu specific chinezesc, renumitul Parc Dr. Sun Yat Sen, gradina clasica chineza si parcul public. De Anul Nou chinezesc se organizeaza, in fiecare an, o frumoasa parada. Tot in Chinatown este o cladire, construita in 1913, Sam Kee, cea mai ingusta cladire comerciala din lume, de 6 m, inscrisa in Cartea Recordurilor Guiness. 

Chinatown, Poarta de intrare in acest cartier

Poarta donata cartierului Chinatown, de China, dupa inchiderea Expo86

    Cei veniti in perioada de dupa 1980, si mai ales dupa 1990, din Hong Kong, erau considerati « oameni bogati si cu iahturi ». Ei s-au instalat in Richmond, dar si in alte cartiere din Downtown, West Vancouver, construind locuinte moderne. Unii dintre ei si-au adus o contributie deosebita la modernizarea cartierului Chinatown. Dupa 1979, au existat mai multe proiecte de reabilitare si infrumusetare a cartierului Chinatown si anume : inlocuirea stalpilor vechi folositi pentru luminarea strazilor cu alti stalpi si cu lampi cu lumina rosie si cu cate doi dragoni, pe fiecare stalp, trotuare din beton, semne bilingve pe strada si la toate magazinele, restaurantele, x-au plantat copaci gingko, pe bulevardul principal, cladirile vechi au fost renovate, s-a amenajat Parcul Dr. Sun Yat Sen si gradina chineza clasica (1986). In 1987, dupa ce s-a inchis Expo 86, China a daruit acestui cartier, Arcul chinezesc de la pavilionul Chinei, care a fost instalat in fata Centrului cultural chinez din Chinatown. Pentru aceasta infrumusetare a Chinatownau fost folosite si fonduri  acordate de Consiliul orasului Vancouver, asa cum s-a procedat si in 2008 cand au fost acordate, pentru reabilitarea globala a acestui cartier, sume importante.

Pe arterele principale sunt stalpi cu lampi si cu cate doi dragoni

Gradina Sun Yat Sen

Parada de Anul Nou chinezesc

Unul dintre numeroasele magazine chinezesti din Chinatown

     In 1980, Consiliul National Chinez, care urmarea interesele imigrantilor chinezi, au inceput sa stranga certificatele de imigrare si pentru plata taxelor la care au fost obligati, iar in 1984 au prezentat Guvernului provincial si federal 2300 de astfel de certificate, de la cei care au mai fost in viata. pentru a li se face dreptate, a se recunoaste ca au fost discriminati, in perioadele anterioare anului 1948 si totodata solicitau despagubiri pentru acele perioade. Au fost oferite scuze formale. De abia in 2006, Guvernul Federal, condus de Prim-ministrul Stephen Harper,a adoptat un program de despagubire, platile facandu-se catre contribuabilii de atunci, in mod individual. Daca persoana era decedata atunci acele sume erau dirijate spre finantarea programelor educative si comemorative.

     Orasul Vancouver a cunoscut o dezvoltare continua, de la infiintare si pana in prezent. Dupa terminarea caii ferate transcanadiene, si dupa descoperirea aurului din canionul Fraser, dezvoltarea orasului, dar si ale imprejurimilor lui, a fost vizibila. Daca la inceput economia se reducea la comercializarea blanurilor, achizitionate de la bastinasi, si la fabricarea cherestelei, ulterior s-a diversificat prin pescuit, agricultura, exploatarea zacamintelor minerale etc.Dupa deschiderea canalului Panama (1914) schimburile comerciale ale Vancouverului cu Coasta de est a SUA, dar si cu tarile Europei de vest, s-au intensificat. Acest fapt a dus la o dezvoltare rapida a Portului Vancouver. S-au construit drumuri, poduri, transportul de calatori si de marfuri au crescut atat pe caile ferate, care in 1887 a fost prelungita pana la Vancouver, primul tren ajungand aici la 23 mai 1887, cat si pe sosele, iar in Vancouver s-a amenajat linia tramvaiului interurban (1890), care a functionat pana in 1958, dupa care s-au folosit troleibuze. S-a construit primul « zgarie nori » din Vancouver, Cladirea Trustului Dominion, de la Hastings (1909), primul far, din lemn, pentru a dirija navigatia vaselor comerciale(1915), primul patinoar artificial, din strada Denman (1911), cel mai mare din lume si a luat nastere si prima echipa de hochei din oras, s.a.

