I N S U L A O R L E A N S
“G R A D I N A D I
N Q U E B E C”
PROVINCIA QUEBEC
C A N A D A
Insula Orleans se afla in aval de
Quebec City si Levis, inconjurata de apele fluviului Sf. Laurentiu. Are o forma
ovala, cu lungimea de 34 Km, cu latimea maxima de 8 Km si cu o suprafata de 194,78
Km2. In acest sectot fluviul se ingusteaza, iar de la insula isi are inceputul marele estuar al
acestui fluviu. Se afla la rascrucea drumurilor dintre Campia Sf. Laurentiu,
Scutul canadian si prelungiri ale muntilor Apalasi. Lungimea tarmurilor este de
73 Km, fiind joase, stancoase, dar si cu unele portiuni mlastinoase.
 |
Harta politica a Canadei cuprinzand cele 10 provincii si 3 teritorii. In provincia Quebec este Quebec City, langa care se afla si insula Orleans
 |
Pozitia geografica a insulei Orleans in cadrul Provinciei Quebec
|
Pozitia insulei fata de Quebec City si de regiunile inconjuratoare
 |
| Vedere aeriana asupra insulei Orleans |
|
Indienii au locuit aceasta insula cu mult inaintea
venirii francezilor.Timp de secole veneau aici , in timpul verii, pentru a
pescui , ulterior au infiintat asezari stabile. Huronii, atacati de iroquezi,
s-au refugiat in insulas Orleans, unde au construit un fort, fiind protejati de
francezi. Cu toate acestea , in 1656, iroquezii
ii surprind pe huroni si distrug toate constructiile acestora. Insula
este parasita de huroni in 1657.Indienii au numit aceasta insula MiniGo, ceea
ce insemna in limba lor insula vrajita, fermecata, incantatoare.
Primul european care a ajuns
pe aceasta insula a fost francezul Jacques Cartier, in 1535 si care i-a dat
numele de Bacchus deoarece a vazut multa vie salbatica cu struguri. Tot
el schimba numele insulei in Orleans, in
onoarea ducelui de Orleans, Henric al II-lea, in 1536. Ulterior s-a numit
Insula Mare , Sf. Maria, iar apoi, Ludovic al XIV-lea i-a dat numele de Sf. Laurentiu.
Revine la numele de Insula Orleans in anul 1792.
 |
Jacques Cartier
|
Henric al II-lea, fiul Reggelui Francisc I al Frantei si al reginei Claude de France, fiica Regelui Ludovic al XII-lea. Inainte de a fi rege al Frantei a fost Duce de Orleans.
|
|
Constructia de biserici a inceput dupa infiintarea
parohiei Sainte-Petronille(Sf. Petronila),
in 1661,iar constructia primei biserici din insula a inceput in 1669, pe timpul episcopului Francois de Laval. Primul preot numit in Sainte-Petronille a fost
Francois Lamy, care inainte de a fi numit preot a fost misionar(intre 1668 si
1684). Constructiile de biserici s-au realizat si in celelalte localitati ale
insulei: in Saint-Pierre (Sf. Petru)in 1673, inlocuita cu alta din piatra in
1717 si cu una moderna in 1955, in Saint-Jean (Sf. Ioan) in 1675, inlocuita cu
alta in 1734, in Saint-Laurent (Sf. Laurentiu) in 1675(o capela), iar cea
existenta si astazi in 1860, in
Saint-Francois (Sf. Francisc )in 1678, iar a doua in 1707.
 |
| Biserica veche din Saint-Laurent |
|
 |
| Biserica din Saint-Francois, construita din piatra in perioada 1734-1737. In 1988, din cauza unui autovehicul care a intrat in usile bisericii, s-a produs un puternic incendiu, ramanand numai peretii din piatra. A fost refacuta intre 1988 si 1992. |
 |
| Constructia acestei biserici din Saint-Laurent a inceput in anul 1860 si s-a inaugurat la 7 noiembrie 1861. Fatada si clopotnita au fost construite, tot din piatra, in 1855. Inaintea acestei biserici au mai existat doua: una construita din lemn, de catre un dulgher local, in 1675, parohia fiind infiintata in 1678, iar cea de a doua s-a construit din piatra in 3 ani de zile, intre 1707 si 1710. A fost marita prin mutarea fatadei cu 6m. In 1759, cand insula a fost ocupata de trupe engleze, populatia a parasit inainte de ocupatie insula, iar preotul paroh a lasat pe usa bisericii un bilet prin care cerea invadatorilor sa arate respect pentru acest loc sacru. Intr-adevar biserica a fost ferita de jaf si distrugere. Aceasta biserica a fost demolata in 1864. |
 |
| Biserica din Saint-Jean, construita intre 1734-1737, care a suferit multiple modificari. La inceput nu avea decat o incapere, apoi turnul clopotului a fost inlocuit cu altul, in 1789, s-au adaugat alte parti ulterior. Se afla pe malul fluviului Sf. Laurentiu. Este cladire de patrimoniu si monument istoric din 1957. |
 |
Biserica din Saint-Pierre, construita din piatra in 1717 si declarata monument istoric in 1958. In 1954 a fost inchisa, ramanand doar pentru vizitare, deoarece in apropiere s-a construit o biserica noua, moderna.
