INSULA VANCOUVER , PROVINCIA BRITISH COLUMBIA , CANADA

INSULA  VANCOUVER

PROVINCIA BRITISH  COLUMBIA

C A N A D A

     Insula Vancouver este asezata in apropierea Coastei de vest a Americii de Nord, in Sud-vestul Canadei si a Provinciei British Columbia, fiind separata de continent prin strimtorile : Georgiei (80 km lungime),Johnstone si Regina Charlotte, la est, Juan de Fuca, la sud, iar la vest si nord-vest este scaldata de apele Oceanului Pacific. Lungimea tarmului acestei insule este de 3440 Km.

Pozitia geografica a Insulei Vancouver in cadrul continentului America de Nord

     Are o suprafata de 31285 km2, este cea mai mare insula din apropierea Coastei de vest a Americii de Nord. Are o lungime de peste 460 de km si o latime maxima de 120 km.

Pozitia geografica a Insulei Vancouver in cadrul Canadei

Pozitia geografica a insulei Vancouver in cadrul Provinciei canadiena British Columbia

Insula Vancouver, stramtorile care o separa de continent

    Insula a fost locuita de catre indienii americani cu mii de ani inainte de venirea europenilor. Asezarile acestora se aflau in zona unor golfuri care erau mai adapostite, aveau casele construite din lemn de cedru rosu, placute si bine gospodarite. La inceputul secolului al XIX-lea s-a estimatm ca numarul bastinasilor era de 15000, acesta scazand, la 1881, la 5600, din cauza bolilor aduse de europeni. In prezent, urmasii indienilor americani,  reprezinta 5% din populatia insulei.Urmasii amerindienilor traiesc pe coasta de vest, poporul Nootka, in sate mici, in nord-est si mai putin pe coasta de est( coasta salisa). Traiau din pescuit si vanatoare, dar  folosind diferite fructe de padure.

     Europenii, respectiv spaniolii si englezii, au ajuns in aceste parti ale Americii de Nord incepand cu sec. XVI-lea, prin spaniolul Vasco Nunez Balboa (1513) si prin Francis Drake (1579).  Francis Drake a strabatut stramtoarea Magellan, a iesit in Oceanul Pacific, a navigat de-a lungul Coastei de vest a Americii de Sud, a capturat  cantitati mari de aur, argint, perle, pietre pretioase s.a.,de la doua nave spaniole, dupa care s-a indreptat spre coasta de vest a Americii de Nord, pana la paralela de 48⁰ lat. nordica, debarcand si in insula Vancouver, unde a stat 6 saptamani. Zonelor inconjuratoare acestei insule i-a dat numele de New Albion. A urmat un alt mare explorator James Cook, care a pus piciorul pe aceasta insula in anul 1778, pe coasta de vest, la Nootka.

Francis Drake (1540-1596) , corsar, navigator, negutator de sclavi si om politic englez. A efectuat o calatorie in jurul lumii intre 1577-1580. Moare la 55 ani, la data de 27 ianuarie 1596, in Panama.

Vasco Nunez Balboa 

James Cook (1728-1779)  Explorator important care in cea de a treia calatorie a sa ajunge si in insula Vancouver, dupa care se indrteapta spre Alaska, cautand pasajul din NV,care se zicea ca leaga Oceanul Pacific de cel Atlantic, dupa care ajunge in insulele Hawaii ,unde,  intr-un conflict cu aborigenii, este ucis cu o sulita.

     In 1791, spaniolul Juan Francisco Quadra, a ajuns in sudul insulei, iar in 1792 a ajuns in aceasta zona si exploratorul englez George Vancouver. Acest teritoriu era considerat ca fiind al Spaniei si din aceasta cauza, prin venirea englezilor, era cat pe ce sa se declanseze un razboi intre cele doua tari. Conflictul a fost inlaturat ca urmare a intelegerii realizate intre George Vancouver si Quadra, in 1794, prin care se recunostea ca teritoriul va apartine Angliei, iar aceasta trebuia sa plateasca ceva despagubiri pentru constructiile realizate de spanioli (un fort, drumuri s.a.). Quadra si Vancouver s-au inteles foarte bine. De atunci numele insulei, pana in 1824, era de Quadra-Vancouver. Deoarece  ultima nava spaniola prezenta in aceasta zona a fost  in 1795, influenta spaniola s-a diminuat, iar incetul cu incetul denumirea a ramas cea de Vancouver. 

Juan Francisco Quadra (1744 - 1794)

George Vancouver (1758-1798)

     In 1792, exploratorul spaniol Dionisio Alcala Galiano, cu echipajul sau, au facut inconjurul aceastei insule, iar la 8 aprilie 1806, capitanul John D’Wolf, din Bristol, a navigat in apropierea partii de de nord-vest a acesteia.

Dionisio Alcala Galiano

     Englezii incep sa locuiasca insula, construind forturi (fortul Victoria – 1843, care la inceput purta numele de Albert, din Comasack), ulterior in jurul acestora au aparut asezari stabile.  Compania Hudson’s Bay l-a trimis pe James Douglas sa gaseasca un loc potrivit pentru constructia fortului Victoria, in 1843. Constructia fortului a inceput la 16 martie 1843, lucrarile de curatire a terenului si de sapare au fost realizate de angajatii companiei Hudson’s Bay, iar bustenii necesari pentru constructia fortului au fost adusi de oamenii locurilor, din apropierea Muntelui Douglas.  