Primul tren care a ajuns la Vancouver la 23 mai 1887

     Comisia de planificare urbana, infiintata in 1926, avea ca scop dezvoltarea si modernizarea orasului Vancouver. Pentru a se realiza un plan urbanistic de modernizare, aceasta comisie a apelat la o companie americana care a finalizat acest proiect in 1929. Planul nu a putut fi pus in practica din cauza celui de al doilea razboi mondial. De abia dupa ce s-a incheiat cel de al doilea razboi mondial, incepand cu anul 1950 s-a trecut la realizarea acestuia. La sfarsitul anului 1950, conform unui proiect de extindere urbana, s-au demolat unele dintre cele mai sarace locuinte, incluzand Aleea lui Hogan, unde traiau negri, dar si alte cartiere au fost afectate.

     In 1960 nucleul vechi al orasului a fost transformat, reabilitat, modernizat. Au aparut o multime de blocuri inalte, turnuri, cu 20-40 etaje, unele ajung la peste 60 etaje, pentru birouri ale diferitelor companii , hoteluri de lux, campusul Universitatii Simon Fraser s.a. Arhitectural sunt destul de interesante : Cladirea Curtii Constitutionale Provinciale, Centru de Conferinte Robson, Hotelul Pan-Pacific, cu 500 de camere, construit pentru a gazdui oaspetii veniti la Expo86 s.a. S-a amenajat un terminal pentru navele de croaziera  pentru Alaska. S-a hotarat construirea de case si apartamente in partea de sud-est a False Creek, iar in 2010, cu ocazia Olimpiadei de iarna, aici s-a construit satul de vacanta pentru sportivi.

Hotelul Pan-Pacific si terminalul pentru navele de croaziera pentru Alaska

Principalul terminal pentru navele de croaziera -Alaska

Vedere generala aupra Dowtown Vancouver, cu larga iesire la Stramtoarea Georgiei, cu o faleza intinsa si deosebit de frumoasa, cu terminalul pentru navele de croaziera Alaska, distigandu-se prin cele 5 "panze', cu renumitul Hotel Pan-Pacific, cu cladirile Centrului de Conventii si terminalul pentru hidroavioane. Toate sunt legate de Canada Place, din apropiere. Foarte interesant este acoperisul celor 2 cladiri ale Centrului de conventii, un acoperis "viu" deoarece pe acesta sunt peste 400000 de plante, care folosesc apa cazuta din ploi, precum si apele reziduale de la instalatiile din aceste cladiri, dupa ce sunt tratate, dar si pentru spalarea instalatiilor din toaletele de aici.

     In 1976 s-a constatat un declin absolut al populatiei din Vancouver City, in urma modernizarii orasului ca urmare a valorii ridicate a locuintelor, a chiriilor mari, determinand, mai ales familiile tinere sa traiasca in localitatile suburbane. Acest plan de modernizare a afectat multe cartiere prin demolarile facute. Astfel in 1965 Consiliul local a trecut la Proiectul de reamenajare, cand 24 prorietati, inclusiv o biserica chineza, au fost demolate. Punandu-se in practica cele doua proiecte de reamenajare a unor cartiere, 1000 de persoane au fost fiind mutate in alte locatii, jumatate fiind chinezi. Cei din cartierul Strathcona, un cartier cu multe probleme sociale, unde déjà in 1961 se construisera peste 60 de blocuri,  pentru a opri demolarea caselor, care intr-adevar aveau aspect necorespunzator, au format o asociatie de proprietari (decembrie 1968) si cereau Consiliului municipal sa li se aprobe sumele necesare pentru a putea sa-si reabiliteze singuri locuintele. Solicitau acest lucru deoarece locuintele lor erau cumparate la preturi mici si apoi erau demolate. Si asa a aparut, in 1971, Programul de reabilitarea a 259 proprietati din acest cartier.

     In prezent Vancouver City este cunoscut ca un centru cu o tehnologie de inalt nivel, aici sunt firme cunoscute pe plan mondial si anume; IBM, Nokia, Microsoft, Sage, Intel, Amazon, Net App, Broad Com, CDC, McKesson Corporation, SAP, Kodac, Ericson, s.a. Mai multe firme care se ocupa de dezvoltarea jocurilor de noroc, dintre acestea cea mai mare este Electronic Arts, cu un numar mare de salariati. Nu lipsesc nici cei din industria de aparare : Canadarm si RADARSAT-2. Nu trebuie sa uitam institutele de cercetare care au o importanta deosebita in dezvoltarea unor tehnologii de inalt nivel.

     Vancouver Citry este cel mai mare producator de filme, din Canada si al treilea mare producator de filme din America de Nord, dupa Los Angeles si San Francisco. Acest oras gazduieste productia a 10% din filmele de la Holywood. Multe seriale pentru televiziune, documentare si alte filme din SUA sunt realizate exclusiv aici.