|
 |
| Biserica din Sainte-Petronille. Altarul bisericii o reprezinta pe Sf. Petronila cu o matura in mana. Se zice ca ea a fost in slujba Sf. Petre, de aici si numele ei. |
 |
Biserica din Saint-Famille. Prima biserica, din piatra, s-a construit in aceasta localitate in 1669, care a fost demolata si s-a construit aceasta biserica, incepand cu anul 1743, la 90 m de cea veche.Aceasta a fost modificata de mai multe ori, fiind marita, construindu-se turnul central si modificandu-se si acoperisul, in 1843, in locul celui vechi, distrus de un traznet in 1823. Este un monument istoric din 1980.
 |
| Parcul cu monumentul dedicat fondatorilor acestei localitati (Parc des Ancetres) |
|
 |
| Monumentul cu numele celor care au avut o contributie la fondarea localitatii Sainte-Famille |
Pima asezare franceza a fost infiintata
in 1650, iar prima parohie, Sfanta Familie (Sajnte –Famille)a fost infiintata
in 1661. In 1676 existau in insula 4 asezari ale francezilor :Saint-Pierre,
Saint-Jean (din 1855 si pana in 2003 s-qa numit Sf. Ioan Botezatorul,
iar apoi Sf. Ioan)din 2003), Sainte-
Famille si Saint-Paul, redenumita in 1698 St. Laurent. Colonistii au venit din Normandia si Poitou, din Franta. In 1744
colonistii construiesc Drumul Regal, care inconjura insula si care uneste toate
localitatile existente si are 67 Km. In 1759 populatia din insula a fost
evacuata inainte de sosirea Marinei Regale si a trupelor engleze, comandate de
generalul James Wolfe, cu putin timp inainte de batalia de pe Campul Abraham,
in timpul razboiului de 7 ani.. El a infiintat in insula Orleans o tabara de
supravegherea orasului Quebec si a fluviului Sf. Laurentiu. In timpul acestor
evenimente majoritatea cladirilor din insula au fost distruse, fiind crutate
doar cateva dintre ele, printre care si Casa Drouin, considerata cea mai veche
din insula. |
 |
Impartirea administrativa a insulei Orleans
|
Primul santier naval din insula a fost
infiintat, de catre fratii Word, scotieni, in anul 1833, in 1911 Ovide Fillion
infiinteaza santierul naval din Saint-laurent n care s-a inchis in 1967. In locul acestuia,
in 1990, a fost infiintat Parcul maritim. Pentru ca navigatia pe fluviul Sf. Laurentiu era dificila si periculoasa pentru toate navele, mai ales cele care veneau din Europa, au fost instruiti piloti care dirijau aceste nave prin acest labirint periculos, in conditiile in care nu exista un sistem de semnalizare. Pilotii locuiau in St. Laurent, aveau case, care dupa plecarea lor au ramas ca marturie a prezentei lor in insula.
 |
Parcul maritim aflat pe locul fostului santier naval.
|
 |
| Parcul nautic din St. Laurent cu o capacitate de 150 ambarcatiuni |
Prima scoala a fost construita in
Saint-Francois, fiind declarata monument istoric din 1966.
Traversarea fluviului spre orasul Quebec
sau spre Levis se facea cu barci, pe
timpul calduros si pe podul de gheata, pe timpul iernii. Incepand cu
1855 traversarea s-a facut cu vasul Petit-Coq. Incepand cu data de 6 iulie 1935 traversarea
fluviului s-a facut pe un pod, a carui lungime este de 1730m si cu o inaltime
de 66 m, in partea centrala,unde deschiderea este de 323 m, podul
fiind sustinut de doi stalpi si de doua cabluri cu sectiunea de 25,4 cm.
Podul are cate o banda pe sens, are cate
un trotuar lat de 1,52 m pe fiecare parte, iar latimea totala este de 9,6m. Datorita vechimii sale au aparut
probleme la rezistenta podului, el s-a degradat si in fiecare an se cheltuie
mai mult de 1 million de dolari canadieni pentru intretinere. In aceasta
situatie deja se fac studii pentru construirea unui nou pod, cu 120 metri
mai spre vest de cel vechi, care va avea cate doua benzi pe fiecare sens si o
banda multifunctionala pentru biciclisti si pietoni. El va avea o lungime ceva mai mare decat cel
actual, de 2,1 Km,va fi un pod hobanat. Va fi dat in folosinta cel mai tarziu in 2024.
