MANASTIREA GHIGHIU
JUDETUL PRAHOVA
La aproximativ 5 Km de
Ploiesti, in sud-estul acestuia, in comuna Barcanesti, satul Ghighiu, se afla
una dintre cele mai cautate manastiri, printre cele mai frumoase din tara si
din Judet, Manastirea Ghighiu, cu hramul “Izvorul Tamaduirii”. O manastire de
maici, cu o obste de 47 maici. Acest ansamblu monahal este alcatuit din
Biserica mare, biserica mica, o curte de
forma unui patrulater, pe laturile caruia se afla cladiri in care se afla chili,
staretia , trapeza si muzeul manastirii. Manastirea este foarte bine
gospodarita, cu o curte cu arbori, arbusti si cu multe flori, in care intalnim,
in partea de nord-est, Izvorul Tamaduitor, un aghiasmatar, iar langa biserica
mica este cimitirul manastirii.
Manastirea Ghighiu - Biserica mare, biserica mica si aghiasmatarul |
La 2
aprilie 1817, Mariuta Rafoveanca, impreuna cu mama sa Ana, doneaza un teren si
o parte din averea lor pentru inaltarea unui schit, la cererea monahului Agapie.
Se ridica mai intai o biserica din lemn si cateva chilii. Asezamantul din 1817
, ctitorit in vremea domnitorului Ion C. Caragea si a mitropolitului Nectarie,
s-a realizat cu banii oferiti de familia Rucareanu. Biserica mare a inceput a se construi in
1858, prin grija staretului Eftimie, care darama biserica din lemn construita in 1817, deoarece era prea mica, iar dupa moartea sa, 1864, lucrarile sunt continuate de arhimandritul Antonie , cu binecuvantarea mitropolitului Nifon, fiind terminata si sfintita la 31 martie 1866. Pictura in ulei a fost realizata de Gheorghe
Tattarescu, in 1865 , exceptand cupola. Interiorul bisericii mari este compartimentat astfel: altarul, naosul,
care sustine singura turla, pronaosul si pridvorul care era la inceput deschis,
iar in timpul consolidarii ce s-a realizat intre 1954- 1958, a fost inchis cu
perete din caramida si cu o usa de intrare si cu 4 ferestre
prelungi. La inceput Biserica mare a avut o turla mare, pe naos, si 2 turle mai mici, pe pronaos, care s-au daramat la cutremurul din 1940. Catapeteasma a fost sculptata in lemn de tei, poleita cu
aur. Biserica mare a fost construita in stil brancovenesc, cu forma de trefla. Mai
inainte, in 1832,la 4 aprilie, a inceput constructia bisericii mici, din
cimitirul manastirii, care s-a sfintit la 14 octombrie 1833 , ctitori fiind setrarul Panait si Ecaterina Marunteanu,
avand hramul “Sfintii Lazar, Spiridon si Haralambie”. Paraclisul existent in
cimitir, a fost construit in anii 1832-1833 si are ca hram “Invierea lui Lazar”.
Biserica mica din cimitirul manastirii |
Intre 1830 si pana in 1866 s-au facut
multe donatii manastirii: Ioanichie Stamatoiu doneaza via sa, Stan Manu Pescaru si Ecaterina Mitreasca,doneaza
o pravalie, in Ploiesti, Androne Podeanu doneaza mosia sa din Dragodana s.a.
In 1875, la moartea mitropolitului Nifon,
staretul Manastirii Ghighiu este insarcinat sa conduca Mitropolia Ugrovlahiei,
fapt ce arata prestigiul de care se bucura , la vremea aceea, atat manastirea
cat si staretul ei. Intre 1877- 1879, staretului acestei manastiri, Juvelanie,I
s-a conferit dreptul de a purta mitra ,
pentru serviciile aduse de manastire Mitropoliei Ugrovlahiei.
In perioada razboiului de Independenta din
1877, la cererea Mitropolitului Calinic Miclescu, Manastirea Ghighiu a gazduit efective
ale armatei si prizonierii de razboi, iar in 1883 exista un azil in manastire,
pentru epileptic si debili mintali. In 1892 , orasul Ploiesti avea o epidemie de holera, iar primarul
orasului a solicitat ca bolnavii sa fie gazduiti de manastire. Manastirea Ghighiu
era considerate o “casa de doctorii”atat pentru calugari cat si pentru mireni.