     Are cel mai mare port, din Canada si al doilea de pe Coasta de vest a Americii de Nord. Prin acest port se realzeaza schimburi comerciale cu 170 tari ale lumii. In 2016, 136 mil. de tone de marfuri au trecut prin acest port, in valoare de 200 mild.de dolari. Portul are 27 terminale maritime de marfa, trei cai ferate care deservesc zona, creaza facilitati si servicii pentru comunitatea internationala de transport maritim :terminale de marfa si de croaziere, santiere navale, remorchere, cai ferate, agentii de transport maritim, expeditori, furnizori, constructori si agentii administrative. Sectoarele portului sunt reprezentate prin cel al automobilelor, vrac, containere si croaziere.Aici este terminalul pentru croaziera in Alaska, venind din multe parti ale Canadei, SUA si alte parti ale lumii aproximativ un million de de persoane care trec prin Vancouver City, spre aceasta destinatie.

Vedere asupra unei parti a Portului din Vancouver

Terminalul pentru incarcarea carbunelui pentru export. Se exporta anual aproximativ 27 mil. tone de carbune.

    Acest port genereaza peste 96000 de locuri, iar salariul mediu anual este de 67900 dolari, fata de media salariului pe intreaga Canada, de 44000 de dolari. Isi aduce un aport important la economia zonei, cu 24,2 mild. Dolari, participa la PIB cu 11,9 mild. Dolari.

     Autoritatea portuara gestioneaza 16000 ha de apa, peste 1000 ha de teren si 350 km de tarm, invecinandu-se cu 16 municipalitati.

     In afara de imbunatatirile realizate dupa 1958, in diferite cartiere, si mai ales dupa ce Chinatown a devenit, in 1971 un cartier istoruic, in 1990 s-a deschis, in zona acestui cartier, o mare parcare, un mall si cel mai mare restaurant chinezesc din Canada. A urmat si reducerea impozitelor pe proprietati. Dupa 1990 multi chinezi din Chinatown s-au mutat in cartierul Richmond, deoarece locuintele erau mai ieftine si datorita faptului ca exista o mare  concentrare a comerciantilor cu amanuntul, plus apropierea de Aeropotul International Vancouver. In 2011, pentru a mari densitatea populatiei in Chinatown, a fost stabilita o limita de 9 etaje,pentru noikle constructii, in interior, si de 15 etaje de-a lungul strazilor principale. Astfel au fost inlaturate restrictiile anterioare, privind inaltimea cladirilor in acest cartier.

     A existat un boom in constructii, in Vancouver, inaite de Expo86 (organizata cu ocazia centenarului orasului Vancouver) si mai ales cu ocazia Olimpiadei de iarna din 2010. Cu acest prilej, si pentru a asigura toate conditiile pentru cazare si deplasare reprezentantilor tarilor de la Expo86 si a celor peste 20 mil. de vizitatori, dar si pentru cei 2600 de sportivi , din 82 tari, s-au construit : metroul,denumit Sky Train, care a fost dat in parte, in folosinta, in 1983 si ulterior extins (in 2009 pana la Aeroportul International Vancouver), avand acum 3 linii, cu 57 de statii si cu o desfasurare pe 86 Km, constructia pavilioanelor pentru Expo86, astazi avand alte destinatii, modernizarea falezei la Stramtoarea Georgiei, in unele locuri sunt ciresi ornamentali donati de Guvernul japonez,incepand cu anul 1930, construirea unui stadion modern cu 54500 de locuri, unde au avut loc festivitatile de deschidere si de inchidere a Olimpiadei din 2010, stadion care la inceput a avut un acoperis gonflabil, ulterior inlocuit cu altul retractabil si multe altele.

Centru de conventii este alcatuit din doua mari cladiri, una in est si alta in vest. Cea din est a fost construita cu ocazia Expo86, fiind pavilionul Canadei, iar cea din vest s-a construit in 2009, inaintea Olimpiadei de iarna din 2010.Prin construirea cladirii vestice s-a triplat capacitatea spatiului de conventii. Cladirea din est are deschidere catre Canada Placesi are o suprafata de 133000 m.p. In total, cele doua cladiri, au 466500 m.p. si cuprind sali de expozitii, sala de bal, teatru, multe alte sali de intalniri, conferinte. Anual aici se desfasoara cel putin 300 de evenimente. Este primul Centru Mondial de Conferintecertificat de LEED (Leadership in Energyand Enviromental Design)din lume. Acest centru este primul castigator l Premiului Asociatiei Internationale de congrese pentru " cel mai bun Centru de Conventii din lume"Tot in cadrul acestui centru este o bucatarie de 5 stele, care realizeaza preparate deosebite, din produse ecologice si proaspete, pe gustul tuturor celor care participa la aceste activitati, indiferent din ce zona a globului vin. Un lucru este de remarcat si anume ca aceste cladiri au cel mai mare acoperis neindustrial de pe glob, un acoperis "viu" datorita culturii a peste 400000 de plante. Pentr udarea acestora, in afara apei cazute din precipitatii, se folosesc si apele reziduale din cadrul Centrului, dupa tratarea lor. Aceste ape sunt folosite si la spalarea instalatiilor sanitare de aici. 

