MANASTIREA  GHIGHIU

JUDETUL  PRAHOVA

 La aproximativ 5 Km de Ploiesti, in sud-estul acestuia, in comuna Barcanesti, satul Ghighiu, se afla una dintre cele mai cautate manastiri, printre cele mai frumoase din tara si din Judet, Manastirea Ghighiu, cu hramul “Izvorul Tamaduirii”. O manastire de maici, cu o obste de 47 maici. Acest ansamblu monahal este alcatuit din Biserica mare, biserica mica, o curte  de forma unui patrulater, pe laturile caruia se afla cladiri in care se afla chili, staretia , trapeza si muzeul manastirii. Manastirea este foarte bine gospodarita, cu o curte cu arbori, arbusti si cu multe flori, in care intalnim, in partea de nord-est, Izvorul Tamaduitor, un aghiasmatar, iar langa biserica mica este cimitirul manastirii.

Manastirea Ghighiu - Biserica mare, biserica mica si aghiasmatarul

 Prima atestare a locului, sub numele satului de aici, Ghigheu, apare in 1471, intr-un hrisov al voievodului Radu cel Frumos.Mai tarziu, la 30 noiembrie 1601, este mentionata pentru prima data manastirea din Ghighiu intr-un document al lui Bunea logofat, fiul logofatului Coresi, prin care se afirma ca a respectat juramantul fata de tatal sau de a nu se stinge domeniul manastirii, ctitorie a acestuia si a sotiei sale, jupanita Slavita. Logofatul Coresi si jupanita Slavita, au ctitorit o mica biserica din lemn, gasindu-si aici  loc de vesnica odihna.

     La 2 aprilie 1817, Mariuta Rafoveanca, impreuna cu mama sa Ana, doneaza un teren si o parte din averea lor pentru inaltarea unui schit, la cererea monahului Agapie. Se ridica mai intai o biserica din lemn si cateva chilii. Asezamantul din 1817 , ctitorit in vremea domnitorului Ion C. Caragea si a mitropolitului Nectarie, s-a realizat cu banii oferiti de familia Rucareanu.                                   Biserica mare a inceput a se construi in 1858, prin grija staretului Eftimie, care darama biserica din lemn construita in 1817, deoarece era prea mica, iar dupa moartea sa, 1864, lucrarile sunt continuate de arhimandritul Antonie , cu binecuvantarea mitropolitului Nifon, fiind terminata si sfintita la 31 martie 1866. Pictura in ulei a fost realizata de Gheorghe Tattarescu, in 1865 , exceptand cupola. Interiorul bisericii mari  este compartimentat astfel: altarul, naosul, care sustine singura turla, pronaosul si pridvorul care era la inceput deschis, iar in timpul consolidarii ce s-a realizat intre 1954- 1958, a fost inchis cu perete din caramida si cu o usa de intrare si cu 4  ferestre prelungi. La inceput Biserica mare a avut o turla mare, pe naos, si 2 turle mai mici, pe pronaos, care s-au daramat la cutremurul din 1940.  Catapeteasma  a fost sculptata in lemn de tei, poleita cu aur. Biserica mare a fost construita in stil brancovenesc, cu forma de trefla.                                                                                 Mai inainte, in 1832,la 4 aprilie, a inceput constructia bisericii mici, din cimitirul manastirii, care s-a sfintit la 14 octombrie 1833 , ctitori  fiind setrarul Panait si Ecaterina Marunteanu, avand hramul “Sfintii Lazar, Spiridon si Haralambie”. Paraclisul existent in cimitir, a fost construit in anii 1832-1833 si are ca hram “Invierea lui Lazar”.

Biserica mica  din cimitirul manastirii

      Intre 1830 si pana in 1866 s-au facut multe donatii manastirii: Ioanichie Stamatoiu doneaza via sa,  Stan Manu Pescaru si Ecaterina Mitreasca,doneaza o pravalie, in Ploiesti, Androne Podeanu doneaza mosia sa din Dragodana s.a.

     In 1875, la moartea mitropolitului Nifon, staretul Manastirii Ghighiu este insarcinat sa conduca Mitropolia Ugrovlahiei, fapt ce arata prestigiul de care se bucura , la vremea aceea, atat manastirea cat si staretul ei. Intre 1877- 1879, staretului acestei manastiri, Juvelanie,I s-a conferit dreptul de a  purta mitra , pentru serviciile aduse de manastire Mitropoliei Ugrovlahiei.

