REVOLUTIA FRANCEZA DIN 1789 - NAPOLEON  BONAPARTE

La sfarsitul secolului al XVIII-lea Franta trecea printr-o grava criza economica si financiara. Esecurile grave ale monarhiei absolutiste, cele trei razboaie in care a fost implicata Franta, finantarea luxului de la Curtea regala, au dus la acumularea unor mari datorii si in urma imprumuturilor solicitate, pentru care se plateau dobanzi foarte mari. Primele doua stari ale populatiei Frantei, Inaltul cler si nobilimea,erau stari privilegiate, nu plateau impozite. Nobilimea era complet dominata de rege, devenise parazitara si nu producea nimic. In schimb cei din starea a treia( burghezia alcatuita din bancheri, indrustriasi, negustori si liber-profesionisti, taranimea, mestesugarii, micii comercianti ,ucenicii, calfele de la orase), erau total nemultumiti, ei sustineau bugetul statului, prin impozitele pe care le plateau si reprezentau 96% din natiunea franceza. Majoritatea populatiei traia in saracie si infometare. Daca regele dorea sa creasca impozitele pentru a reduce deficitul bugetului, nobilimea si clerul doreau sa-si mentina privilegiile si sa reuseasca sa detina controlul asupra monarhiei, ceilalti doreau reforme, erau impotriva absolutismului , impotriva nobilimii si bisericii, care  ii impovarau.

   In fata nemultumirii generale , aflat intr-o criza financiara si de autoritate, regele Ludovic al XVI-lea a fost nevoit sa convoace Adunarea Starilor Generale,la 5 mai 1789, adunare care nu se mai intrunise din 1614.Regele nu dorea altceva decat sa mareasca impozitele si sa-si mentina puterea absoluta. In timpul dezbaterilor deputatii starii a 3-a s-au declarant nemultumiti si , printr-un act revolutionar, au infiintat Adunarea Nationala, separandu-se de celelalte stari. Aceasta Adunare Nationala a devenit Constituanta, iar membrii sai au jurat sa ramana uniti pana vor da tarii o noua constitutie.

Regina Maria Antoaneta

Regele Ludovic al XVI-lea

  Regele vazand cum evolueaza situatia din tara, mobilizeaza trupe in jurul Parisului. Incercand sa inlature Adunarea Nationala si sa-si pastreze puterea.Acest fapt duce la revolta maselor. Parizienii se inarmeaza si infiinteaza Garda Nationala, condusa de La Fayette. La 14 iulie 1789 este atacata si cucerita inchisoarea Bastilia.  Multimea furioasa a pornit pe strazile Parisului indreptandu-se spre Bastilia pentru a o ocupa si a pune mana pe munitie.Multi dintre gardienii acestei inchisori s-au alaturat multimii revoltate, iar guvernatorul s-a predate, crezand ca astfel isi va salva viata.  Caderea Bastiliei a simbolizat rasturnarea monarhiei absolute. Revolutia s-a intins pe intreg teritoriul Frantei. Multi dintre nobili s-au refugiat  in tarile vecine, pe langa curtile regale, pentru a se pune la adapost de furia revolutionarilor.La 3 luni de la Caderea Bastiliei familia regala este mutata la Paris.

Caderea Bastiliei - 14 iulie 1789

A fost construita intre anii 1370-1383, in timpul domniei lui Carol al V-lea cel Intelept. La inceput a avut 4 turnuri, iar ulterior s-au mai adaugat inca 4.Inaltimea turnurilor era de 24 m,iar fortareata era inconjurata de un sant cu apa a carui adancime era de 8 m. La inceput era locul unde se pastra tezaurul, apoi a devenit loc de primire pentru regele Francisc I, iar mai apoi, cardinalul Richelieu a trensformat-o in inchisoare de stat pentru opozantii regimului, devenind un simbol al monarhiei absolute. A fost demolata de Guvernul revolutionar in 1880. In locul acestei fortarete se afla astazi Piata Bastiliei din Paris.