O alta vedere asupra Centrului de Conventii. Se observa cum cladirile sunt construite deasupra apei stramtorii Georgiei, are in spate alei pentru pietoni, pentru ciclisti, este "pazita" de numeroasele blocuri turn cu 20 pana la peste 40 etaje.

Stadionul din Vancouver a fost construit intre 1981-1983 si a costat, atunci, 126 milioane de dolari canadieni (CAD). La inceput a avut un acoperis gonflabil, format din straturi subtiri de teflon. In 5 ianuarie 2007, cand a cazut un strat ceva mai gros de zapada, de teama sa nu se prabuseasca s-a introdus aer cald, pentru a se topi zapada. Atunci a aparut o fisura si la un timp relativ scurt, acoperisul s-a prabusit, iar presiunea aerului, realizata in timpul caderii, a distrus ferestrele de la cladirile aflate in apropiere. Acoperisul a fost reparat si reinstalat, fiind inlocuit, dupa Olimpiada de iarna din 2010, cu altul glisabil, sustinut de cabluri. durata de inchidere sau de deschidere dureaza 20 minute. Deschiderea acoperisului este de 120 m x 85 m, egala cu dimensiunile terenului de joc. Tabela electronica are o dimensiune de 21m x 12 m. Lucrarile de modernizare (inlocuirea scaunelor, modernizarea instalatiilor sanitare, a apartamentelor din cadrul stadionului, inlocuire a acoperisului, s.a) s-au realizat intre 2009 si 2011, costand 563 milioane de dolari CAD. Festivitatile de deschidere si de inchidere a Olimpiadei de iarna, din 2010, s-au desfasurat pe acest stadion. Capacitatea sa este de 54500 locuri. Este folosit pentru campionatul de soccer (fotbal european), fotbal american, rugby, concerte si pentru multe alte evenimente. Apartine echipelor de fotbal american BC Lions si Vancouver Whitecaps.  Mai jos, aspectul interior al stadionului.

Waterfront, o cladire in stil neoclasic, construita in 1914, de catre Caile Ferate din Pacificul Canadian (CPR), fiind punctul terminus pentru trenurile de pasageri transcontinentale dintre Montreal si Vancouver. In 1978 Via Rail a preluat operatiunile de transport al pasagerilor pe calea ferata de la CPR, s-a continuat folosirea acestei statii pana la 27 octombrie 1979, data cand, pentru ultima data, a plecat un tren de aici. Acum Caile ferate folosesc o statie dintr-o alta parte a orasului Vancouver, langa False Creek. Cladirea are o fatada simetrica, de caramida rosie, cu mai multe coloane ionice, netede, coloane care se regasesc si in principala sala a acestei cladiri. Acum aceasta statie este folosita de catre metrou, de catre feribotul care leaga Vancouver de Vancouver Nord, de aici pornesc mai multe rute ale autobuzelor orasului, dar si spre Parcul Stanley si Capilano etc.

Prima cladire inalta din Vancouver, inceputul construirii "zgarie nori", apartinand trustului Dominion (cladirea poarta acest nume), 1909, pe strada Hastings, cu 53 m inaltime si cu 14 etaje

O strada care coboara spre port, in apropiere de statia Waterfront, cu multe cladiri "zgarie nori" de birouri si de locuit

Terminalul pentru hidroavioane

Blocuri turn care se intalnesc de-a lungul falezei

Cele cinci "panze", de la terminalul pentru navele de croaziera, noaptea

In planul al doilea, dreapta, este cladirea Marinei

Telus Garden, o bijuterie arhitecturala, care se incadreaza in cele mai recente tehnologii si proiecte de mediu. Acest complex arhitectural este format dintr-o cladire cu 22 etaje, care gazduieste noul sediu al Companiei Telus, un gigant in telecomunicatii, si are o suprafata de 450000 de m.p. si o alta cladire mai inalta, cu 44 etaje, o cladire rezidentiala, cu o suprafata de 435000 m.p., unitati de retail si o parcare subterana. In noile birouri ale companiei Telus lucreaza 1000 dse angajati. O parte din cladirea cu birouri este inchiriata unor firme importanta, cum ar fi: Amazon Canada, Accenture, firma pentru minerit Capstone si o renumita firma de avocatura. Exista si spatii comerciale, o piata publica si un restaurant, toate ocupand o suprafata de 31000m.p. Suprafata totala a acestui complex este de 1 mil. de m.p. La proiectarea acestor cladiri s-a avut in vedere realizarea unui program integrat si inteligent de constructie care sa controleze toate toate sistemele de aici, inclusiv iluminatul, racirea, incalzirea, alarmele de incendiu si de securitate, pentru a optimiza performanta cladirii. Pe acoperis sunt 300 de panouri solare, care genereaza 65000 de Kwh de electricitate, pe an, reducand dependenta cladirilor de curentul electric din retea. Exista un sistem de captare a apelor pluviale si de stocare a lor, in vederea folosirii la udarea celor 10000 de m.p. de spatiu verde aflat pe acoperisul cladirilor, spoatiu format din plante de gradina si din arbori si arbusti, care pe langa fructele si legumele obtinute, contribuie la reducerea dioxidului de carbon din aer. Telus Garden este un centru de inovare, de afaceri si de activitati sociale.