Pentru cel vechi exista doua propuneri : ori sa fie demolat, ori sa fie
pastrat si sa i se dea alta folosinta, recunoscandu-se calitatile sale de
patrimoniu, care ar duce la conservarea lui si utilizarea lui in alt scop decat
cel rutier.
 |
Podul care leaga insula de partea continentala, dat in folosinta la 6 iulie 1935. Initial s-a numit Podul Taschereau in cinstea fostului premuier al Provinciei Quebec.
|
| O schita a noului pod de legatura intre insula Orleans si partea continentala |
 |
| Vedere luata de pe insula spre pod, cascada Montmorency si Muntele Sainte Anne |
|
Deoarece insula a fost printre primele locuri
colonizate de francezi este considerata
leaganul civilizatiei franceze din America de Nord.
Insula Orleans are un relief colinar, cu
inaltimi mai mari in partea de vest , ajungand in Sainte- Petronille la 150 m,
si descresc spre est si spre marginile insulei. In cadrul insulei se poate
vedea o falie, unde stratele sunt aproape verticale, denumita falia Logan, dupa
numele celui care a cercetat-o, William Edward Logan. Aceasta falie este prezenta
in sudul orasului Quebec, traverseaza fluviul Sf. Laurentiu, trece prin nordul
insulei Orleans, ajungand in peninsula Gaspe, insula Anticosti. Ea marcheaza
limita dintre Muntii Appalasi si Scutul Canadian.
 |
| Un relief de dealuri joase, usor valurit |
 |
| Pozitia stratelor geologice in zona faliei Logan |
 |
| Saint-Laurent - pe malul fluviului Sf. Laurentiu |
 |
Faleza si plaja din Saint-Laurent
 |
| vedere generala asupra localitatii Saint-Jean |
|
 |
Un tarm jos si stancos si biserica din Saint-Jean
 |
| Aspectul reliefului, vegetatiei si localitatii Saint-Francois |
|
 |
Aspectul reliefului, vegetatiei si localitatii Saint-Famille
|
Fiind la
latitudinea de 460,59’ si 48’’ lat. nordica, fiind pe marea vale a fluviului Sf. Laurentiu si fiind in
calea maselor de aer reci , din nord, iernile sunt reci, verile sunt moderate,
cu 2-3 saptamani caniculare, iar celelalte doua anotimpuri, primavara si
toamna,sunt mai scurte(primavara aproape nu exista, trecerea facandu-se de la iarna la vara). Temperatura
medie a lunii ianuarie, in perioada 1971-2000, a fost de -180 C, iar cea maxima de -80C.
Luna iulie este cea mai calduroasa, iar media temperaturii maxime a acestei luni,
in perioada amintita, a fost de +250C,
media minimelor din iulie fiind de +130 C.Maxjmele temperaturilor,
in timpul verii, pot sa ajunga pana la
+350 C, asa cum s-a inregistrat la 19 iulie 1983, de +350C,
iar cea minima a fost de -390C, la 29 decembrie 1933.
Tabelul
cu mediile temperaturilor maxime (0 C) pentru perioada
1971-2000 :
I II
III IV V VI VII VIII IX X XI XII
-8 -6 o +8 17 22 25 23 18 11 2,9 -5
Tabelul cu media
temperaturilor minime(0C) pentru perioada 1971-2000:
I II III IV V
VI VII VIII IX X XI XII
-18 -16 -9 -1 5 11 13 12 7,2 2 -4 -13
 |
| Inceput de toamna in insula |
 |
| Este utilizat si acest tip de transport pe timpul iernii |
Media multianuala
a precipitatiilor(perioada 1971-2000) a fost de 1238 mm,din care precipitatiile
lichide(ploile) reprezinta 923 mm, iar precipitatiile sub forma de zapada au
fost,in medie, de 315 mm anual. Grosimea stratului de zapada cazuta anual depaseste, in
medie 300 cm. Sezonul umed este de peste 6 luni de zile, de la inceputul lunii mai si pana in a doua jumatate a lunii
noiembrie. Cantitati mari de precipitatii cad incepand cu luna mai, mai bogate
in iunie si iulie, de peste 115 mm, dar si in noiembrie si decembrie, de peste
100 mm.Cele mai scazute precipitatii cad in februarie, in jur de 70 mm.In
insula Orleans, in 22 august 2013, au cazut pana la 80 mm in 2 ore, ceea ce se
intampla odata la 100 de ani. In unii
ani cad precipitatii lichide in lunile de iarna, apa cazuta ingheata formand un
strat gros de gheata pe autostrazi si sosele, dar si pe cabluri, pe care le
rupe, pe acoperisul caselor etc., asa cum s-a intamplat in ianuarie 1998. Umiditatea
aerului este aproape toata perioada anului peste 60%, exceptie fac lunile de
iarna, mai ales luna februarie, cand umiditatea este putin peste 22%.