  Dupa o iarna foarte grea in 1788-1789, recoltele slabe, cresterea pretului la faina si cereale, cresterea somajului in randul lucratorilor cu ziua, au creat, in primavera anului 1789, conditiile unei mari rascoale taranesti. Ca urmare a acestor revolte taranesti Adunarea Constituanta a desfiintat privilegiile feudale, la 4 august 1789.  Pentru ca nu se putea aproba o constitutie asa de repede,  s-a adoptat Declaratia drepturilor  omului si ale cetateanului, la 26 august 1789, elaborate de La Fayette. Aceasta Declaratie proclama idealurile revolutiei:libertate,egalitate si fraternitate, dar si  principiile care vor duce la reconstructia tarii. Membrii clerului sunt transformati in functionari, iar alegerea lor se va face de catre cetateni.Pentru a rezolva criza financiara Adunarea Constituanta a hotarat vanzarea bunurilor bisericesti. Constitutia civila a clerului, din 12 iulie 1790,organiza Biserica ca o institutie nationala, independenta de papa.Foarte nemultumiti au fost Papa Pius al VI-lea,dar si regele Ludovic al XVI-lea,care a incercat sa fuga din Paris(21 iunie 1791) pentru a veni cu trupe, cu ajutorul carora sa restabileasca monarhia absoluta, desi jurase sa respecte prevederile Constitutiei.. A fost recunoscut, aproape de granita si obligat sa se intoarca la Paris. Aceasta incercare de fuga a regelui a distrus increderea in monarhie. Membrii clerului sunt obligati sa depuna juramantul in fata natiunii. O mare parte dintre acestia au refuzat sa depuna juramantul, fiind, ulterior, considerati dusmani ai revolutiei si executati prin ghilotinare.

  Constitutia de la 3 septembrie 1791 stabilea puterile in stat: puterea executiva, reprezentata printr-un guvern condus de un monarh, cu rol de prim-ministru,puterea legislativa reprezentata de Adunarea Legislativa si puterea judecatoreasca care era dusa la indeplinire de catre Tribunalele judecatoresti. Deci, de la puterea absoluta a regelui s-a trecut la monarhia constitutionala. Conform prevederilor Constitutiei a fost aleasa Adunarea Legislativa.

  Pe plan extern, la insistentele regelui, s-a declarant razboi Austriei, la 20 aprilie 1792. In urma conspiratiei regelui cu trupele inamice si tradarea ofterilor regalisti, Franta a fost invadata.Afland de tradarea regelui, in noaptea de 9-10 august , populatia parisiana s-a revoltat si a luat cu asalt resedinta regala . Ca urmare, Adunarea Legislativa l-a suspendat pe rege, a fost arestat cu intreaga familie si transportat la inchisoarea Temple. In aceste imprejurari a fost aleasa , prin vot universal, Conventia Nationala, care, la 21 septembrie 1792, proclama Republica. In Adunarea Legislativa erau reprezentanti a doua grupari distincte: sustinatorii monarhiei constitutionale(feuillantii) si sustinatorii republicii(iacobinii si girondinii).

  Conventia Nationala, recent infiintata in locul Adunarii Constituante, decide ca regele sa fie judecat pentru tradare, fiind condamnat la executare prin ghilotinare, la 21 ianuarie 1793, iar regina Maria Antoneta executata cateva luni mai tarziu.

  Dupa ce regele a fost executat, o coalitie a puterilor vecine(Anglia, Austria, Spania, Tarile de Jos si unele state italiene) isi intensifica atacurile asupra Frantei, avand ca scop restaurarea monarhiei absolute. In aceasta situatie, razboiul cu tarile vecine,revolta armata a regalistilor si preotilor, miscarile taranesti din NV Frantei si unele manifestatii ale parizienilor, girondinii sunt inlaturati de la putere si in locul lor vin iacobinii.Pentru a controla activitatile contra revolutiei, iacobinii iau masuri dure, infiinteaza Tribunalul revolutionar care avea ca scop sa-i condamne pe cei care erau suspectati ca sunt impotriva revolutiei si creeaza Comitatul Salvarii Publice, care activa ca putere executiva, condusa  de Robespierre. Masurile luate de Comitetul Salvarii Publice au fost destul de dure, au folosit dictatura si teroarea pentru a elimina contrarevolutionarii. Tot in acest scop a fost aprobata si Legea suspectilor, la 17 septembrie 1793, care a facut posibila arestarea si condamnarea multor persoane din randul fostei aristrocratii si a burgheziei, perioada cunoscuta sub numele de “Marea teroare”.Oricine putea sa fie suspectat,judecat si executat, desi de multe ori nu existau dovezi, multi erau nevinovati. Pe baza acestei legi a fost executata si fosta regina, apoi si multi dintre fruntasii girondinilor. In perioada septembrie-octombrie 1793 mormintele regilor Frantei, de la Saint-Denis, sunt profanate,iar ramasitele pamantesti ale regilor sunt aruncate in gropi comune. Comuna din Paris, la 23noiembrie 1793, la instigarea sefilor radicali, decide inchiderea tuturor bisericilor si incurajeaza cultul Ratiunii, religia revolutionara. Catedrala Notre-Dame devine templul Ratiunii. Se urmarea decrestinarea populatiei. Robespierre pune capat disputei asupra noii religii, in primavara anului 1794, dupa executarea lui Hebert si a partizanilor sai anticrestini, apoi a lui Danton, unul din fruntasii iacobini, dar si a indulgentilor care cerusera sfarsitul terorii. Robespierre , printr-un decret, recomanda Conventiei admiterea existentei lui Dumnezeu. Conducerea Frantei de catre iacobini nu a durat decat un an de zile(1793-1794), timp in care s-a adoptat o noua constitutie, care nu a fost aplicata niciodata datorita razboiului, au fost improprietariti taranii, s-a acordat dreptul la vot universal, de la 21 ani.Comitetul Salvarii Publice a avut in vedere creare unei armate puternice, realizata prin recrutarea tuturor celor apti pentru serviciul militar, care sa fie capabila sa inlature inamicii de pe teritoriul Frantei. Organizatorul armatei a fost Lazare Carnot, armata care a reusit in cateva luni sa elibereze teritoriul Frantei.