Asa arata Fortul Victoria dupa ce s-a adaugat al doilea turn

     La inceput acest fort avea un singur turn, in sud-vest, fiind un sediu secundar al Companiei Hudson’s Bay, sediul principal era la fortul Vancouver. Dupa semnarea Tratatului de la Oregon, in 1846, cand s-a stabilit granita dintre teritoriul apartinand Regatului Marii Britanii si Statele Unite, pe paralela de 49⁰ lat. Nordica, ocolind spre sud insula Vancouver, care a revenit Marii Britanii, sediul central s-a mutat la Fortul Victoria, ca urmare a faptului ca Fortul Vancouver a ramas pe teritoriul american. Din aceasta cauza Fortul Victoria a fost marit,in 1846, construindu-se si un al doilea turn in nord-est si marind spatiile de depozitare.

     In 1849 orasul Victoria devine capitala  Insulei Vancouver, creindu-se si colonia  britanica din aceasta insula. Compania Hudson’s Bay a incheiat un contract , pe 10 ani, pentru a gestiona aceasta colonie, iar James Douglas, care era un reprezentant de seama al acestei companii, a fost mutat de la Fortul Vancouver la Victoria

James Douglas

     A fost numit Guvernatorul coloniei Insula Vancouver , de catre biroul colonial britanic, in persoana lui Richard Blanshard. Acesta a fost guvernator pana in 1851, cand si-a dat demisia din cauza presiunilor exercitate de James Douglas, dar si din cauza faptului ca nu avea prea multe de facut. A urmat in acest post de guvernator James Douglas. Pentru a contracara presiunile expansioniste ale Statelor Unite infiinteaza o armata , prima din Vancouver. In timpul in care a fost guvernator a infiintat scoli elementare publice, a realizat un control asupra alcoolului,  a construit prima biserica din Districtul Victoria si  a hotarat sa ia fiinta o Adunare Legislativa, aleasa prin vot.

    In perioada goanei dupa aurul descoperit in Muntii Cariboo, canionul fluviului Fraser, 1856-1862, orasul Victoria a cunoscut o puternica dezvoltare ca urmare a faptului ca numarul mare de oameni, reprezentati prin mineri, prospectori si aventurieri si speculanti, care se deplasau din California si San Francisco, spre aceste locuri, erau obligati sa treaca prin acest oras. Ei trebuiau sa foloseasca calea pe mare si nu pe uscat pentru a se avea un control asupra deplasarii acestora. In  perioada amintita au trecut prin capitala acestei colonii britanice peste 30000 de oameni. Toti se aprovizionau cu alimente de aici pentru o perioada mai lunga, chiar pentru un an de zile si din aceasta cauza s-a dezvoltat mult productia agricola, iar numarul locuitorilor Victoriei a crescut de la 500 de locuitori la cateva mii.

     Pentru a exercita jurisdictia britanica asupra teritoriului au adus o nava de razboi, la gurile fluviului Fraser, eliberandu-se licente pentru prospectori si comercianti.

     In 1858 Parlamentul britanic a hotarat infiintarea coloniei British Columbia care s-a unit, in 1866, cu colonia Insula Vancouver. Capitala a ramas la Victoria, iar James Douglas a fost numit Guvernator al Coloniei British Columbia, ramanand in aceasta functie pana in 1864, cand este demis.Timp de 6 ani, intre 1858 si 1864, James Douglas era Guvernatorul celor doua colonii britanice (insula Vancouver si partea continentala denumita British Columbia). Cele doua colonii britanice se unesc in 1866 sub numele de British Columbia, iar capitala a ramas in insula, la Victoria. Aceasta provincie s-a alaturat Confederatiei canadiene in anul 1871.

     Desi orasul Victoria a cunoscut o dezvoltare continua, nu a putut tine pasul cu dezvoltarea orasului Vancouver.  Vancouver City  este cel mai mare oras din Provincia British Columbia, capitala a ramas tot orasul Victoria. Aici sunt cladirile Parlamentului si ale guvernului aceste provincii.  Constructia primelor cladiri legislative pe aceste locuri au inceput de la declararea acestei insule ca o colonie a Marii Britanii, in 1859,finalizate pana in 1864, cunoscute sub numele de “Birdcages”, descrise de presa vremii ca avand un stil mixt de arhitectura, chineza,  italiana si elvetiana. 

Cladirile Adunarii legislative din orasul Victoria, denumite bird cages (colivii)., pastrate pana in 1957, cand au fost distruse de un incendiu. Era o cladire mai mare, cu doua etaje, construita din lemn pentru Adunarea Legislativa si alte patru cladiri, de forma unor colivii pentru Biroul terenurilor, Biroul colonial, Curtea Suprema  si Trezoreria.

       Aceste cladiri au servit ca sedii ale legislativului si executivului si dupa ce insula a fost cuprinsa in Columbia Britanica, in 1871. La inceputul anului 1890, ne mai fiind suficiente pentru a satisfice nevoile acestor institutii ale provinciei, s-a hotarat construirea altor cladiri mai mari, mai moderne care sa satisfaca aceste cerinte. Astfel, in 1892, a avut loc un concurs de arhitectura pentru a se selecta cele mai bune planuri pentru asemenea cladiri, in special pentru cea a Parlamentului. Din cele 65  proiecte prezentate de concurentii din toata America de Nord, a fost selectat proiectul unui tanar architect de 25 ani, Francis Mawson Rattenbury, de fapt primul sau proiect important.

     Constructia noii cladiri a Parlamentului, prezenta si astazi, a inceput in 1893 si a fost finalizata la sfarsitul anului 1897., fiind inaugurata la 10 februarie 1898. La inceput suma initiala pentru aceasta constructie era de 500000 de dolari, iar suma finala a ajuns la 923000 de dolari. Au urmat noi adaugiri in 1913 si in 1920. Proiectul lui Rattenbury avea in vedere folosirea materialelor de constructii, destul de bogate, din insula si din provincie: lemnul, din intinsele paduri, lemn de calitate, granitul, pentru fundatie, scari etc, andezitul, pentru fatada, ardezia, pentru acoperis s.a.