     In perioada razboiului de Independenta din 1877, la cererea Mitropolitului Calinic Miclescu, Manastirea Ghighiu a gazduit efective ale armatei si prizonierii de razboi, iar in 1883 exista un azil in manastire, pentru epileptic si debili mintali. In 1892 , orasul Ploiesti  avea o epidemie de holera, iar primarul orasului a solicitat ca bolnavii sa fie gazduiti de manastire. Manastirea Ghighiu era considerate o “casa de doctorii”atat pentru calugari cat si pentru mireni. Aici se prepara, inca din 1764, apa de melisasau roinita, folosita ca medicament.

     Acest asezamant monahal a avut mult de suferit din cauza incendiilor, cutremurelor din 1940 si 1977 si din cauza celor doua razboaie mondiale. Au avut loc incendii in anii: 1906, 1909, 1922(cand a fost distrusa biblioteca manastirii), in 1945 si 1946. Aceste ultime incendii au produs pagube insemnate, in 1945 de 5 milioane de lei (au ars 2 cladiri), iar in 1946 de 10 milioane de lei.

     In primul razboi mondial armata germana distruge mai multe chili, alunga calugarii si transforma manastirea in fabrica de conserve.

     Cutremurul din 1940 produce mari distrugeri acestei manastiri, dar, din cauza declansarii celui de al doilea razboi mondial acestea sunt inlaturate mult mai tarziu. La 26 august 1941 , o unitate militara germana ocupa staretia, 6 camere si doua corpuri de case, iar pe pasunea manastirii se construiesc baraci. In aceste conditii calugarii manastirii, 11 la numar, duc o lupta intensa pentru a mentine o activitate monahala cat de cat aproape de normalitate. Multe distrugeri au facut si bombardamentele din 1944, vizata fiind rafinaria din apropiere.La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial manastirea ajunsese in stare de ruina, mult distruse de bombardament fiind chiliile.                                  

PF Patriarh Nicodim Munteanu

 Patriarhul Nicodim Munteanu incearca sa demareze un program de refacere a acestei manastiri, dar moare in februarie 1948. Restauratrea si consolidarea Manastirii Ghighiu incepe de abia in 1954.Pana atunci, Patriarhul Justinian Marina se lupta ca acasta manastire sa nu fie desfiintata. Era un numar mic de calugari(in 1947 erau 14 calugari, numarul lor scazand ulterior, aproape toti erau neputinciosi). Patriarhul Justinian Marina hotaraste ca sa transforme aceasta manastire in manastire de maici. Ultimul staret, la data de 16 aprilie 1952 cand a avut loc aceasta transformare, era Athanasie Dinca. Prima stareta dupa ce a devenit manastire de maici, a fost Tamara Oleinic, iar obstea era formata din 6 calugarite aduse de la Manastirea Tiganesti. In urma retragerii acestei starete, la 1 aprilie 1955, este adusa de catre Patriarhul Romaniei, Justinian, de la Manastirea Ciorogarla, o tanara cu o bogata experienta, scolita la Seminarul Monahal de la Hurezi,maica Pelaghia Tudor, care devine stareta si ramane pe acest post timp de 53 ani(pana in 2008, cand se retrage) trecand la cele vesnice in anul 2013, la varsta de 93 ani. Nu si-a putut realiza visul de a construi un azil de batrani si un dispensar, peste drum de manastire.

   

PF Patriarh Justinian Marina

Pelaghia Tudor - stareta Manastirii Ghighiu timp de 53 ani(1955-2008), care de la varsta de 7 ani a plecat din casa parinteasca la maica Haritina (sora tatalui ei), unde a purtat numele de sora Petra. A facut liceul la Manastirea Bistrita-Valcea, apoi seminarul de la Hurez, dupa care a fost contabila la Cooperativa mestesugareasca din Ciorogarla si casiera la Manastirea din Ciorogarla. a urmat cursurile de cantareti, la Manastirea Caldarusani, fiind cantareata Manastirii Ciorogarla.In 1955 este numita stareta la Manastirea Ghighiu.