Maximilien de Robespierre

 Masurile drastice luate de iacobini au restabilit situatia atat in interiorul, cat si exteriorul Frantei. Succesul nu l-a oprit pe Robespierre sa continuie teroarea, desi nu mai era justificata.Catre sfarsitul anului 1794, Conventia era dominate de moderati, care, la 27 iulie 1794, ii aresteaza pe Robespierre si pe colaboratorii apropiati,care vor fi  executati in seara urmatoare, prin ghilotinare.Caderea lui Robespierre va marca sfarsitul dictaturii iacobine.

  Puterea a trecut la Thermidorieni, suspectii care nu au fost executati au fost eliberati, multi iacobini au fost arestati si executati. Deputatii moderati au permis reintoarcerea emigrantilor,s-au anulat multe decrete ale guvernului revolutionar,Tribunalele revolutionare au fost desfiintate, Comuna din Paris a fost dezmembrata.A fost suprimat bugetul acordat cultelor, s-a pregatit separarea bisericii de stat.Dupa auster itatea impusa de iacobini, cei bogati se reintorc la viata de dinaintea revolutiei.  Thermidorienii au ridicat restrictiile impuse de iacobini presei,economiei, culturii si religiei catolice. Se adopta o noua Constitutie, la 22 august 1795, care oferea puterea executiva unui Directorat compus din 5 membri.Puterea legislativa a fost atribuita celor doua camera: Consiliul Batranilor(250 membri) si Consiliul celor 500.

  Noul regim a mostenit o situatie financiara catastrofala, mare parte a populatiei a fost ruinata de inflatie,iar unii au facut mari averi din traficul de marfuri la piata neagra si din specula. Conjuratia Egalilor , infiintata de Babeuf, dorea sa realizeze o societate bazata pe proprietatea comuna a pamantului, pe folosirea in comun a bunurilor si desfiintarea mostenirilor.Membrii acestei asociatii, care doreau sa organizeze o revolta, , au fost denuntati(in mai 1796) si apoi executati.

  Noua putere politica , reprezentata de Barras, era destul de slaba si corupta. Aceasta putere trebuia sa faca fata regalistilor, care doreau reinstalarea monarhiei si iacobinilor care isi dorea din nou puterea.Reactia regalistilor din 5 octombrie 1795 a fost invinsa , aceasta misiunea i-a fost incredintata, de catre Barras, lui Napoleon Bonaparte. Acesta a folosit tunurile impotriva regalistilor, inabusind revolta.

  Datorita faptului ca Directoratul a apelat de mai multe ori la armata pentru a reprima revoltele, generalii au dobandit un rol important in viata politica a Frantei.Ei au fost folositi si pentru cucerirea de noi teritorii, Napoleon Bonaparte a obtinut, din partea Directoratului,in martie 1796, comanda armatei  din Italia(1796-1797),perioada in care a obtinut mai multe victorii contra Austriei.

  Deoarece faima sa ameninta autoritatea Directoratului, a fost trimis intr-o expeditie in Egipt(1798, 1799), Datorita suprematiei maritime ale englezilor, care au taiat legatura cu Franta,aceasta campanie a fost un esec. Napoleon s-a intors in Franta,lasand armata in Egipt sub comanda unui subaltern. A fost foarte bine primit si folosind atmosfera de neincredere a poporului in Directorat,s-a prezentat in fata celor 2 camere ale Parlamentului si i-a obligat sa aprobe inlocuirea Directoratului cu un Consulat  (alcatuit din 3 consuli). Primul Consul a fost  Napoleon, care avea toata puterea in stat, iar ceilalti doi nu aveau putere reala. Astfel s-a instalat dictatura personala a lui Napoleon. Aceasta a fost o lovitura de stat prin care Napoleon si-a impus aceasta dictatura. S-au luat multe masuri care au facut ca Franta sa progreseze destul de mult.

Napoleon Bonaparte, imparatul Frantei intre 1804-1815

   Napoleon pretindea ca este mai mult decat un dictator militar. El a pus bazele unui guvern de intelectuali, oameni care se considerau mostenitori ai iluminismului, reprezentanti a ceea ce ei numeau “stiinta ideilor”.

  Dintre masurile luate pe timpul lui Napoleon amintim: a realizat o serie de legi cuprinse in Codul Lui Napoleon, s-a intocmit si aprobat Codul Civil, considerat mult timp cel mai bun din Europa, administratia a devenit mai eficienta,s-a asigurat  circulatia marfurilor si ale persoanelor prin eliminarea briganzilor care erau pe drumurile Frantei, economia s-a refacut si ,  somajul a disparut, s-a facut ordine in finantele tarii,s-au construit drumuri, poduri si canale, invatamantul s-a modernizat , s-au infiintat licee, invatamantul politehnic si militar,urmarindu-se ca sa se formeze generatii de functionari si militari bine pregatiti si bine educati. A fost neglijat invatamantul pentru fete, Napoleon spunea ”nu credem ca trebuie sa ne batem capul cu educatia fetelor. Casatoria este soarta lor”A reintrodus cultul catolic fiind recunoscut ca religie de stat, episcopii fiind numiti de primul consul, toti membrii cultului erau considerati functionari ai statului,care  trebuia sa depuna juramantul de fidelitate acestuia, erau platiti de stat. Toate acestea au fost posibile dupa negocierile dintre Napoleon si papa Pius al VII-lea, in cadrul carora ajuns la un compromis( un Concordat).In acest fel si-a atras de partea sa si membrii clerului.                                                        

  Perioada in care Napoleon a fost la conducerea Frantei s-au purtat multe razboaie. Adversarul principal era Austria. Prin victoria de la Marengo Austria pierde posesiunile italiene din Piemont si Lombardia, nu si Venetia.Cu Anglia a incheiat o pace la Amiens,in 1802, care a durat putin deoarece Anglia a declarant din nou razboi Frantei.

  Francezii au inteles ca regimul republican nu mai exista in realitate, revoltele regalistilor tinteau reintoarcerea monarhiei si atunci a aparut ideea de a pune bazele unei noi monarhii. In 1804,Napoleon Bonaparte este proclamat imparat, sub numele de Napoleon I. A fost incoronat la 2 decembrie 1804,la Notre-Dame, slujba fiind oficiata de papa. Din acel moment Franta a devenit un imperiu. Napoleon a condus Franta ca un monarh autoritar, putea numi si destitui guverne,declara razboi si incheia pace, initia proiecte de lege, puterea legislativa(tri-camerala) era supusa vointei imparatului. Libertatile democratice erau limitate, presa era cenzurata, multe ziare dispar la ordinul imparatului. In schimb a facut ca Franta sa progreseze destul de mult. Armata era numeroasa(ajungea la aproape un million de de soldati), o armata bine instruita.Soldatii il numeau pe Napoleon “Micul caporal”, nu pentru ca ar fi fost mic de statura,  si-a ales pe langa el numai comandanti inalti, fata de care era mai mic ca inaltime. Recrutarile se faceau mai ales din randul tinerilor pana la 25 ani, serviciul militar fiind obligatoriu.