Temperaturi le minime absolute
inregistrate(in0C) in perioada 1971-2000:
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
-33 -32,2 -32 -18 -7,2 1,7 3,9 3,5 -3,5 -8,3
-20,6 -34
1981 1973 1989 1982 1974 1976 1979 1982 1988 1976
1978 1993
Temperaturile
maxime absolute (in 0C) inregistrate in perioada 1971-2000:
I II III IV V VI VII VIII
IX X XI XII
+10
+ 9,5 + 17,5 + 29 +34,5 + 32,2 +35 + 33,9 + 31 + 29
+ 18,5 + 12,5
1986
1981 1987 1990 1988 1988 1983 1975 1983 1983 1989 1982
Cea mai scurta zi este la solstitiul de
iarna, la 21 decembrie, de 8 ore si 32 minute, iar cea mai lunga, la solstitiul
de vara, 21 iunie, de 15 ore si 52 minute.Cel mai devreme soarele apune in decembrie, la orele 13 si 56 minute, iar cel mai tarziu , in iunie, la orele 20 si 43 minute.
Directia dominanta a vantului este din
vest-sud-vest. Vanturile bat aproape in tot cursul anului, dar cu viteze mai
mari pe timpul iernii si primavara.
Apele curgatoare sunt neinsemnate, cu
vai putin adancite, cu debite in functie
de cantitatea de precipitatii cazuta. Trei rauri sunt mai importante :
Maheu, Lafelur si Dauphine.
Vegetatia a fost mult modificata prin
actiunile omului. Daca la venirea europenilor insula era bogata in paduri in
prezent aceste se afla , insular, in mai multe parti ale insulei , fiind paduri
de foioase(fag,tei, artar) si putine conifere(bradul). Inca de la inceputul
colonizarii insulei au inceput defrisarea padurii pentru a obtine suprafetele
necesare culturii plantelor :grau, cartofi, ovaz, si plante furajere, dar
si pasuni pentru animalele domestice. Numai
in 1861 s-au defrisat 128 km2 de padure(suprafata totala a insulei
fiind de 194,78 Km2).
Fauna este reprezentata prin
mamifere(ratoni, cerbi, coioti, vulpi rosii,sconcsi, iepuri , veverite s.a.).
prin pasari (turturica, rata alba,gasca alba de zapada, vulturul pescar, uliul
gainilor s.a.),au existat pana in 1850 si porumbei salbatici, iar in apele
lacurilor si mai ales ale fluviului Sf. Laurentiu exista pesti (stiuca, salaul,
bibanul, sturioni etc.), batracieni s.a.
Porumbeii salbatici, in numar de miliarde de exemplare, existau si inainte de venirea
europenilor in America de Nord. Ei s-au raspandit in estul Americii de Nord, de
la Golful Mexic pana in Canada (Mexic, SUA si Canada), fiind prezenti si in America
Centrala(Cuba).Indienii nu erau un pericol pentru porumbeii salbatici
migratori, dar colonistii si descendentii lor ii alungau, ii vanau salbatic.
Cand se deplasau in stoluri uriase, care se desfasurau pe Km2, cerul se
intuneca, soarele nu se mai arata,iar excrementele lor cadeau ca o adevarata
ploaie peste toate cate erau pe acele locuri pe care le traversau. Migrau in
cautare de hrana, preferau padurile de foioase deoarece se hraneau cu
jir,ghinda, scoarta de copaci, seminte de ienupar, insecte,nevertebrate s.a.
Cand stolul urias se oprea sa se odihneasca
pe copaci, din cauza greutatii lor,se rupeau crengile, chiar si cele mai
groase, uneori copacii erau scosi din radacina. In locurile respective se
strangea un strat gros de excremente de multi centimetri, care sufocau plantele
de pe sol. Aveau nevoie de mari suprafete cu paduri de foioase nu numai pentru
a se hrani, dar si pentru a cuibari si a se inmulti. In Wisconsin( SUA)
cuiburile acestor porumbei se intalneau, cu o desime extraordinara, pe 2200 Km2
de padure de foioase. Aceasta situatie a fost descrisa inca din 1749, mai ales
in SUA (Pensilvania, New Jersey) si apoi si in Canada(provinciile din est si
sud :Quebec, Ontario, Saskatchewan, Manitoba,Prince Edward, New
Brunswick,Noua Scotie}.
Avand in vedere numarul
foarte mare de porumbei calatori, distrugerile foarte mari pe care le provocau,
s-a pornit o lupta salbatica pentru distrugerea lor, mai ales in prima jumatate
a secolului al XIX-lea. Specia aceasta, cu miliarde de exemplare, a fost
distrusa in cateve decenii, in principal de catre agricultori. Fiind foarte
multi porumbei, acesti erau vanati zi si noapte, se ridica pistolul spre cer,
se tragea si porumbeii cadeau cu miile. Se actiona asupra acestor colonii prin
incendierea copacilor, dupa ce baza cupacilor era inconjurata cu sulf, mai ales
in cursul noptii cand pasarile erau la cuibul lor. Harmalaia produsa de
porumbei era de nesuportat, multe mii mureau din cauza focului, dar si din
cauza asfixierii cu gazele rezultate prin arderea sulfului. Pe langa
incendiere, padurile au fost in buna parte defrisate in vederea maririi
suprafetelor pentru culturile agricole, in acest fel contribuind la distrugerea
acestei specii de porumbei.Se organizau concursuri intre vanatorii de
porumbei migratori si erau premiati cei
care vanau mai mult, pragul stabilit pentru o buna premiere era de 30000 de
asemenea exemplare. Tot la inceputul secolului al XIX-lea a inceput sa fie
folosita carnea acestor porumbei pentru hrana oamenilor si a animalelor din
gospodaria proprie(porci, caini), grasimea si penele. Se realizau spatii mari
cu plase cu ajutorul carora se prindeau multi porumbei, multi din ei erau comercializati, dupa construirea caii
ferate transcanadiene,in centrul si vestul tarii.