Aici se prepara, inca din 1764, apa de melisasau roinita, folosita ca
medicament.
Acest asezamant monahal a avut mult de
suferit din cauza incendiilor, cutremurelor din 1940 si 1977 si din cauza celor
doua razboaie mondiale. Au avut loc incendii in anii: 1906, 1909, 1922(cand a
fost distrusa biblioteca manastirii), in 1945 si 1946. Aceste ultime incendii
au produs pagube insemnate, in 1945 de 5 milioane de lei (au ars 2 cladiri),
iar in 1946 de 10 milioane de lei.
In primul razboi mondial armata germana
distruge mai multe chili, alunga calugarii si transforma manastirea in fabrica
de conserve.
Cutremurul din 1940 produce mari
distrugeri acestei manastiri, dar, din cauza declansarii celui de al doilea
razboi mondial acestea sunt inlaturate mult mai tarziu. La 26 august 1941 , o
unitate militara germana ocupa staretia, 6 camere si doua corpuri de case, iar
pe pasunea manastirii se construiesc baraci. In aceste conditii calugarii
manastirii, 11 la numar, duc o lupta intensa pentru a mentine o activitate
monahala cat de cat aproape de normalitate. Multe distrugeri au facut si
bombardamentele din 1944, vizata fiind rafinaria din apropiere.La sfarsitul
celui de al doilea razboi mondial manastirea ajunsese in stare de ruina, mult
distruse de bombardament fiind chiliile.
Patriarhul Nicodim Munteanu incearca sa demareze un program de refacere a acestei manastiri, dar moare in februarie 1948. Restauratrea si consolidarea Manastirii Ghighiu incepe de abia in 1954.Pana atunci, Patriarhul Justinian Marina se lupta ca acasta manastire sa nu fie desfiintata. Era un numar mic de calugari(in 1947 erau 14 calugari, numarul lor scazand ulterior, aproape toti erau neputinciosi). Patriarhul Justinian Marina hotaraste ca sa transforme aceasta manastire in manastire de maici. Ultimul staret, la data de 16 aprilie 1952 cand a avut loc aceasta transformare, era Athanasie Dinca. Prima stareta dupa ce a devenit manastire de maici, a fost Tamara Oleinic, iar obstea era formata din 6 calugarite aduse de la Manastirea Tiganesti. In urma retragerii acestei starete, la 1 aprilie 1955, este adusa de catre Patriarhul Romaniei, Justinian, de la Manastirea Ciorogarla, o tanara cu o bogata experienta, scolita la Seminarul Monahal de la Hurezi,maica Pelaghia Tudor, care devine stareta si ramane pe acest post timp de 53 ani(pana in 2008, cand se retrage) trecand la cele vesnice in anul 2013, la varsta de 93 ani. Nu si-a putut realiza visul de a construi un azil de batrani si un dispensar, peste drum de manastire.
PF Patriarh Nicodim Munteanu |
Patriarhul Nicodim Munteanu incearca sa demareze un program de refacere a acestei manastiri, dar moare in februarie 1948. Restauratrea si consolidarea Manastirii Ghighiu incepe de abia in 1954.Pana atunci, Patriarhul Justinian Marina se lupta ca acasta manastire sa nu fie desfiintata. Era un numar mic de calugari(in 1947 erau 14 calugari, numarul lor scazand ulterior, aproape toti erau neputinciosi). Patriarhul Justinian Marina hotaraste ca sa transforme aceasta manastire in manastire de maici. Ultimul staret, la data de 16 aprilie 1952 cand a avut loc aceasta transformare, era Athanasie Dinca. Prima stareta dupa ce a devenit manastire de maici, a fost Tamara Oleinic, iar obstea era formata din 6 calugarite aduse de la Manastirea Tiganesti. In urma retragerii acestei starete, la 1 aprilie 1955, este adusa de catre Patriarhul Romaniei, Justinian, de la Manastirea Ciorogarla, o tanara cu o bogata experienta, scolita la Seminarul Monahal de la Hurezi,maica Pelaghia Tudor, care devine stareta si ramane pe acest post timp de 53 ani(pana in 2008, cand se retrage) trecand la cele vesnice in anul 2013, la varsta de 93 ani. Nu si-a putut realiza visul de a construi un azil de batrani si un dispensar, peste drum de manastire.
PF Patriarh Justinian Marina |
Maica Pelaghia a facut ca numarul calugaritelor sa creasca, in perioada 1955- 1960, de la 15 la 60. In timpul cat a fost stareta , cu ajutorul Patriarhului Justinian, ansamblul monahal de la Ghighiu a fost complet restaurant, intre anii 1954- 1958. Atunci s-au construit cladirile de la sud de clopotnita, cu chilii, cu atelier, trapeza, staretie, casa arhiereasca, arhondaric, chilii pentru duhovnici, zidul dinspre miazanoapte, s-a turnat mozaicul in biserica mare, s-a inchis pridvorul cu un zid cu 4 ferestre prelungi(2 in fata si 2 in lateral).Tot atunci este restaurata si mica biserica din cimitirul manastirii, Este refacuta picture.Clopotnita, care se afla pe latura de vest a manastirii, face corp comun cu alte cladiri, pe sub ea era intrarea in incinta.
In 1956 se infiinteaza un atelier de tesut
covoare, iar in 1957 un atelier de icoane, pe langa institutul Biblic din
Bucuresti.Incepand cu 1959, dupa aparitia decretului 410, multi dintre calugari
sunt alungati din manastiri.Se urmarea desfiintarea manastirilor. La Manastirea
de la Ghighiu era mult personal tanar, iar
decretul prevedea ca in manastiri sa ramana doar persoane peste 50 de
ani. Din 40 de calugarite , cate erau la data decretului din 1959, au ramas 11. Dupa plecarea celor tinere au mai ramas in manastire persoane
neputincioase(una oarba, una bolnava de plamani, una nu putea sa mearga si
altele).Nu mai era voie sa primeasca personal nou.Datorita situatie in care se afla manastirea dupa plecarea calugaritelor tinere, intr-o noapte, Stareta Pelaghia Tudor a albit complet. Daca n-ar fi fost Patriar hul Justinian, manastirea
Ghighiu, ca de altfel ca multe alte manastiri, ar fi fost desfiintata. S-au
desfiintat schitul Pissiota si
Manastirea Zamfira, iar in 1962 tot personalul acestora a fost adus la
Ghighiu.De la Manastirea Zamfira au fost aduse 30 de maici. In aceasta perioada,
foarte grea pentru manastiri, erau multe controale, facute de catre echipe ale
comunistilor, care doreau cu orice pret sa le determine pe maici, mai ales pe
stareta Pelaghia si pe fostul ghid al manastirii, sa
paraseasca sfantul lacas. Au rezistat datorita sprijinului acordat de patriarh,
care a fost ferm hotarat sa nu cedeze in desfiintarea unor importante
manastiri, asa cum era cea de la Ghighiu. P.F. Justinian declara la 14
octombrie 1960 :” cand in tara nu va ramanea nici o manastire, atunci voi
desfiinta si eu Ciorogarla si Ghighiu. Aceste doua manastiri trebuie sa ramana in
fiinta.Trebuie sa avem si aici cateva manastiri frumoase, bine organizate,ca sa
am ce arata si eu strainilor care ne viziteaza tara”.
Inainte de aparitia acestui decret, dupa ce
a fost consolidata si restaurata aceasta manastire, a fost adusa , din Siria,
de catre Episcopul Vasilios Samaha de Sergiopolis, in 1958,Icoana facatoare de
minuni a Maicii Domnului cu pruncul, donata
P.F.Patriarh Justinian de catre Patriarhia Antiohiei si depusa in
Catedrala Patriarhala din Bucuresti. Episcopul Samaha a fost determinat sa
aduca aceasta icoana in Romania la cererea Maicii Domnului, care i s-a aratat in vis.Fiind adusa din Siria, i s-a zis Maica Domnului, Siriaca.Este realizata in secolul al VI-lea, din lemn
de santal. De la Catedrala Patriarhala
din Bucuresti aceasta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu si depusa in Biserica mare, la data de 25 februarie 1958, de un sobor din care faceau parte V.Samaha, reprezentant al Patriarhiei Antiohiei, Teoctist Botoseneanul, vicar patriarhal, Valeriu Anania, bibliotecarul Patriarhiei s.a. Acest mare eveniment s-a
suprapus aniversarii a 100 de ani de punerea pietrei de temelie la biserica mare a acestei
manastiri. La 50 de ani de la aducerea icoanei Maicii Domnului la Ghighiu aceasta a fost restaurata si resfintita.
Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului - Siriaca |
Icoana aceasta, facatoare de minuni, a ramas in Biserica mare pana la cutremurul din 1977, dupa care a fost mutata in Biserica mica, care a fost mai putin afectata de cutremur decat biserica mare. Dupa lucrarile ample de refacere a manastirii, in urma acestui cutremur, icoana a fost din nou mutate in Biserica mare (1992), in fata altarului, in partea dreapta.
Lucrarile de renovare, de consolidare, s-au
realizat pana in anul 1990. Tot in aceasta perioada a fost consolidate si
singura turla a bisericii, de forma cilindrica, aflata deasupra naosului, fiind
distrusa in timpul cutrmurului din 1977. Din nou s-a refacut pictura.La
incheierea lucrarilor de restaurare, biserica a fost resfintita. In perioada refacerii Bisericii Mari, care era aproape de ruina, a fost vizitata, printre altii, de Teoctist, viitorul Patriarh al Romaniei si de Arsenie Boca.
Manastirea are, in muzeul sau, o colectie
de arta bisericeasca, alcatuita din tiparituri, icoane vechi, obiecte de cult
si alte valori ale patrimoniului cultural si istoric, infiintata in 1964.
In 1992 s-a ridicat, in partea de nord a
bisericii mari, un aghiasmatar, de unde cei veniti sa viziteze manastirea si sa
se roage la Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, pot sa ia aghiasma .
Aghiasmatarul construit in 1992 |
In 1995 se deschide un nou santier , pentru a realiza o noua poarta in partea de nord, pe care in prezent se poate intra in incinta manastirii. Dupa data de 1 mai 2008, cand stareta PelaghiaTudor preda pastoria monahiei Stavrofora Eupraxia Neacsu, a inceput constructia cladirii staretiei,a zidului de pe latura de nord, s-au executat lucrari de de consolidare la biserica mica, o pictura noua si mobilier nou.
Poarta construita in 1995, pe latura de nord a manastirii |
La inceputul acestui secol s-a constatat
ca starea bisericii mari este necorespunzatoare, fiind chiar pericol de
prabusire. De aceea, in anii 2009- 2010, cu binecuvantarea Patriarhului Daniel
si prin staruinta staretei Stavrofora Eupraxia Neacsu, biserica a fost consolidata,
cu ziduri in exterior si interior, s-au turnat placi de beton si 5 centuri de
sustinere, s-a amenajat la demisol o gropnita (un osuar). Pictura bisericii a
fost si ea refacuta de Ioan si Daniela Moldoveanu si de cativa ucenici, in vara anului 2011, in tehnica fresca, iar
mobilierul a fost executat de arhitectul Costica Marin, din Bucuresti
In
anul 1989 manastirea a primit pamantul inapoi( 22 ha), pe care in present il
cultiva cu grau, porumb, zarzavaturi si pomi fructiferi,folosesc solarii, pentru cultura timpurie a legumelor si
zarzavaturilor, exista o gospodarie pentru cresterea vitelor, porcilor(doar pentru vanzare si nu pentru
consumul propriu) si a pasarilor, putand astfel sa
se intretina cu forte proprii. La veniturile acestei manastiri contribuie si
atelierul de pictat icoane si de croitorie, mai ales in perioada rece a
fiecarui an.
In present intregul ansamblu monahal de la
Ghighiu, sub conducerea staretei Epiharia Lungu si cu sprijinul celor 45 de monahii, arata extraordinar de bine, este foarte bine gospodarit, te incanta
spectacolul de culori dat de intreaga vegetatie si mai ales de flori. Este mare
pacat sa treci prin Ploiesti si sa nu ajungi la aceasta manastire, incarcata cu
puterea Sfantului Duh, cu puterea tamaduitoare a Icoanei maicii Domnului-
Siriaca, in prezenta binefacatoare a Moastelor Sf.Teodosie cel Mare, a unor
parti din Moastele Sf. Haralambie,
Trifon si ale Sf. Dimitrie Basarabov si
a Izvorului tamaduitor, pentru multi din cei care trec pe aici si se roaga, din
tot sufletul, la Bunul Dumnezeu si la Maica Domnului.
Moastele mai multor Sfinti, din Biserica Mare a Manastirii Ghighiu |