  In anul 1805 , prin victoria amiralului Nelson, la Trafalgar, Anglia isi asigura suprematia maritima. Fiindca marile monarhii ale Europei aveau teama ca tronul lor este in pericol din cauza ambitiilor lui Napoleon, se coalizau. Asa era cazul Austriei, Angliei, Prusiei si Rusiei. Tot in 1805 a fost razboiul Frantei cu  Austria si Rusia, ajutate de Anglia, in care Franta a obtinut cea mai mare victorie a sa, la Austerlitz. Rusia s-a retras  din calea lui Napoleon, iar Austria a incheiat pacea de la Pressburg(Bratislava) prin care recunostea autoritatea Frantei in nordul Italiei si pierderea autoritatii in Germania.

  Negocierile complicate dintre Franta si Prusia au ajuns la un impas si din aceasta cauza a inceput razboiul cu aceasta putere, Franta obtinand victoria in batalia de la Jena, Napoleon zdrobind Prusia, aceasta pierzand jumatate din teritoriul sau si statutul de mare putere. Napoleon Bonaparte a dat un decret, la Berlin, prin care era pedepsita Anglia cu Blocada continentala, la21 noiembrie 1806, tarile Europei nu mai aveau voie sa faca comert cu Anglia.

  In 1807 , Napoleon a pornit cu armata sa , prin Polonia, sa atace Rusia.In batalia care a avut loc la Friedland, victoria a fost de partea Frantei,iar Rusia a fost obligata sa incheie pacea de la Tilsit, la o intalnire personala intre Napoleon si tarul Alexandru I.Dorind sa atraga Rusia de partea sa, Napoleon le-a oferit conditii avantajoase de pace in schimbul carora Rusia s-a obligat sa respecte blocada impusa Angliei.

  Tot in 1807 anexeaza Portugalia, iar in 1808 il instaleaza pe fratele sau, Joseph, rege in Spania. Din aceasta cauza spaniolii s-au revoltat, adevarate miscari de eliberare. Napoleon s-a deplasat cu armata in Spania, a obtinut cateva victorii, dar pierderile de vieti omenesti au fost mari. Dupa plecarea lui Napoleon spaniolii au continuat lupta inca 5 ani.

  Austria declara din nou razboi Frantei, in 1809, si din nou francezii sunt victoriosi la Wagram.

Josephine

Urmeaza divortul de Josephine si se casatoreste cu Marie-Louise, fiica imparatului Austriei, cu care va avea un baiat,  in 1811.

Marie Louise, nascuta Arhiducesade Austria, iar apoi, dupa casatoria cu Napoleon, Ducesa de Parma

Ura nobilimii ruse fata de Napoleon a impins imperiul tarist sa nu respecte blocada impusa Angliei. Ca sa pedepseasca Rusia a pornit cu o armata de peste 700000 de militari catre Moscova, in 1812. Rusii au parjolit totul in calea armatei napoloniene, si cu toate acestea Moscova a fost ocupata. Rusia nu s-a predat, iar armata lui napoleon fara hrana, hartuita de cazaci si de partizani, a fost obligata sa se retraga. Iarna ruseasca i-a prins pe drum, in Campia Rusa, foarte multi dintre francezi si-au gasit sfarsitul, ajungand in Franta aproximativ 30000 de oameni din armata care plecase sa pedepseasca Rusia.A fost momentul care a dus la caderea lui Napoleon.

  In aceasta situatie in care armata franceza era aproape distrusa si era greu sa fie refacuta intr-un timp scurt, intreaga Europa se coalizeaza impotriva Frantei si prin victoria de la Leipzig au dat lovitura decisiva Frantei. Napoleon este obligat sa paraseasca Germania,Olanda si Spania. Franta este invadata in 1814 , iar in aprilie 1814 Napoleon abdica si este exilat in insula Elba(Italia).  In Franta s-a reinstaurat monarhia, prin Ludovic al XVIII-lea, fratele fostului rege Ludovic al XVI-lea. Acest lucru  a nemultumit unele tari din coalitie, au fost neintelegeri care l-au facut pe Napoleon sa evadeze din insula Elba si sa vina in Franta pentru a inlatura pe rege si pentru a se instala la putere.A cerut pace aliatilor, acestia au refuzat si Napoleon, desi avea armata dezorganizata si mai putin numeroasa, s-a decis sa loveasca primul. Batalia decisiva s-a dat la Waterloo la 18 iunie 1815. Napoleon a fost infrant, punand capat celor 100 de zile , cat a durat revenirea lui la putere. Ajungand in Franta s-a predat englezilor de pe o nava, fiind exilat in insula Sf. Elena, unde a mai trait 6 ani, pana la 5 mai 1821