 |
| Plase pentru prinderea porumbeilor salbatici |
 |
| Asa arata porumbelul salbatic migrator |
In Insula Orleans distrugerea
acestui porumbel s-a realizat mai repede decat in alte zone ale Canadei , mai
inainte de jumatatea secolului al XIX-lea.Ultimele exemplare fiind vanate in
apropiere de Ottawa, in i884, ultimul
exemplar fiind vanat de un naturalist, care a fost impaiat si in prezent se afla in Muzeul
Canadian de Istorie Naturala din capitala Canadei.
S-a incercat, pe ultima suta
de metri, salvarea acestei specii, nu s-a reusit deoarece pasarile nu s-au
adaptat in aceasta stare de captivitate, nu s-au inmultit, nu au avut hrana
corespunzatoare, iar ultimul exemplar existent la Zoo din Cincinati, Ohio,o
femela numita Martha, a murit la 01 septembrie 1914.Astfel, cea mai numeroasa specie de pasari din America
de Nord, a disparut complet.
In
1648 trei familii s-au stabilit in sud-vestul
insulei, dupa care in 1656 alti 14 colonisti s-au stabilit pe teritoriu in care se afla azi
Sainte-Petronille, numita la inceput Beaulieu. Peste 10 ani, adica in 1666,
erau déjà infiintate satele Saint-Pierre si Saint-Francois, iar populatia
insulei era de 471 locuitori. Populatia creste continuu prin venirea de noi
imigranti, in principal din Franta si astfel 1n 1683 numarul locuitorilor
stabiliti in insula era de 1149, in 1685 erau 1205 locuitori,din care 917 erau
crescatori de animale, in 1871 populatia
a crescut la 4924, dupa care a urmat o perioada, pana in 1921, de scadere
continua ajungandu-se la 3548 locuitori
.Intre 1871 si 1950 au parasit insula 5694 persoane. Aceasta scadere a
populatiei s-a datorat declinului
activitatii maritime si fluviale si astfel pilotii, navigatorii si mestesugarii care
construiau vase pentru navigatie, care locuiau in insula,in localitatile
Saint_Laurent si Saint-Jean, peste 250 capi de familie din cei 308 piloti., au
parasit, in cea mai mare parte, insula, pana in 19oo. La aceasta se adauga si
emigrarea tinerilor, mai ales pe malul sudic al fluviului, pentru a gasi
terenul necesar ca sa-si formeze o familie. In cadrul fiecarei familii
succesiunea revenea ultimului fiu din familie. Inca de la venirea in insula colonistii au primit
loturi de teren care se desfasurau de la un tarm la celalat al fluviului, pe
latimea insulei, deci terenuri lungi si inguste
de 600-800 de picioare(183-244 m), cu o suprafata de 100 acri( 40 ha),separate
prin garduri. In 1891 erau in insula 290 parcele, 70% dine le aveau suprafata
de 110 acri (44,5 ha). Parcelele
primite nu nu puteau fi fragmentate . Doar la vanzarea terenului era permisa
fragmentarea, de obicei parcela vanduta era cumparata de vecini pentru a mari
suprafata terenului lor sau pentru a
instala un alt fiu pe terenul cumparat.A existat un program de fragmentare a
parcelelor, pentru a reduce emigratia, triplarea numarului de ferme. Triplarea aceasta nu s-a realizat,atat in cauza opozitiei
realizata de localnici, din cauza lipsei de perseverenta din partea guvernului
provinciei Quebec, dar si din cauza faptului ca nu puteau fi diminuate
terenurile apartinand fermelor de cresterea
animalelor.
De la aceasta data(1921) cresterea a fost
continua, exceptie face perioada de la 2006 la 2011 cand se constata o mica
scadere a populatiei de la 6862 la 6711.Conform datelor statistice ale Canadei,
la recensamantul din 2016 populatia era de 7082 locuitori. Densitatea populatie a crescur de la 34% in
2001 la 36,7 loc/Km2 in 2016. Cea mai mare densitate a populatiei,
de peste 63,5 locuitori pe km2, se afla in localitatea St. Pierre. Viitorul insulei, copii de la 0 la 17 ani
reprezinta 16,3%, forta de munca actuala, cuprinsa intre 18 si 64 ani,
reprezinta 50,27 % din populatia insulei. Se observa o crestere a populatiei de peste 65
ani,la 20,64% si o diminuare a populatiei de pana la 18 ani.Varsta medie a
populatiei din insula este de 47,2 ani. In 2011 numarul nascutilor a fost de
64, iar cel al mortilor de 56. Inseamna ca sporul natural a fost 8. Media de
copii pentru o femeie este de 2,1 copii.