Cladirea parlamentului, iar in fata  este statuia Reginei Marii Britanii, Victoria

     Dupa 70 ani , fara lucrari regulate de intretinere, s-au deteriorat considerabil, in special acopoerisul, lemnul din fundatie, instalatia electrica . Guvernul Provinciei a hotarat sa restaureze, sa renoveze cladirile Parlamentului, in 1972, iar costul acestor lucrari s-a ridicat la 80 mil. dolari canadieni. Atunci a fost inlocuita ardezia de pe acoperis cu ardezie de Pittsburgh.

Camera Legislativa din  cladirea Parlamentului

Vitralii cu stema Provinciei Columbia Britanica

Pe unul din holurile Parlamentului este portretul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii si Irlandei de Nord

Cladirea Parlamentului, parcul din fata Parlamentului si cele doua statui

Cladirea Parlamentului inainte de Craciun. In dreapta se afla un arbore Sequoia, impodobit ca pom de Craciun si de Anul Nou. Are inaltimea de peste 30 m si a fost plantat in anul 1800.

     Cupola cladirii Parlamentului are o inaltime de 30,5 m inaltime , o cupola octogonala, in stil renascentist. Pe partea de sus a cupolei este statuia capitanului George Vancouver, de 2 metri,  realizata din cupru batut, acoperit cu aur de 14 carate. In fata cladirii este o impunatoare statuie a Reginei Victoria, dar si monumentul Soldatului, ridicat in memoria celor cazuti in primul razboi mondial.

Interiorul cupolei Parlamentului(Rotunda). Rattenbury a ales sa foloseasca o cupola octogonala in stil renascentist, care face ca aceasta sa se distinga fata de multe alte cupole circulare neoclasice,folosite in cladirile de stat americane.

In 1932 artistul plastic George Southwell a fost insarcinat sa picteze interiorul cupolei(Rotunda)  cu scene din istoria Columbiei Britanice.Mult mai tarziu, dupa zeci de ani, unele din aceste picturi au starnit controverse, mai ales scenele cu privire la aborigeni. In aprilie 2007 legiuitorul  votat eliminarea picturilor murale . Acestea au fost restaurate si ascunse in spatele unor ziduri false.

Statuia lui George Vancouver de pe cupola Parlamentului

     Insula Vancouver re un relief rezultat in urma eruptiilor vulcanice, rocile de baza fiind granitele, andezitele si bazaltele. Reprezinta o parte scufundata a Muntilor Coastei, continuarea acestora din SUA , ajungand in v Canadei si sudul Alaskai. Zona aceasta face parte din “Cercul de Foc” al Pacificului. Nu exista vulcani activi, dar exista o zona seismica , cutremurile avand ,in general, magnitudinea de 7 grade pe scara Richter.  Daca partea de est are altitudini mai mici, cu tarmuri stancoase, dar mai joase, Coasta de vest este mai inalta, stancoasa si mai abrupta,cu mai multe fiorduri, pe cand partea centrala a insulei este brazdata de munti, mai inalti in partea centrala a insulei. Cel mai inalt varf este de 2200, vf. Golden Hinde, urmat de Muntele Elkhorn, de 2195 m, de Muntele Colonel Foster, de 2135 m s.a., situate in Parcul Provincial Strathcona. Prima ascensiune pe cel mai inalt varf din insula a avut loc in anul 1913 de catre Einer Anderson.

Varful Golden Hinde - 2200 m. Nume dat dupa corabia cu care a ajuns Francis Drake in aceste locuri. Numele a fost conferit oficial acestui munte in anul 1938.

Ghetarul Comox

Varful Elkhorn - 2194 m

Coasta de vest a Insulei Vancouver

Pe tarmul de est sunt unele din cele mai frumoase si intinse plaje. Aceasta este plaja din apropierea orasului Tofino.

Coasta de nord a insulei Vancouver, in zona Portului Hardy

     Clima este variata  in diferitele parti ale insulei datorita pozitiei geografice, prezentei curentilor din Oceanul Pacific si reliefului, in special muntii. Partea de sud si sud-est a insulei, scaldata de apele Stramtorii Juan de Fuca si sudul Stramtorii Georgiei, are temperaturi mai ridicate , pozitive in tot cursul anului. Orasul Victoria are cea mai blanda clima din Canada si cele mai scazute precipitatii din vestul provinciei Columbia Britanica. Aici primavara vine de timpuriu si florile cu bulbi infloresc infrumusetand locurile in care se dezvolta. In lunile de vara, mai ales iulie si august, temperaturile sunt, in general, in jurul a 22⁰C, dar cele maxime pot ajunge uneori pana la 33⁰C (1988), iar temperaturile luniilor ianuarie si februarie  scad rareori sub 0⁰C, in regiunile mai joase. 

     Coasta de vest a insulei este expusa vanturilor puternice care bat dinspre Oceanul Pacific, curentii calzi fac ca temperaturile sa fie relativ ridicate, iar precipitatiile mult mai bogate (ajungand uneori la peste 6600 mm annual) decat in estul insulei(700-800 mm anual, 640 mm in zona orasului Victoria). Zapezile cad in special in muntii mai inalti, in rest zapezile lipsesc sau sunt foarte rare. In insula verile sunt in general secetoase. Exceptie facand partea nordica a insulei, in zona Portului Hardy, unde verile sunt mai umede (mai ales noiembrie si martie).  Lunile cu precipitatiile cele mai bogate sunt noiembrie, decembrie si ianuarie, cu o medie multianuala cuprinsa intre 440-475 mm (localitatea Tofino, din vest).