Telus Garden, noaptea. Sistemul dee iluminare, cu LED-uri, cu senzori de miscare de de inlta eficienta, realizand o economie de curent electric.

Galeriile de Arta (1906), iar cladirea cu acoperis verde este Hotelul Vancouver, construit in 1939, are 111 m inaltime si 17 etaje.

De la un "zgzrie nori" la altul o arhitectura moderna, diferita.

Adăugați o legendă

Adăugați o legendă

Adăugați o legendă

Plaja de la Golful Englez. Se observa  trunchiuri de copaci care sunt asezati in siruri si pe care pot sta cei care sunt la plaja. In momentul fotografierii vremea nu era corespunzatoare pentru plaja.

Vedere generala, de pe Insula Granville, a nucleului urban compact, din Vancouver. Se observa si podul Care trece peste insula si peste False Creek spre acest  nucleu.

Vedere asupra insulei Granville

Primaria orasului Vancouver, inaugurata in 4 decembrie 1936, cu inaltimea de 98 m, cu un interior cu mult bun gust, interiorul placat cu marmura alba si neagra, dar si cu ornamente aurite. In fata Primariei este statuia marelui explorator George Vancouver

     Vancouver este un oras deosebit, cu multe frumuseti naturale si diversitatea culturala de neegalat, curat (al zecelea de pe glob), bine gestionat, multietnic si religios, cu o comunitate asiatica in continua crestere, primul, din Canada cu cei mai multi imigranti chinezi, un oras viu, un oras cu multiple servicii, cu multe posibilitati de petrecere a timpului liber in aer liber(drumetii, ciclism, caiac, canoe, barci, hidroavioane, schi etc.), oras cu 180 de parcuri urbane( cel mai mare este Parcul Stanley ), are plaje, intinse si frumoase faleze, in fiecare vara se organizeaza festivaluri de muzica, un oras scump, cu prêt mare al locuintelor, cele mai mari din Canada si pe locul al doilea, in America de Nord, dupa Los Angeles, din SUA. Chinatown din Vancouver este al doilea din America de Nord, dupa cel din San Francisco, din SUA.

     Parcul Stanley este situat pe o mica peninsula in NV orasului Vancouver. Are o suprafata de 4,049 Km2, fiind inaugurat in 27 septembrie 1888, cand a participat si Lordul Frederich Stenley, Guvernator General al Canadei, de la care a luat numele. Inainte de infintarea parcului, unii colonizatori de origine portugheza, spaniola, irlandeza si chiar si unii imigranti chinezi, au construit locuinte, care incepand cu 1889 au fost demolate. Numai o ultima urmasa a indienilor care traiau pe aceste locuri, a continuat sa traiasca in locuinta sa din cadrul acestui parc, pana in 1923, cand a decedat. Mostenitorii ei au fost obligati sa vanda, Guvernului Federal, aceasta proprietate, in schimbul sumei de 15500 dolari. In locurile in care a fost taiata padurea au fost plantati puieti, din speciile de arbori reprezentativi acestei paduri (cedrul rosu, bradul Douglas, bradul hemloc s.a), ajungandu-se astazi la un numar de peste 500000 de arbori.

Imagini din Parcul Stanley

    Intre 1913 si 1916, s-a amenajat un lac artificial  si o sosea, terminata in 1926. Apa pentru lac era adusa cu ajutorul conductelor din stratoarea din apropiere, ulterior s-a renuntat la aceste conducte si lacul a devenit cu apa dulce. In perioada urmatoare infiintarii si pana in prezent, s-au realizat mai multe obiective, facand mai atragator acest parc. Astfel, in 1920 s-a amenajat parcul zoo, desfiintat in 1958, reifiintat si modernizat in mai 1962 si din nou desfiintat in 1993, tot in 1920 s-au plantat, experimental, trandafiri, pentru a se vedea daca se adapteaza la clima de aici (in prezent sunt destui trandafiri in acest parc), teatrul de vara, o cale ferata ingusta pe care circula un tren cu locomotiva cu aburi,in 1947, inlocuit cu un alt trenulet , in 1964, unul dintre cele mai mari acvarii de pe glob, deschis in 1956, extins si modernizat in 1967.