Repartizarea populatiei pe localitatile din insula, intre
19882 si 2016, este urmatoarea :
Suprafata 1982
1996 2001 2006
2011 2014 2016
-Saint-Pierre- municipiu- 32,27 km2 1679 1982 1891 1876 1789 1884 1993
-Saint-Laurent –municipiu-34,85 km2 1610
1576 1617 1601
1520 1589 1532
-Saint-Jean-
municipiu - 43,47 km2 969
847 862 968
923 984 1059
- Saint-Petronille - sat 4,32 km2 1006 1090 1038 1060 1041 1039 1033
- Sainte-Famille-parohie- 50,91 km2 806
913 882 844 851 862 938
-Saint-Francois-municipiu 28,96 km2 508 484
489 573 527 527
527
Total 194,78 km2 6578 6892 6779
6862 6711 6825 7082
La recensamantul din 2011 in insula erau 175 noi imigranti, din care 115 erau din Europa (90 francezi, 20 irlandezi s.a.), 30 americani (SUA) etc. Majoritatea locuitorilor insulei vorbesc
limba franceza, putini vorbesc si
franceza si engleza(55), 80 locuitori vorbesc numai engleza, peste 100 locuitori vorbesc alte limbi, in
afara de limba francezacare est.
Dintre locuitorii apti de munca lucreaza
acasa, in gospodaria proprie lucreaza 555, 305 lucreaza in insula in diferite
domenii de activitate, in localitatile
din apropiere, mai ales Quebec City, 325 orleanezi, in alte localitati, mai
apropiate sau mai indepartate, lucreaza 2080, iar fara adresa fixa sunt 245.
Domeniile in care lucreaza
sunt : agricultura(581 locuitori), constructii(370 locuitori), industrie
locala(190 locuitori), comert(485 locuitori), finante si imobiliare(235
locuitori), servicii medicale si sociale(425 locuitori, invatamant si educatie(195),
afaceri(600 locuitori), alte servicii, mai ales cele turistice(740 locuitori).In
2007 lucrau in agricultura 210 imigranti, aceasta deoarece se simte din ce in
ce mai multa lipsa forte de munca ca urmare a pensionarii unora sau a emigrarii
din insula a altora(in special tinerii de peste 20 de ani). In 2007 au plecat
din insula 33 persoane, dintre care 20 erau tineri.Lipsa acuta a bratelor de
munca se simte mai ales in domeniul agricol, la recoltarea fructelor si legumelor, dar si in alte domenii.
Activitatea principala din insula este agricultura, iar pe locul al
doilea este turismul. La inceput agricultura era de tipul extensiv, cu
productii mici si cu o mecanizare redusa. Incetul cu incetul a devenit
intensiva, mai ales dupa 1950, s-a realizat mecanizarea lucrarilor agricole in
cea mai mare parte, s-au folosit mai mult ingrasamintele rezultate de la
fermele de cresterea animalelor, s-au diversificat culturile, s-a practicat si
se practica rotirea culturilor pe o anumita suprafata de teren. Daca la
inceputul colonizarii insulei se cultivau : grau, cartofi, mazare, fasole
si mai apoi tutun, mai tarziu s-a pus accent pe cultura plantelor furajere, dar
si pe imbunatatirea calitatii pasunilor si fanetelor. Daca in 1871 plantele
furajere si pasunile ocupau 80% din totalul suprafetei agricole, acest procent
a ajuns la 85% in 1891, la 70% in 1911 si la 53 % in 1951.Extinderea acestor
culturi s-a facut in detrimentul culturilor de mazare si fasole si mai ales a
celor de canepa si tutun care au disparut.
 |
| Intinse terenuri agricole, cu soluri fertile, din Sainte-Famille |
 |
| Cultura de capsuni |
 |
| Cultura de lavanda |
 |
| Cultura cartofului |
 |
Cultura de grau
 |
| Cum arata agricultura in Sainte-Petronille |
|
 |
| Vita de vie este cultivata pe mai mult de 9oo ha in aceasta insula |
 |
Plantatie de meri
 |
| Ferma pentru cresterea vacilor cu lapte, in Saint-Laurent |
|
Pe baza culturii plantelor
furajere (porumb, ovaz,lucerna etc)si a pasunilor si fanetelor s-a dezvoltat
sectorul cresterii animalelor, in special a bovinelor pentru lapte, dar si
pentru carne, a porcinelor, a ovinelor
si a pasarilor de curte. Fermele, in numar de peste 40, s-au modernizat, atat
in privinta adaposturilor animalelor, in realizarea de silozuri, dar si in mecanizarea lucrarilor de recoltare
a plantelor furajere.Unele mici ferme traiesc in totalitatea din productia de
lapte.Fermele mari sunt putine si greu de realizat si din cauza iernilor
friguroase si cu durata mare, perioada in care adaposturile trebuie incalzite,
iar cantitatea furajelor depozitate trebuie sa fie suficienta pentru toata
aceasta perioada dificila pentru fermieri. De obicei fermele sunt construite in
apropierea fluviului si pentru o usoara comunicare cu alte localitati din jur
unde se transportau produsele agricole obtinute.