     Apele curgatoare sunt scurte, repezi, cu multe rupturi in panta vailor lor, dand nastere la numeroase cascade si repezisuri, cu un mare potential hidro-energetic. Asa este raul Wolf, la vest de lacul Buttle.Vaile raurilor Cowichan si Courtenay-Comox sunt doua vai atractive si cu importante terenuri agricole.Raurile si lacurile ocupa 4% din suprafata insulei Vancouver.

Cascada Della
O cadere de apa de 440 m, cu 3 ramificatii, una dintre cele mai inalte din Canada, situata in partea de sud  a Parcului provincial Strathcona.

Multe rauri, mai ales din partea centrala si de nord, au pante accentuate, formeaza numeroase cascade. In fotografie o cascada pe raul Englishman.

Valea Comox
In ultimul plan se afla ghetarul Comox, la altitudinea de 1960 m
Pe aceasta vale s-a dezvoltat localitatea Comox, care in 2016 a avut o populatie de 14828 locuitori.

Valea raului Cowichan, din partea central-estica a insulei Vancouver

     Sunt numeroase lacuri, diferite ca forma si marime, cu ape transparente. Multe dintre acestea au marimi apreciabile, unul fiind acest lac Buttle. Tot in parcul Strathcona exista si cascada Della, care are o cadere de 440 m si cu 3 suvite de apa.

     Padurile ocupa suprafete importante din insula (86%), mai ales in partea centrala si de vest, Aceste paduri, multe seculare, sunt alcatuite din arbori gigantici: bradul Douglas, Cedrul Rosu, stejarul Garry, bradul argintiu, cedrul galben, pinul alb,molidul Sitka, copacul de capsuni, artarul rosu, s.a. Unii arbori (mai ales bradul Douglas , cedrul rosu si molidul Sitka) au inaltimi ce pot ajunge la 100 de metri, cu diametru uneori de 4,5 m si cu o varsta de aproape 5000 de ani. In perioada de inceput a popularii insulei, mai ales pe partea de est, multe din paduri au fost taiate (mai ales cele de stejarul Garry), pentru a face loc asezarilor omenesti, dar si pentru ca lemnul sa fie folosit in industria de prelucrare a acestuia.

Cedrul rosu

Paduri cu arbori uriasi (cedrul rosu, bradul Douglas, bradul hemlock, molidul Sitka),cu inaltimi ce pot depasi uneori 90 m, cu grosimi care pot ajunge la aproape 5 m diametru.

Fasii desprinse din scoarta cedrilor rosii

Cos cu capac realizat prin impletirea fasiilor desprinse din trunchiurile cedrilor rosii

Arborele de capsuni (Arbustus unedo), originar din vestul Frantei si Irlandei, cu inaltimi intre 8 si 30 m, daca are spatiul necesar. Fructul este rotund , cu asperitati,ajunge la coacere in 12 luni si tot atunci incepe si o alta inflorire. seamana oarecum cu o capsuna, este comestibil.

Stejarul Garry
Se dezvolta pe coasta de est a insulei Vancouver

     Fauna salbatica este prezenta in padurile din insula, este strict protejata de legile emise de Parlamentul provinciei, dar si de cel federal. Se intalnesc 28 specii de mamifere: ursi grizzly, ursi negri (aproximativ 7000 ), lupi, elani, marmote (aflata in pericol de disparitie),capre de munte, reni, coioti,ratoni, vulpi, lilieci, vidre de rau, iar in apele oceanului sunt: vidre de mare,delfini, balene cenusii, balene ucigase, iar in apele stramtorii Georgiei exista cel mai mare numar de caracatite din lume . Exista 387 specii de pasari (vulturul regal, vulturul auriu, cormorani s.a.), pesti ( pastravi,heringi, somoni, s.a.), reptile(serpi, soparle), batracieni etc. Vidrele de mare, fiind intens vanate,chiar si dupa incheierea Tratatului international din 1911, au disparut. Ultima vidra de mare murind in 1929.  Ca urmare a masurilor de repopulare dintre anii 1969 – 1972, cu vidre de mare aduse din Alaska, numarul lor, in prezent, este apreciabil, find protejate prin tratate internationale si prin legile canadiene, vanarea acestora fiind interzisa.

Cougar, denumit si leul de munte, puma

Ursul grizzly 

Traieste de-a lungul coastelor insulei, are culoarea maro deschis spre maro inchis, greutatea medie, la masculi, este de 220 Kg, iar la femele de 135 kg. Se imperecheaza din mai si pana in iulei, cu mai multe femele, hiberneaza din noiembrie si pa in aprilie, in aceasta perioada femelele nasc (in ianuarie, februarie), puii avand aproape 5 kg la nastere. Stau ca mama lor 2 ani de zile. Traiesc, in medie, peste 30 ani.

Ursul negru

In insula sunt aproximativ 7000 de ursi negri, din cei 120000 cat sunt in toata provincia Columbia Britanica. Ursii negri din insula Vancouver sunt mai inchisi la culoare decat cei din partea continentala. Au un mod de hrana omnivor, consuma fructe de padure,dar se hranesc si cu carne de cerbi tineri si alte mamifere. Au o rata scazuta de reproducere. Imperecherea se face de la inceputul lunii iunie pana in iulie, femela naste in perioada hibernarii, in ianuarie-februarie,intre 1 si 5 pui, fara par, iar acestia cand se termina hibernarea au aproximativ 3 kg fiecare.