Trenuletul care atrage foarte multi vizitatori

Alt mijloc de plimbare prin Parcul Stanley

       O alta mare atractie pentru cei veniti la Vancouver este Parcul Capilano, parcul podurilor suspendate. Acest parc se afla in nordul Vancouver, dincolo de Podul Leilor, infiintat de catre  scotianul George Grant Mackey, inginer constructor, care a cumparat 6000 de ha de padure deasa, pe ambele parti ale raului Capilano, in 1888. In 1089 a realizat o poteca, alcatuita din scanduri si sustinuta de franghii realizare din canepa, care era suspendata deasupra raului Capilano. Franghiile au fost fixate la inceputpe malul stang al raului, dupa care, cu ajutorul unei echipe si a mai multor cai, au fost trase capetele pe malul celalalt. Franghiile erau ancorate de trunchiurile uriase ale brazilor Douglas.

     Ulterior Edward Mahon, care, dupa ce s-a ocupat de minerit si a strans niste sume importante de bani, a cumparat aceste terenuri, a construit o casa de ceai in 1911, dupa care a consolidat podul suspendat, peste raul Capilano, in 1914. Pana la urma, dupa ce a avut si alti proprietari, in 1953, tatal actualei proprietare, Rae Mitchell, a achizitionat proprietatea  si in 1956 a folosit cabluri groase din sarma de otel, pe care le-a incastrat pe cele doua maluri ale raului, folosind 13 tone de beton. Casa de ceai a fost transformata in magazin pentru cumparaturi. Actuala proprietara, Nancy Stibbard, stapaneste acest parc din 1983. A continuat sa amenajeze acest parc construind inca alte 7 poduri suspendate de uriasele trunchiuri ale arborilor Douglas.

Asa erau transportati turistii catre Parcul Capilano

Casa in care se servea ceai

Rae Mitchell, tatal actualei proprietare a Parcului Capilano

Nancy Stibbard, proprietara acestui Parc

     In anul 2006 un brad Douglas , cu o varsta de peste 300 de ani si cu o masa lemnoasa de 46 tone, a fost rasturnat la o furtuna puternica de zapada.

     Trecerea la 70 m deasupra raului Capilano, se face pe acel pod suspendat, care are o lungime de 140m, dupa care pe poteci bine amenajate si pe poduri suspendate, este strabatut intrg acest parc. De la orasul Vancouver, cei care doresc sa viziteze parcul, sunt adusi la parc si dusi inapoi in oras, cu  autobuze ale acestei societati, in mod gratuit. Un bilet pentru vizitarea acestui parc este de 35 dolari, pentru adulti si de 30 dolari pentru copii. Anual sunt mai mult de 800000 de vizitatori, mai ales in partea calda a anului.

Podul suspendat peste raul Capilano

Alte poduri suspendate, legate de arborii uriasi din acest Parc(cedri si brazii Douglas)

Poteci bine amenajate care te conduc spre alte poduri suspendate

Un pod suspendat semicircular sustinut de cabluri

Alte doua poduri suspendate, din cele sapte cate exista in Parc

     Numele de Capilano este dat dupa numele sefului indienilor din grupul Squamish, Kiapila’noq, « seful poporului din Kip ». Acest sef suprem al acestor indieni s-a intalnit cu exploratorul englez George Vancouver, in 1792. El i-a indemnat pe indieni sa se poarte bine cu noii veniti.

Seful suprem , un Capilano, grupului Squamish, care s-a intalnit cu James Cook si in 1792 cu george Vancouver

     Orasul Vancouver atrage turisti orientati spre consumul de droguri deoarece aici exista un cartier, aflat aproape de actualul centru al orasului, unul dintre cele mai vechi cartiere din vestul orasului, o zona notorie pentru consumul de droguri, oameni cu boli mintale, cu multa prostitutie, cu rata ridicata de criminalitate, violenta, cu o rata mare de infectare cu HIV si oameni fara adapost, numit Downtown Eastside (DTES). La inceputul secolului al XX-lea era centru politic, cultural si comercialal orasului, dar incetul cu incetul, centrul orasului s-a mutat spre vest, iar DTES a devenit un cartier al saracilor, al celor cu venituri mici sau fara venituri. Autodistrugerea acestor persoane care folosesc supradozele de cocaina, fentanilul, carfentanilul, care este de 10000 de ori mai puternic decat morfina, comercializat sub numele de Wildnil, un anestezic general pentru animalele mari, cum ar fi elefantii, este sigura. In 1997 problema era destul de grava incat autoritatile sanitare ale orasului si aprovinciei au declarat o urgenta privind sanatatea publica. 

DTES - Vedere generala

    De atunci si pana in prezent mai bine de 1000 de persoane au murit din acestor supradoze de droguri. Fiindca s-au folosit ace pentru injectarea dozelor de drog, catre mai multe persoane, infectarea cu HIV ajunsese la 8,1%, in randul drogatilor, in 1997. Masurile luate de autoritatile locale pentru folosirea de catre acestia a seringilor de unica folosinta, in centre speciale sau de catre fiecare drogat, au dus la scaderea numarului de infectari la 0,37%, in 2011. Zona aceasta s-a extins in Chinatown, Japantown, Strathcona(mai ales dupa 1980 cand au venit mai multe persoane cu asemenea practici), dar si o fasie de treren din zona portului.

Actiunea autoritatilor locale de combatere a acestui flagel

Aspecte de pe strazile acestui cartier

Isi injecteaza o doza de drog

     Suma cheltuita pentru cei 8000-10000de persoane care se drogheaza, care au SIDA, ajunge anual la peste 350 mil. dolari canadieni, Zona amintita, DTES, este cunoscuta si sub numele de iad. Se constata si o degradare a locuintelor, lipsa acestora si mai multi oameni pe strada, fara adapost. Rata saraciei, in randul imigrantilor sositi, mai ales dupa 1990, este de 37% in Vancouver. Veniturile imigrantilor au scazut in raport cu cele ale nativilor, chiriile cresc, pretul locuintelor, desi mai mic ca in alte cartiere, este totusi  mare, iar cheltuielile pentru o gospodarie depasesc de multe ori 30% din venituri, ajungand chiar la peste 50%, in unele cazuri. S-a lansat o noua strategie care urmareste construirea de locuinte, la un prêt acceptabil, pentru aceste persoane, in perioada 2012-2021. In prezent, in Vancouver sunt peste 51% din locuinte inchiriate.

     Orasul Vancouver are multe institutii de invatamant : 5 universitati publice, dintre care Universitatea British Columbia este recunoscuta pe plan national si international, fiind peintre cele 20 universitati publice din lume, iar Universitatea Simon Fraser intre primele 200 din lume, 18 scoli secundare, 17 scoli elementare, 46 scoli independente, partial subventionate de de la bugetul provincie, in care frecventeaza 10% din numarul elevilor orasului, 3 scoli francophone s.a.

Campusul UBC din Okanagan

Universitatea British Columbia, cu cei peste 61000 de studenti, este o universitate de prestigiu din Canada si din lume,cu 4000 de profesori si angajati, cu doua campusuri (cel din Vancouver, la 30 min. din centrul orasului si cel din Okanagan). In Okanagan sunt 8300 de studenti din Canada si din 80 de tari ale lumii. Campusurile, cu o suprafata de 400 ha, ofera conditii excelente pentru studiu, cazare, recreere, spatii moderne pentru sport, cladiri academice etc. A fost fondata in 1908. Taxa pentru studii este de 5190 dolari canadieni, pe an.

Universitatea British Columbia - cladirea noua a bibliotecii. Are peste 7 mil. volume, 2,1 mil. carti electronice, 923000 de harti, videoclipuri, publicatii ale guvernelor din British Columbia, Canada, Japonia si ONU, 18000 de fotografii rare din B.C., 25000 de articole rare legate de descoperirea British Columbiei, de construirea caii ferarate din Pacificul canadian, de imigrarea chineza in Canada si multe altele.

Campusul Universitatii Simon Fraser, din Vancouver. Aceasta Universitate a fost fondata in 1965, are 35000 de studenti. Taxele anuale sunt de 12125 dolari canadieni.

  Este cunoscut faptul ca are cel mai greoi trafic, de suprafata, din Canada, ca urmare a strazilor inguste si aglomerate, a podurilor vechi si inguste, a singurei autostrazi care trece prin coltul de nord-est al orasului (autostrada 1). Nu acelasi lucru putem spune despre transportul cu Sky Train (metroul), care este complet automatizat pentru controlul trenurilor in miscare, intrusii pe sinele metroului sunt detectati de un sistem de alarma montat pe toata suprafata de circulatie, rapid, legand orasul de Aeroportul International din Vancouver, de suburbiile : Burnaby, New Westminster, Surrey, Coquitlam si Port Moody.

Cele trei linii de metrou si linia ferata West Coast Express, linie care leaga Dowtown Vancouver de mai multe localitati, ajungand la statia Mission. Aceasta distanta este parcursa, de catre trenurile de persoane, in 75 minute. Sunt 5 trenuri pe zi, care circula de luni si pana inclusiv vineri, nu circula sambata si duminica si nici in satbatori. Atat metroul cat si acest tren, au punctul de pornire de la statia waterfront.