 Maica Pelaghia a facut ca numarul calugaritelor sa creasca, in perioada 1955- 1960, de la 15 la 60. In timpul cat a fost stareta , cu ajutorul Patriarhului Justinian, ansamblul monahal de la Ghighiu a fost complet restaurant,  intre anii 1954- 1958. Atunci s-au construit cladirile de la sud de clopotnita, cu chilii, cu atelier, trapeza, staretie, casa arhiereasca, arhondaric, chilii pentru duhovnici, zidul dinspre miazanoapte, s-a turnat mozaicul in biserica mare, s-a inchis pridvorul cu un zid cu 4 ferestre prelungi(2 in fata si 2 in lateral).Tot atunci este restaurata si mica biserica din cimitirul manastirii, Este refacuta picture.Clopotnita, care se afla pe latura de vest a manastirii, face corp comun cu alte cladiri, pe sub ea era intrarea in incinta.

     In 1956 se infiinteaza un atelier de tesut covoare, iar in 1957 un atelier de icoane, pe langa institutul Biblic din Bucuresti.Incepand cu 1959, dupa aparitia decretului 410, multi dintre calugari sunt alungati din manastiri.Se urmarea desfiintarea manastirilor. La Manastirea de la Ghighiu era mult personal tanar, iar  decretul prevedea ca in manastiri sa ramana doar persoane peste 50 de ani. Din 40 de calugarite , cate erau la data decretului din 1959, au ramas 11. Dupa plecarea celor tinere au mai ramas in manastire persoane neputincioase(una oarba, una bolnava de plamani, una nu putea sa mearga si altele).Nu mai era voie sa primeasca personal nou.Datorita situatie in care se afla manastirea dupa plecarea calugaritelor tinere, intr-o noapte, Stareta Pelaghia Tudor a albit complet. Daca  n-ar fi fost Patriar hul Justinian, manastirea Ghighiu, ca de altfel ca multe alte manastiri, ar fi fost desfiintata. S-au desfiintat schitul  Pissiota si Manastirea Zamfira, iar in 1962 tot personalul acestora a fost adus la Ghighiu.De la Manastirea Zamfira au fost aduse 30 de maici. In aceasta perioada, foarte grea pentru manastiri, erau multe controale, facute de catre echipe ale comunistilor, care doreau cu orice pret sa le determine pe maici, mai ales pe stareta Pelaghia si pe fostul ghid al manastirii,  sa paraseasca sfantul lacas. Au rezistat datorita sprijinului acordat de patriarh, care a fost ferm hotarat sa nu cedeze in desfiintarea unor importante manastiri, asa cum era cea de la Ghighiu. P.F. Justinian declara la 14 octombrie 1960 :” cand in tara nu va ramanea nici o manastire, atunci voi desfiinta si eu Ciorogarla si Ghighiu. Aceste doua manastiri trebuie sa ramana in fiinta.Trebuie sa avem si aici cateva manastiri frumoase, bine organizate,ca sa am ce arata si eu strainilor care ne viziteaza tara”.

     Inainte de aparitia acestui decret, dupa ce a fost consolidata si restaurata aceasta manastire, a fost adusa , din Siria, de catre Episcopul Vasilios Samaha de Sergiopolis, in 1958,Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul,  donata P.F.Patriarh Justinian de catre Patriarhia Antiohiei si depusa in Catedrala Patriarhala din Bucuresti. Episcopul Samaha a fost determinat sa aduca aceasta icoana in Romania la cererea Maicii Domnului,  care i s-a aratat in vis.Fiind adusa din Siria, i s-a zis Maica Domnului, Siriaca.Este realizata in secolul al VI-lea, din lemn de santal.  De la Catedrala Patriarhala din Bucuresti aceasta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu si depusa in Biserica mare, la data de 25 februarie 1958, de un sobor din care faceau parte V.Samaha, reprezentant al Patriarhiei Antiohiei, Teoctist Botoseneanul, vicar patriarhal, Valeriu Anania, bibliotecarul Patriarhiei s.a.  Acest mare eveniment s-a suprapus aniversarii a 100 de ani de punerea  pietrei de temelie la biserica mare a acestei manastiri. La 50 de ani de la aducerea icoanei Maicii Domnului la Ghighiu aceasta a fost restaurata si resfintita.

    

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului - Siriaca

 Icoana aceasta, facatoare de minuni, a ramas in Biserica mare pana la cutremurul din 1977, dupa care a fost mutata in Biserica mica, care a fost mai putin afectata de cutremur decat biserica mare. Dupa lucrarile ample de refacere a manastirii, in urma acestui cutremur, icoana a fost din nou mutate in Biserica mare (1992), in fata altarului, in partea dreapta.

     Lucrarile de renovare, de consolidare, s-au realizat pana in anul 1990. Tot in aceasta perioada a fost consolidate si singura turla a bisericii, de forma cilindrica, aflata deasupra naosului, fiind distrusa in timpul cutrmurului din 1977. Din nou s-a refacut pictura.La incheierea lucrarilor de restaurare, biserica a fost resfintita. In perioada refacerii Bisericii Mari, care era aproape de ruina, a fost vizitata, printre altii, de Teoctist, viitorul Patriarh al Romaniei si de Arsenie Boca.

Biserica Mare asa cum arata astazi. Se observa peretele de la intrare, care  a inchis pridvorul dupa lucrarile de renovare din perioada 1954-1958. cu usa de intrare in biserica si cu geamurile prelungi.

     Manastirea are, in muzeul sau, o colectie de arta bisericeasca, alcatuita din tiparituri, icoane vechi, obiecte de cult si alte valori ale patrimoniului cultural si istoric, infiintata in 1964.

     In 1992 s-a ridicat, in partea de nord a bisericii mari, un aghiasmatar, de unde cei veniti sa viziteze manastirea si sa se roage la Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, pot sa ia aghiasma .

    

Aghiasmatarul construit in 1992

 In 1995 se deschide un nou santier , pentru a realiza o noua poarta in partea de nord, pe care in prezent se poate intra in incinta manastirii. Dupa data de 1 mai 2008, cand stareta PelaghiaTudor preda pastoria monahiei Stavrofora Eupraxia Neacsu,  a inceput constructia cladirii staretiei,a zidului de pe latura de nord, s-au executat lucrari de de consolidare la biserica mica, o pictura  noua si mobilier nou.

Poarta construita in 1995, pe latura de nord a manastirii

Aleea care duce spre muzeu si staretie. In stanga acesteia se afla clopotnita, care face corp comun cu cele doua cladiri cu chilii, construite, ca de altfel ca si celelalte, in stil brancovenesc. Inainte intrarea in incinta manastirii se facea printr-o poarta aflata sub clopotnita. Ulterior, dupa lucrarile incepute in 1995, s-a construit o noua poarta pe latura de nord, inchizandu-se cea de sub clopotnita, aflata pe latura de vest.

     La inceputul acestui secol s-a constatat ca starea bisericii mari este necorespunzatoare, fiind chiar pericol de prabusire. De aceea, in anii 2009- 2010, cu binecuvantarea Patriarhului Daniel si prin staruinta staretei Stavrofora Eupraxia Neacsu, biserica a fost consolidata, cu ziduri in exterior si interior, s-au turnat placi de beton si 5 centuri de sustinere, s-a amenajat la demisol o gropnita (un osuar). Pictura bisericii a fost si ea refacuta de Ioan si Daniela Moldoveanu si de cativa ucenici,  in vara anului 2011, in tehnica fresca, iar mobilierul a fost executat de arhitectul Costica Marin, din Bucuresti

     In anul 1989 manastirea a primit pamantul inapoi( 22 ha), pe care in present il cultiva cu grau, porumb, zarzavaturi si pomi fructiferi,folosesc solarii,  pentru cultura timpurie a legumelor si zarzavaturilor, exista o gospodarie pentru cresterea vitelor, porcilor(doar pentru vanzare si nu pentru

 consumul propriu) si a pasarilor, putand astfel sa se intretina cu forte proprii. La veniturile acestei manastiri contribuie si atelierul de pictat icoane si de croitorie, mai ales in perioada rece a fiecarui an.

     In present intregul ansamblu monahal de la Ghighiu, sub conducerea staretei Epiharia Lungu si cu sprijinul celor 45 de monahii, arata extraordinar de bine, este foarte bine gospodarit, te incanta spectacolul de culori dat de intreaga vegetatie si mai ales de flori. Este mare pacat sa treci prin Ploiesti si sa nu ajungi la aceasta manastire, incarcata cu puterea Sfantului Duh, cu puterea tamaduitoare a Icoanei maicii Domnului- Siriaca, in prezenta binefacatoare a Moastelor Sf.Teodosie cel Mare, a unor parti din Moastele  Sf. Haralambie, Trifon si ale Sf. Dimitrie Basarabov  si a Izvorului tamaduitor, pentru multi din cei care trec pe aici si se roaga, din tot sufletul, la Bunul Dumnezeu si la Maica Domnului.

Moastele mai multor Sfinti, din Biserica Mare a Manastirii Ghighiu