Martes americana = martenul american de pin sau pin marten, o nevastuica lunga si subtire, cu urechi rotunjite, relativ mari, membre scurte, coada lunga si groasa, cap triunghiular cu bot ascutit, de culoare galbuie pana la maro, cu o durata medie de viata de 15 ani si cu o greutate de pana la 1,5 Kg. Mod de hrana omnivor : fructe, seminte, insecte, pasari, mamifere mici (in special veverite rosii).

                        

Vulturul auriu
Are un penaj de culoare auriu-brun. Femelele depun cate 4 oua si le clocesc timp de 6 saptamani.

  Vulturul cu cap alb 
Poate avea o greutate de 3-6,3 Kg, durata medie de viata de 20 de ani, viteza, in picaj, este de 120-160 km/ora.  
                                                            

     Popularea insulei s-a facut cu aproximativ 8000 de ani inainte de venirea colonistilor europeni. Popoarele native, indienii americani, populau anumite parti ale insulei. Erau trei triburi mari care purtau numele de Nootka (Nuu-chah-nulth), care ocupau mai ales terenuri din partea de vest, apoi Salish, pe coasta de sud-est si Kwkiuti, in centru si nordul insulei.

    Aborigenii beneficiau de hrana suficienta reprezentata prin vanat (cerb, urs, elan, capra de munte, foca, peste, mai ales somonul, care se consuma proaspat sau conservat prin afumare sau prin uscare, unele crustacee etc. Foloseau si multe plante salbatice, pentru hrana sau pentru tratarea unor boli.

Amerindieni in apropierea unui fort

Urmasii de astazi ai amerindienilor poastreaza inca traditiile stramosilor lor.

     Avand hrana suficienta si usor de procurat au avut timp si pentru dezvoltarea mestesugurilor, artei, culturii, muzicii, traditiilor religioase. Lemnul de cedru rosu sau galben, existent din abundenta in desele paduri in care traiau, era folosit pentru a construi case, pentru incalzire, pentru sculptarea stalpilor totemi,  a mastilor pentru ceremonii. Stalpii totem cuprindeau sculpture care reprezentau somonul, castorul, ursul, lupul,, cerbul, balena, broasca, acele animale cu care veneau in contact zi de zi.

     Scoarta cedrilor rosii sau galbeni, care se desprindeau usor de pe copaci, era inmuiata si din ea se realizau: imbracaminte, palarii, franghii, covorase, paturi, cosuri si alte materiale folosite in casele lor. Cochiliile unor melci, care erau de forma unui dinte, se foloseau pentru decorarea obiectelor de imbracaminte, care de multe ori diferentiau persoanele din aceste triburi.

    In prezent, in cadrul insulei Vancouver, traiesc aproape 31000 urmasi ai acestor triburi,23,2% din populatia aborigena din Columbia Britanica,  care s-au integrat in viata si activitatea din insula.

    La recensamantul din anul 2016, in Insula Vancouver, erau 799400 locuitori, fata de 759366 locuitori cati erau la recensamantul din 2011, cu o densitate medie de 23 locuitori/km². Mai populate sunt regiunile din sud-est si est si putin populate sunt regiunile din centru si mai ales Coasta de vest a insulei. Coasta de vest este presarata cu comunitati mici, este slab populata, cu fiorduri si cu paduri dese, cu o vechime mare. Exista putine drumuri  si multe din satele de coasta sunt accesibile fie pe calea apei, fie pe calea aerului. Doua localitati sunt mai importante : Tofino si Ucluelet, situate in ambele parti ale Parcului National Pacific Rim. In partea nordica sunt sate pescaresti mici, exceptie face Port Hardy.

     In sud-estul insulei densitatea populatiei este mai mare, aici sunt cele mai importante orase ale insulei: Victoria ( 85792 locuitori), capitala provinciei Columbia Britanica si Nanaimo (90504 locuitori). Alte orase din insula sunt: Campbell River (35138 loc.), Courtenay (peste 24000 loc.), Parksville (peste 12000 loc.), Port Alberni (17698 loc.), Duncan (4944 loc), Port Hardy 4132 loc.) Tofino(1932 loc.), Ucluelet s.a.  In insula exista 7 arii metropolitane, dintre care doua sunt mai importante : Greater Victoria cu aproape jumatate din populatia insulei (383360  locuitori), aici este si cel mai mare oras din insula, orasul Saanich  (114148 loc. in 2016).

Harta ariei metropolitane Greater Victoria

Faleza Portului Inner, din orasul Victoria. In partea dreapta este Hotelul Empress, iar in ultimul planF este Cladirea Parlamentului. Hotelul Empress, de 5 stele, a fost proiectat de acelasi arhitect care a realizat si Palatul parlamentului din Victoria, Francis Rattenbury, a fost dat in folosinta in 20 ianuarie 1908, iar in 1989 s-a adaugat centrul de Conferinte, in spatele hotelului, pe fosta parcare.

Faleza si Palatul Parlamentului din orasul Victoria

Parcul Butchart, Victoria

Gradina Botanica din orasul Victoria
Aici se organizeaza festivalul francofoniei (in martie), 15 evenimente realizate de cultivatorii de vita de vie din intrega insula (in luna mai), 10 zile de jazz in iunie, muzica populara (in iulie si august), concertul de muzica clasica, pe apa, in august s.a.

                       Saanich - cel mai mare oras din Insula Vancouver

Cladirea teatrului din Nanaimo

Nanaimo - vedere aeriana
Dintre evenimentele importante care se desfasoara in acest oras merita sa amintim: sarbatoarea franceza(februarie si martie), curse cu barca, parade, focuri de artificii (iulie) etc.

Hotel in apropierea portului din Nanaimo

Parksville, oras la poalele Muntilor Arrowsmith

Locuinte din Nootka, Coasta de vest

Valea si Portul Alberni

Tofino, o localitate importanta de pe Coasta de vest a insulei Vancouver
Multi vizitatori sunt prezenti la Tofino si Ucluelet pentru a vedea migratia balenelor gri (in jur de 24000) in luna martie, iar la sfarsitul lunii iulie si inceputul lunii august se desfasoara, timp de doua saptamani, Festivalul Pacific Rim (dupa numele marelui parc din apropiere)de muzica clasica.

Port Hardy
In timpul verii se organizeaza jocuri de vara indiene, dar si sarbatoarea culturii aborigene, in luna septembrie.

   Populatia este formata din urmasii vechilor colonizatori europeni si din imigranti sositi ulterior din Europa si din toate colturile lumii. Dintre minoritati amintim: chinezii(9195), coreenii(1705), vietnamezii(1120), japonezii(795), filipinezii, nepalezii, bengalezii,  indienii punjabi, iranienii si alti asiatici(3965), europenii( 2605 italieni, 1935 germani, 1620 spanioli, 520 portughezi, 425 romani, 210 croati, 170 cehi, 110 ucrainieni, 105 greci, 75 sarbi, 70 bulgari,  70 albanezi, 45 slovaci, 35 sloveni, 30 norvegieni si altii), negri, latino-americani s.a.

     In orasul Victoria este o importanta comunitate de chinezi (2895=3,8%) si unul din cele mai vechi Chinatown din Canada, cu cladiri, magazine si restaurante cu specific chinezesc, iar in Nanaimo  comunitatea de chinezi (2,7% din populatia orasului) au construit al doilea Chinatown din insula, care a fost mutat in patru locuri din aceasta asezare, mai ales atunci cand exista o opozitie serioasa la imigratia chineza.

Poarta Chinatown din orasul Victoria

     Pe grupe de varsta se constata ca este in scadere populatia intre 0-14 ani (13,5%) si un procent mai ridicat al populatiei de peste 45 ani. Populatia cuprinsa intre 15 si 65 ani reprezinta 63,1%, iar cei de peste 65 ani reprezinta 23,3% din populatia insulei.

     Populatia de sex feminin este mai numeroasa decat cea de sex masculin, cu exceptia grupelor de varsta cuprinsa intre 15 si 24 de ani in care numarul barbatilor depaseste numarul femeilor. Dupa 70 de ani numarul barbatilor este vizibil mai scazut decat cel al femeilor. Astfel, pentru grupa cuprinsa intre 70-75 ani numarul barbatilor a fost, in 2016, de 21950, pe cand al femeilor a fost de 23110. Cu cat se inainteaza in varsta cu atat aceasta diferenta este mai mare. Pentru populatia de peste 85 ani numarul barbatilor, tot in 2016, era de 9330, pe cand al femeilor era de 15540.

    Dintre persoanele apte de munca, cu venituri au fost 651200, iar cele fara venituri erau de 20635.  Venitul mediu anual pe fiecare gospodarie cu doua persoane active, era de 57602 dolari, dupa impozitare, pe cand venitul mediu anual, pentru o gospodarie de o persoana activa era de 34099 dolari, dupa impozitare. Aceste venituri medii sunt mai scazute decat cele de la nivel national.

     Daca la inceputul colonizarii insulei economia se baza pe industria lemnului si exploatarea minereurilor si carbunelui, acum economia  continua sa se bazeze pe industria lemnului (pentru constructii, pentru mobile, dar mai ales pentru celuloza si hartie), pe exploatarea cuprului, fierului, aurului si a carbunelui (din apropierea orasului Nanaimo), insa au aparut si firme pentru inalta tehnologie in domeniul farmaceutic, calculatoare, telecomunicatii, fabricarea avioanelor usoare, in special  pentru turism, reparatii si constructii de nave (portul Esquimalt), s.a. Exista numai in orasul Victoria 880 companii pentru tehnologii avansate, cu peste 15000 de angajati, sunt 8 laboratoare federale de cercetare, internet de mare viteza asigurat de firme cu renume, printre care se numara si firma Telus. Insula este recunoscuta prin cea mai mare utilizare a internetului din Canada.

     Pe langa toate acestea , in apropierea capitalei Victoria, exista Sediul Central al Marinei Regale din zona Pacificului, dar si o baza militara americana  pentru aceasta zona a Pacificului.

     In cadrul insulei exista suprafete reduse pentru cultura plantelor. Cultura plantelor a inceput sa se practice din anul 1840.  Atunci cea mai mare parte a insulei era ocupata de paduri.  Defrisarile facute erau doar pentru infiintarea de noi asezari omenesti si pentru constructia de drumuri.  Relieful, predominant muntos, clima, umeda pe coasta de vest, secetoasa vara pe coasta de est si solurile mai putin fertile, acide, cu deficit de umiditate,  influienteaza mult  cultura plantelor agricole. Cele mai importante suprafete de campie sunt pe coasta de est si sud-est si de-a lungul unor vai : Cowichan, Comox si Alberni.

Pe terenurile din valea Cowichan pe langa alte culturi importanta are si  cultura vitei de vie

Valea Comox - Courtenay, o vale importanta din punct de vedere econimic si turistic. Aici solurile fertile permit cultura cerealelor, a vitei de vie si cresterea bovinelor pentru carne si lapte. 

     Desi terenurile agricole din Insula Vancouver insumeaza 104000 ha , cele 3089 ferme detin o suprafata agricola de 53765 ha (2016), restul suprafetelor agricole sunt detinute de companiile forestiere si de cele neagricole. Majoritatea fermelor sunt mici, iar suprafata medie detinuta de o ferma este de 19 ha. Numarul agricultorilor este de aproape 14000, ceea ce reprezinta 18% din populatia insulei, iar varsta medie a agricultorilor este de aproximativ 55 ani.

     Se cultiva cereale (grau, porumb), plante oleaginoase (in special floarea soarelui si soia), plantele furajere, canepa, legumele (pe terenuri deschise, dar si in sere si solarii), dovlecii, cultura florilor si arbustilor ornamentali, pomii fructiferi (marul, parul, prunul), vita de vie, zmeurul, capsunul s.a. Aceste culturi agricole se practica pe coasta de sud-est si sud, pe terenurile din cadrul Vailor Comox, Cowichan si Alberni. In ultima perioada fermele vegetale s-au orientat spre obtinerea de produse ecologice (aproximativ 70 de ferme in 2011), iar 26 ferme au raportat produse de tranzitie spre cele ecologice.

     Cresterea animalelor (bovine, ovine, porcine si pasari de curte) este o preocupare importanta pentru agricultorii din aceasta insula. Hrana acestor animale este asigurata de existent pasunilor, de cultura plantelor furajere, a dovlecilor, a porumbului.

O ferma pentru cresterea animalelor din valea Comox

O ferma pentru cultura pomilor fructiferi, in fotografie o cultura de meri.

Agricultorii folosesc utilaje moderne pentru lucrarile pentru semanarea si intretinerea culturilor agricole.

Pe vaile principale, mai ales pe coasta de sud-est se cultiva dovleci. Acestia sunt folositi pentru cresterea animalelor, dar si in hrana oamenilor

     Din datele recensamantului din 2016 s-a constatat o crestere a fermelor pentru cultura plantelor furajere, pentru productia de fructe (cu 8%), a fermelor care cultiva legume in sere si solarii (cu 36%), a fermelor cu legume de camp (25%), a fermelor care cresc ovine si caprine (23%). S-a inregistrat o scadere a numarului de ferme care cultiva plante oleaginoasesi cereale (cu 45%), a fermelor pentru cresterea animalelor pentru carne (cu 40%), a fermelor  de porci (cu 26%), a fermelor de floricultura (cu 18%), a fermelor care cresc animale pentru lapte (cu 14%), a fermelor care cresc pasari de curte (cu 10%). Au scazut suprafetele ocupate cu flori (cu 14%), dar au crescut suprafetele ocupate cu legume, la 700ha, adica cu 31%, a suprafetelor ocupate cu pomi fructiferi, cu 507 ha, adica cu 25%.

     Dintre toate fermele din insula 171 au ca activitate cresterea albinelor, obtinand venituri insemnate.

     O importanta mare au comertul, turismul, pescuitul, mai ales de somon, in partea nordica, organizarea a numeroase festivaluri (de muzica, de de arta, cu ocazia migratiiei balenelor gri spre Alaska etc) curse de masini, concursuri de caiac, curse cu iahturi, se organizeaza vizitarea celor 90 de site-uri in care vizitatorii pot observa animalele in habitatul lor natural: ursii grizzly, ursii negri, cougar (pume),capre de munte, cerbi, lupi, vulpi etc, etc., dar si a padurilor inalte si dese formate mai ales din brazii Douglas si cedrii rosii, dar si din molidul Sitka (dupa numele unei localitati din Alaska unde este raspandit),  care sunt impresionante, mai ales in partea centrala, pe pe Coasta de Vest si chiar in nordul insulei, padurile de stejar Garry (dupa numele viceguvernatorului companiei Hudson’s Bay, Nicolas Garry) aflate mai ales pe litoralul de sud-est  a insulei,de la Victoria si pana la Valea Comox, mai rare, cu ierburi si muschi de pamant, dezvoltate intr-un climat mai bland, dar si mai secetos, cu soluri subtiri din cauza substratului stancos, apoi copacul de capsuni, cu mai multe specii dintre care Arbutus menzies, cu arbori care pot ajunge la 30 m inaltime, cu fructe  sub forma de boabe, rosii, cu mult tanin si astringente, putin consumabile si Arbutus unedo, cu fructe rotunde, cu asperitati, asemanatoare capsunilor, care se coc pana in toamna si sunt comestibile.

     Victoria, fiind capitala Provinciei Columbia Britanica , ofera multe alte posibilitati de recreere, de vizitare a unor muzee, de distractii in cluburi, de a cunoaste si a te bucura de bogatia preparatelor culinare, de a participa la focurile de artificii, la diferite conferinte, intalniri etc.

     Anual, in insula, vin peste 3,5 milioane de vizitatori, care folosesc serviciile asigurate de diferitele hoteluri, la care se adauga si cei peste 500000  de vizitatori de pe navele de croaziera. Astfel economia insulei adauga si din aceste activitati , annual, peste 1,5 miliarde de dolari USD.

     Invatamantul elementar si liceal, cel de stat, este gratuit pentru toti tinerii de varsta scolara. In insula Vancouver este un invatamant de stat si particular. Scolile de stat sunt gratuite si sunt indrumarea si controlul Ministerului Educatiei din provincii si de cel federal.

     In Insula Vancouver exista 11 districte scolare dintre care trei sunt in orasul Victoria. In fiecare district scolar exista scoli elementare, licee si colegii (doua colegii, din care unul este in Capitala provinciei).  Invatamantul  superior este reprezentat prin doua universitati de stat: Universitatea din Capitala Provinciei  Victoria, infiintata in 1963, cu 21593 studenti, inclusiv candidati pentru cursurile postuniversitare si doctoranzi, are o dotare deosebita , realizeaza insemnate venituri din cercetare si Universitatea Insula Vancouver (VIU = Vancouver Island University) din Nanaimo, cu aproximativ 17000 de studenti, cu peste 2000 de cadre didactice si personal auxiliar, cu studenti proveniti din alte tari (peste 2000), cea mai veche din aceasta insula, avand radacini inca din 1936, cu 4 campusuri, din care unul in Nanaimo si alte trei regionale (in Duncan, in Powel River si in Parksville).

Campusul nUniversitatii din orasul Victoria, cu o suprafata de 163 ha si cu un numar de 21593 studenti

Campusul Universitatii Insula Vancouver, din Nanaimo, cu o suprafata de 84400 mp, in care invata si locuiesc aproximativ 17000 de studenti

Locuinte studentesti in Campusul Universitatii din Nanaimo

Camera pentru un singur student intr-un apartament cu 2 camere si o camera pentru vizitatori

Sala pentru studiu

    Tot in cadrul insulei exista Conservatorul de muzica, in Victoria, cu 4500 de studenti, de toate varstele, o Academie de Arte, tot in Victoria, infiintata in 2004, o universitate independenta, Colegiul Camosun,cu 19000 de elevi, Colegiul international Pan Pacific pentru studierea limbii engleze, infiintat in 1997, cu trei campusuri: doua in orasul Victoria si unul in localitatea Kelowna, o scoala cu 515 elevi, langa localitatea si lacul Shawnigan, infiintata in 1916, o scoala privata asezata intr-un cadru natural deosebit, Colegiul Canadian pentru studiul chinezesc, infiintat in 1984, care ofera un program de studii full-time in medicina traditionala chineza, unde s-a realizat instruirea multor chinezi, din peste 100 de delegatii, cu subiecte privind proprietatea intelectuala, controlul calitatii produselor, administrarea si managementul bancar, agricultura, teologie si filozofie.  

Cladirea principala a Colegiului Camosun, cu doua campusuri: unul in Saanich, iar celalalt in zona rurala Saanich, la 15 minute departare de centrul orasului Victoria. Anual se inscriu 1000 de elevi autohtoni si 1100 elevi straini, din peste 60 tari ale lumii

     Legatura insulei cu partea continentala se realizeaza cu ajutorul curselor de feribot, cu ajutorul avioanelor, cu salupe, cu nave de mic tonai, cu barci cu motor etc. De la Vancouver City pleaca, de mai multe ori pe zi, feriboturi catre Nanaimo sau catre orasul Victoria. Spre orasul Victoria mai intai trebuie sa strabati 100 Km, pe autostrada, pana la Tswwassen si de acolo se ia feribotul pana la Victoria. Calatoria cu feribotul dureaza 1 ora si 30 minute. Tot cu feribotul se face legatura dintre insula si statul Washington, SUA.

Rute ale feribotului intre partea continentala si insula Vancouver

Feribotul care face legatura intre insula Vancouver(terminal Sidney) si terminalul Tswwassen, dupa care cu mijloace auto, 100 km, pe autostrada catre Vancouver City

     In interiorul insulei, transportul se efectueaza pe autostrada care se desfasoara de la sud la nord, aproape de tarmul de est. In cadrul insulei nVancouver se continua autostrada transcanadiana, peste stramtoarea Georgiei, incepand de la orasul Victoria si pana la Nanaimo, pe o distanta de 100 de km, din cei 7821 km cat are autostrada transcanadiana. Intrucat nu exista un pod de legatura intre partea continentala si insula, legatura se face prin feriboturi, intre Vancouver si orasele din insula Vancouver Victoria si Nanaimo. Aceasta se continua cu autostrda 19 de la Nanaimo si pana la portul Hardy. Din aceasta autostrada se desprinde o ramura(autostrada nr.4) catre Port Alberni. Aceste sectoare de autostrada au 2 pana la 4 benzi pe sens.

Autostrada transcanadiana, de 7821 Km, care trece prin cele 10 provincii ale canadei, care se desfasoara de la estul Canadei (St. Jon's, la Oceanul Atlantic) la vestul acestei tari, in insula vancouver, la Nanaimo. Legaturile peste ape la New Founland(Terra Nova) si la Insula Vancouver se realizeaza prin feriboturi.

Partea de vest a autostrazii transcanadiene, cu sectorul dintre Victoria si Nanaimo, din insula Vancouver

Reteaua de autostrazi din insula Vancouver

O portiune din autostrada 19

Autostrada 19, in apropierea localitatii Campbell River

    In afara de transportul rutier mai exista transportul pe calea ferata. In ultima perioada sunt putine sectoare de cale ferata in functiune, mai ales pentru pasageri. Multe sectoare de cale ferata au fost abandonate,incepand cu 1990 si pana in 2011, asa este cazul celei care lega orasul Victoria de Cowichan, dar si cea catre Port Alberni s.a. Acum mai exista cai ferate pe care se transporta marfa, mai ales lemnul rezultat din taierea unor sectoare de padure, in nordul insulei, dar si o cale ferata ingusta intre Port Alberni si Oceanul Pacific, care functioneaza numai vara si transporta pasageri, in special turisti.

Tren care transporta busteni pe calea ferata din regiunea Comox-Courtenay

    Intre diferitele localitati din insula se foloseste transportul cu avioane de capacitate mai mica, hidroaavioane, iar catre alte destinatii din Canada se folosesc avioane de capacitate mai mare (spre Vancouver. spre Ottawa, Montreal etc.).

    Importanta deosebita are transportul pe apa, cu nave de croaziera, cu nave mai mici, cu barci cu motor etc. In partea de vest, unde drumurile aproape nu exista (exceptie face drumul dintre Nootca si Tofino), transportul pe apa realizeaza legatura intre micile localitati de aici.