     Metroul s-a construit in mai multe etape. Astfel, pentru Expo86, care avea ca tema transporturile, in 1985 a fost data in folosinta linia Expo, care a fost extinsa ulterior, mai ales in 2016, are 24 statii si leaga centrul orasului Vancouver de Burnaby, Westminster si Surrey. In 2002 s-a dat in folosinta o a doua linie, numita Millenium, cu 17 statii , care leaga Vancouver City, de la aceeasi statie de unde pornesc toate liniile de metrou, Gara Waterfront si dupa ce a fost extinsa in 2016 ajunge la Port Moody si Coquitlam, prin Burnaby. A treia linie, numita linia Canada, a fost data in folosinta in 2009, cu putin mai inainte de desfasurarea Olimpiadei sportive de iarna, in februarie-martie 2010. Porneste tot de la Gara Waterfront, din Dowtown Vancouver, are 16 statii si ajunge la Aeroportul International Vancouver, din Insula Sea si  la Richmond.

Interiorul vagoanelor de metrou

Partea liniei Canada, exterioara si podul, de 616 m, peste fluviul Fraser

     Lungimea tuturor celor trei linii a ajuns la 86 Km, iar numarul total de statii este de 57. Sunt planuri de extindere, in continuare, a acestor linii.

      Numarul mic de autostrazi din oras si imprejurimi este urmarea hotararii Consiliului Municipal care, in perioada 1970-1980,a interzis construirea de autostrazi pe raza orasului Vancouver. Prin autostrada din NE orasului se realizeaza legatura cu autostrada transcanadiana, cu cele care duc spre SUA, iar de la Vancouver ésté o autostrada pitoreasca, care duce spre renumita statiune a sporturilor de iarna, dar si pentru turismul estival, Wistler.

        Aeroportul International Vancouver a fost construit in 1931, iar zborurile comerciale au inceput in 1938. Terenul a fost cumparat in 1929 de catre orasul Vancouver, in acest scop. Se afla la 12 Km de Centrul orasului Vancouver, si ocupa o suprafata de 1,4 Km². Insula a fost locuita de indienii din tribul Musqueam, care au o rezervatie in aceasta insula. Inainte exista un aeroport, pe care marele aviator si inventator Charles Lindbergh,nu l-a inclus in circuitul sau prin America de Nord, in 1927, » din lipsa unui aeroport adecvat ».

Charles Lindbergh (1902 - 1974) a zburat, cu un avion special construit, intre New York City si Paris, fiind stimulat de suma de 25000 de dolari, pe care o oferea un proprietar de hotel din New York, celui care va reusi sa zboare pe aceasta ruta, Dupa ce avionul a fost testat intre San Diego si New York, a urmat zborul peste ocean, aterizarea fiind in 21 mai, ora 7,52 si a aterizat langa Paris dupa 33 ore si jumatate, strabatand 5790 Km.

      Actualul aeroport, modern, cu 2 terminale, unul principal si al doilea  de sud, la inceput s-a numit Aeroportul Insula Sea, iar din 1948 are denumirea actuala. Este cel mai modern si bine utilat aeroport din Canada, iar ca numar de pasageri este pe locul al doilea, dupa Toronto. In 2016 au fost 22,3 mil. de pasageri. Este un aeroport care a primit mai multe distinctii, iar din 2012 si pana in 2015 a fost in top 10 pe glob, ocupand locul al 9-lea. Se realizeaza zboruri spre Asia, Europa, SUA, Mexic, Australia si Oceania, dar si spre alte destinatii. Se realizeaza zboruri zilnice spre Tokyo, Seul, Beijing, Shanghai, Hong Kong, Taipei, Manila si Sidney. Toate informatiile, panourile, indicatoarele etc. sunt scrise aici in trei limbi : cele oficiale ale Canadei (engleza si franceza) si in limba chineza.

Aeroportul International Vancouver, din insula Sea

      Mai exista un aeroport care deserveste Vancouver si anume aeroportul International Abbotsford, pentru Canada si SUA,dar si pentru alte regiuni apropiate Canadei : Cuba, Republica Dominicana, Insulele Bermude, alte insule din Antile, Mexic, unde se duc de obicei, in concediu canadienii, mai ales pe timpul iernii aspre din Canada. Se afla mai aproape de granita cu SUA, la 62 km de Vancouver. Este un aeroport  pentru avioane de mai mica capacitate.

     Vancouver este o destinatie mult ravnita de multi locuitori ai acestei planete, ati vazut si de ce. Cand viata va ofera aceasta posibilitate, sa nu refuzati deoarece este o zona incantatoare, o zona de la care plecati cu impresii deosebite.