Cultura cartofului a fost de
la inceput prezenta in insula, continuand sporirea productiei la hectar,
ramanand cam in aceleasi suprafete, aproximativ 900 acri (364,22 ha).
Cultura capsunului a inceput
in 1870 si a avut un succes rapid. Se obtin cantitati importante de capsuni,
care iau drumul catre orasul Quebec si alte localitati din jur si din Canada.Mai
greu este cu asigurarea fortei de munca la recoltarea acestora.
Se mai cultiva : zmeurul,
coacazul negru, afinul si pe suprafete relativ extinse, vita de vie si
marul.Marul a inceput sa fie cultivat de la inceputul secolului al XX-lea,
peste 30 soiuri. In Sf. Francisc, o ferma cultiva lavanda, cu mare succes si realizeaza
ceaiuri,uleiuri, esente de lavanda s.a. Dintre produsele agricole importante
amintim :grau, ovaz, vin de cea mai buna calitate, recunoscute si
cautate sunt vinurile obtinute din
strugurii inghetati, cidru, din mere, capsuni, zmeura,gemuri,jeleuri, lichior de
coacaze negre, serbet, sirop de artar si multe altele.In afara de fructe,
legume, vinuri, mare cautare au : laptele si produsele lactate, mult
cautate pe pietele si magazinele din orasul Quebec. Acestea se comercializeaza
si pe plan local, dar mai ales in Quebec City,dar si in localitatile din
apropierea insulei si chiar localitati mai indepartate din Canada. Dupa
construirea podului peste Sf. Laurentiu, in 1935, vanzarea acestor produse s-a
intensificat.
Pe timpul verii insula se transforma intr-o uriasa piata, in aer liber, la fiecare ferma sau in multele chioscuri existente de-a lungul drumului sunt expuse si se vand produsele agricole specifice.
 |
O adevarata piata la ferme, la locul de recoltare
In insula exista 129 ferme vegetale, care folosesc o suprafata agricola de 8247 ha(suprafata cultivata), dincare suprafata cea mai mare o ocupa cerealele(32,1% din suprafata cultivata = 2647 ha), urmand cultura plantelor furajere(1920 ha), legumele peste 1500 ha, fructele(aproape 590 ha etc. Fermele au in general putini angajati. In afara de fermele agricole exista si alte companii care au alt sector de activitate: constructii, transport,si depozitare,servicii de afaceri, industrializarea produselor agricole etc. In acestea, ca si in agricultura, silvicultura, pescuit si vanat, angajatii au norma intreaga(full-time), In administratia publica, in comert, arta si cultura, educatie, sanatate si servicii sociale, sunt si locuri de munca cu norma partiala (part-time). Companiile cu mai putin de 20 de angajati reprezinta peste 80% din totalitatea acestora. 2/3 dintre acestea au intre 5 si 49 angajati si 1/3 au sub 5 angajati.
Cei care lucreaza in agricultura, in majoritate, sunt cu varsta intre 35 si 55 ani(44%), peste 55 ani sunt 40%, iar ceisub 35 ani reprezinta doar 16%.
Nivelul de trai este ridicat, realizeaza venituri, pentru o persoana, in majoritate intre 28000 si 30000 dolari anual, iar pentru o familie media este de aproximativ 60000 de dolari pe an. Avand in vedere peisajele
extraordinare din insula si multititudinea culturilor agricole, insula a fost
denumita « Gradina din Quebec ». Pentru a proteja peisajele naturale, pentru a pastra traditiile, pentru pastrarea si conservarea numeroaselor cladiri de patrimoniu, cu o arhitectura deosebita care imbina elemente din Marea Britanie, din Normandia,Franta si din Canada. si monumentele istorice, in 1970 Guvernul Provinciei Quebec a declarat insula Orleans zona de conservare istorica. Din cele peste 3700 locuinte, cate exista in insula, 6oo sunt cuprinse in patrimoniul provinciei si cel al Canadei, Primele case au fost construite din lemnsi aveau ca fundatie pietre pe care le vopseau in alb. Cuprindeau 2 camere si o bucatarie, dar si o camera mai mare pentru toata familia, pentru vizite, dar se folosea si ca un dormitor comun pe timpul iernii. Aproape toate erau orientate spre sud. La mijlocul secolului al XIX-lea s-a adaugat si mansarda, cu structuri mai masive inspirate din stilul englezesc.
|
O a doua activitate
importanta, dupa agricultura, este turismul. In fiecare an vin in insula peste
600000 de vizitatori. Mai ales in partea de sud a insulei constructiile pentru
turism au dus la schimbarea distributiei traditionale a locuintelor, s-au fragmentat terenurile si pe spatii
relativ mici s-au construit case de vacanta, hoteluri, restaurante, care se
insiruie in apropierea fluviului Sf.
Laurentiu. Se deschid vederi extraordinare catre Quebec City, catre Levis,
catre cascada Montmorency , Beaupre si Mont Sainte Anne ,etc. In localitatile
St. Laurent si St. Jean se poate admira
portul, cu o capacitate de 150 de barci,
Parcul maritim infiintat in 1990 pe locul fostului santier, casele in care au
locuit pilotii si navigatorii s.a.
 |
| Vedere spre Quebec City |
Cei care aleg sa-si petreaca concediu sau sa
viziteze insula pot sa admire peisajele naturale de o frumusete rara, pot sa
vada campurile care sunt acoperite cu diferite culturi care incanta prin
organizarea si geometria lor, sa cunoasca arhitectura caselor cu pridvor, cu
acoperisuri viu colorate, sa viziteze muzeele (in special Muzeul Leclerc), cea
mai veche biserica din insula construita in 1717, cea mai veche casa, Casa Drouin,
sa guste vinurile de calitate, in special cele obtinute din strugurii
inghetati, cidru obtinut din mere, fructele gustoase(capsuni, zmeura, afine, coacaze
negre, mere s.a.), produsele obtinute prin prelucrarea fructelor : gemuri,
jeleuri, lichiorul de coacaze negre. Poate fi vizitata ferma unde se cultiva
lavanda si poti sa-ti cumperi ceai de lavanda si esente de lavanda.
 |
| Casa Drouin inainte de restaurare. Aceasta casa este cea mai veche din insula, construita in 1730 si a apartinut familiei Drouin si urmasilor acesteia, pana in 1984. La inceput a avut forma patrata, de 24x24 picioare,adica 7,31x7,31 m, iar in 1734 prin adaugirea unei parti a devenit dreptunghiulara. |
 |
| Asa arata aceasta cladire dupa lucrarile de restaurare care s-au efectuat in perioada 2000=2013. Restaurarea era necesara deoarece incepusera sa putrezeasca tamplaria, si baza peretilor, peretii erau crapati si o parte din ei se putea prabusi. Acum se poate vizita, pe timpul verii(din iunie pana la sfarsitul lunii august, pretul fiind de 4 dolari de persoana. Cei pana la 12 ani pot vizita gratuit casa. |
 |
| Interioare din casa Drouin |
 |
| Incalzirea se facea cu lemne.Tavanul era construit din scanduri nefinisate, dar rezistente, deasupra fiind mansarda |
Ca urmare a frumusetii peisajelor
naturale, a arhitecturii locuintelor, a poluarii reduse a mediului, peste 80
oameni de cultura si de arta au ales sa locuiasca permanent sau temporar in
insula. Dintre acestia amintim : pictorul Horatio Walker, care si-a petrecut
verile din anii 1885 pana in 1938, pe cand iernile aspre il determinau sa
locuiasca in New York, pictorul cu origine elvetiana, Andre’ Bieler, care
spunea ca :”totul mi se pare placut, inclusiv climatul, poporul si, mai
presus de toate, peisajul rural, care, din toate punctele de vedere, este cel
mai frumos pe care l-am vazut in Canada. », Marc Aurele Fortin, pictor, care
a locuit toate verile din anii cuprinsi intre 1930-1933. Insa cel care a ales sa traiasca in insula intre anii 1970-1988,
a fost Felix Leclerc, compozitor,
cantaret, poet, romancier, actor, reporter radio si scenarist. A avut mare
succes in calitate de cantaret. Mai ales dupa 1950, la Paris, ca sansonetist.A
fost distins cu multe premii de catre de catre Academii din Paris, de catre cele
din Montreal, Quebec City.In afara de Franta a avut spectacole in Austria,
Germania, Spania, Belgia si Quebec, in 1966. A compus 146 cantece originale, a
interpretat si cantece ale lui Maurice Chevalier. A fost un nationalist
convins, sustinea ca limba oficiala din Provincia Quebec sa fie limba franceza.
 |
| Horatio Walker - pictor |
 |
| Aratul pamantului |
 |
| Insula Orle3ans - pictura de Marc-Aurele Fortin |
 |
Casa memoriala Felix Leclerc
|
 |
Felix Leclerc
|
Prin tot ce ofera insula
Orleans din toate roadele acestui pamant.este o chemare pentru toti cei care
vor sa-si alunge stresul, sa se odihneasca, sa se imbogateasca cu noi
cunostinte , sa admire privelisti de o rara frumusete si sa guste
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu