DE-A  LUNGUL  FLUVIULUI  SF. LAURENTIU

AMERICA DE NORD – CANADA SI SUA

     Fluviul Sf. Laurentiu se formeaza din apele care se scurg din Lacul Ontario, curge pe directia sud-vest spre nord- est si se varsa in Golful Sf. Laurentiu, din Oceanul Atlantic. De la Lacul Ontario si  pana la varsare, are o lungime de 1197 Km. Unii considera izvoarele acestui fluviu raul St. Louis, care se varsa in lacul Superior, cu inca alte 200 de rauri si de aici surplusul de apa se scurge in  lacul Huron, ajunge in lacul Erie,  formand raul Niagara, pe care se afla cascada cu acelasi nume si, de aici,in Lacul Ontario, din care ia nastere fluviul Sf. Laurentiu. De la Raul St. Louis si pana la varsarea in Golful Sf. Laurentiu, din cadrul Oceanului Atlantic, sunt 3058 Km. Ca lungime, in America de Nord, fluviul Sf. Laurentiu este pe locul al treilea dupa Mississippi si Mackenzie, iar in  Canada este al doilea dupa Mackenzie. Ca debit de apa este al doilea din America, dupaMississippi.  

Pozitia Marilor Lacuri si a Fluviului Sf. Laurentiu in cadrul continentului 

Fluviul Sf. Laurentiu.Linia punctata rosie indica traseul navelor de croaziera de la Montreal la Ins. Madeleine si invers.

Raul St. Louis, care se varsa in Lacul Superior, considerat izvorul, de dincolo de Lacuri, al Fluviului Sf. Laurentiu

                                         Marile Lacuri si fluviul Sfantul Laurentiu                                                                                                                                                                                                                                              Acest fluviu a fost descoperit de europeni in anul 1535, de catre Jacques Cartier, care dupa ce ajunge in 1534 in Terra Nova (New Founland) si in Golful Sf. Laurentiu, patrunde pe fluviul Sf. Laurentiu pana in zona Hochelaga (zona in care se afla in prezent orasul Montreal). Jacques Cartier a ajuns in aceasta parte a Americii de Nord in ziua in care se sarbatorea Sf. Laurentiu, dand acest nume Golfului in care a ajuns, dar, mai apoi si fluviului. Mai tarziu, Samuel de Champlain patrunde pe gura de varsare a fluviului, ajunge la Tadoussac, in 1603, apoi infiinteaza localitatea franceza Quebec, in 1608, dupa care patrunde pe raul Ottawa,in 1610, ajunge la Marile Lacuri Americane. Champlain a numit, la inceput, acest fluviu “Canadas”, dar dupa 1604 a optat pentru numele de Sf. Laurentiu.

 

A doua calatorie a lui Jacques Cartier in America de Nord

Jacques Cartier

Samuel de Champlain

 Circulatia navelor pe fluviul Sf. Laurentiu, se putea face cu oarecare usurinta pana la Hochelaga. De aici circulatia navelor era impiedicata de pragurile de stanci existente , mai ales cele de la Lachine Rapids. S-a incercat inca din 1680 sa se realizeze un canal in aceasta zona. Tot cursul superior al acestui fluviu era greu de strabatut, aici fiind multe praguri de stanci, repezisuri si cascade. Construirea canalelor a inceput in anul 1779 intre lacurile Sf. Francisc si St. Louis, iar in 1783 au fost date in folosinta 4 canale mici, cu adancimea de 0,76 m si cu 5 mici ecluze. Desi se deschid si alte canale (Cornwall, in 1843, Beauharnois, in 1845 s.a.) deplasarea navelor in cursul superior, pana la Montreal, era dificila. Din aceasta cauza se impunea construirea unui sistem de canale, de diguri, de ecluze si de baraje , care sa permita navelor oceanice, de mare tonaj, sa circule in acest sector si sa ajunga si la Marile Lacuri. Pentru aceasta s-a infiintat, in 1895, o comisie care sa faca studii de fezabilitate pentru acest sector, dintre Montreal si Lacul Ontario, incluzand si sectorul pana la Lacul Erie. S-a realizat un proiect, St. Lawrence Seaway, care a fost pus tarziu in aplicare(1954), din cauza celor doua parlamente(al Canadei si al SUA),din cauza celor doua razboaie mondiale, dar si din pricina opozitiei societatii de cai ferate din Canada si SUA si a porturilor de coasta , care se temeau de noua concurenta. Acesta a fost un proiect comun al Canadei si SUA (hotar comun pe Sf. Laurentiu pe 150 Km). S-a infiintat Autoritatea Seaway Laurent care avea sarcina de a achizitiona terenurile necesare construirii canalului pe o lungime de 304 Km. Au fost angajati 22000 de muncitori pentru a se realiza acest proiect Seaway. In timpul realizarii proiectului St. Lawrence Seaway au fost excavate 192,5 mil. mc de pamant, s-au folosit 5,7 mil. mc de beton, s-au construit 72 Km de diguri, s-au sapat 110 Km de canale, s-au construit 7 ecluze (5 in partea canadiana si 2 in partea americana) care aveau lungimea de 233,5 m, latimea de 24,4m si adancimea de 9 m. Au fost expropriate suprafete de teren insumand 260 Kmp. In urma construirii unor baraje s-au format lacurile: St. Louis, Sf. Francisc si Sf. Laurentiu. Lacurile St. Louis si Sf. Francisc au fost dragate pentru a se obtine adancimea necesara pentru deplasarea navelor oceanice cu un tonaj cuprins intre 6000 si 9000 de tone. Pentru proiectul Seaway s-au inspirit dupa cele de la Canalul Panama, cu lungimea ecluzelor de 294 msi cu latimea de 32 m, adancimea de 12,5m (Panamax). Dupa 2030, cand se vor modifica din nou dimensiunile ecluzelor pentru deplasarea unor nave oceanice cu tonaj si dimensiuni mai mari, Seawaymax va fi de 305 m lungime si 34 m latime.

 Profil longitudinal prin Marile Lacuri Americane si fluviul Sf. Laurentiu. St. Lawrence Seaway se desfasoara intre Lacul Erie si Montreal S

Kingston, Ontario, Canada, locul de formare a fluviului Sf. Laurentiu din Lacul Ontario (in partea de jos a imaginii este Lacul Ontario. Acest oras are 123363 locuitori.

Sistemul de canale, baraje, diguri si lacuri, intre Lacul Erie si Montreal, de 304 Km, denumit Saint Lawrence Seaway (spatiul din dreptunghi).  

Profil longitudinal prin Marile Lacuri si Sf. Laurentiusi sistemul de ecluze.

Fluviul Sf. Laurentiu, Canalul Cormwall , orasul Cornwall si podul peste canal si fluviu

Canalul Cornwall, imagine si schita

      Formarea Lacului Sf. Laurentiu a dus la inundarea unor suprafete de teren de 15400 ha, au fost afectate 525 locuinte si 6500 de persoane. Locuintele au fost reconstruite in doua localitati nou infiintate in Provincia Ontario: Ingleside si Long Sault. 64 Km de cale ferata, 54 Km de autostrazi au fost relocate, mai multe poduri au fost reinaltate (numai in Montreal au fost reinaltate 4 poduri, fara ca traficul sa fie interupt) sau construite din nou.

     Cele doua tari au cheltuit 470,3 mil. dolari, din care Canada a platit 336,5 mil. dolari, iar SUA 133,8 mil. dolari. Numai pentru construire hidrocentralelor s-au cheltuit, de catre cele doua state, 600 mil. dolari. Cheltuielile au fost recuperate din vanzarea energiei electrice produse in aceste hidrocentrale.

     Sectorul fluviului Sf. Laurentiu, cuprins intre Lacul Ontario (Kingston) si Montreal are cateva parti principale:

-Sectorul International, administrat in comun de cele doua state, de 150 Km, compus din repezisurile International (International Rapids) pe 70,8 Km, intre Cornwall si Prescott  si sectorul celor 1000 de insule (Thousand Islands)pe 80 de Km. International Rapids are un canal de 16 Km (Ship Canal), cu 2 ecluze, langa Massena, statul New York. Diferenta de nivel dintre cele doua ecluze este de 26 m. Cele 1000 de insule ( de fapt sunt aproape 1700 de insule), se afla de o parte si de alta a granite dintre SUA si Canada, indienii numindu-le “Gradina Marelui Spirit” Dimensiunile insulelor sunt cuprinse intre cateva zeci de centimetri patrati, pana la 100 de Kmp. Amintim cateva insule mai importante: Wolfe (cea mai mare), situate in intregime in Canada, Provincia Ontario, Grindstone, Wellesley, Howe, Carleton, Longue Vue (o insula artificiala), Vanderer,in partea Americana, rezultata prin depozitarea a 58 tone de roci si altele. Este un amestec de insule, paduri si ape, este o regiune in care beneficiezi de liniste si izolare, de recreere, poti practica sporturi nautice, pescuitul etc. In zona celor 1000 de insule, intre doua insule, cunoscute sub numele de Zavikon,  care apartin una SUA si cealalta Canadei, se afla cel mai scurt pod din lume intre 2 tari. Aici s-au efectuat importante lucrari de dragare pentru a inlatura bancurile de nisip si mal.

Podul din regiunea celor 1000 de insule,intre Canada si SUA, cu o lungime de 13679 m, cu inaltimea  de 46 m de la suprafata apei, a fost dat in folosinta in 1937 

Cele doua insule, cunoscute sub numele de Zavikon, apartin aceluiasi proprietar, dar se afla in Canada (cea mare) si in SUA (cea mica. Ele sunt legate de cel mai scurt pod dintre doua state.Pe insula mare se afla casa, iar pe cea mica este gradina.

Regiunea celor 1000 de insule (Thousand Islands), care face parte din sectorul St. Lawrence Seaway, care a necesitat multe lucrari de dragare pentru a se ajunge la adancimea de cel putin 9 m.

De la Kingston se poate circula, cu nave mai mici, pana la raul  Ottava, pe canalul Rideau, de 278 Km, construit intre 1826 si 1832, sub conducerea colonelului John Prin. De atunci este folosit continuu, exceptand perioadele de iarna cand nu poate fi folosit din cauza ghetii. La construirea canalului au participat 2000 de muncitori, din cauza epidemiei de malaria si din cauza accidentelor de munca, dintre acestia au murit 500.   

  

Canalul Rideau, construit intre anii 1826-1832, leaga fluviul Sf. Laurentiu cu raul Ottawa, localitatile Kingston cu capitala canadei , Ottawa, are o lungime de 202 km si o adancime minima de 1,5 m. Pe el circula ambarcatiuni mici, a caror lungime nu trebuie sa depaseasca 27,4 m si o latime de pana la 7,9m. De-a lungul canalului sunt amenajate piste pentru biciclete si o sosea. Pe timpul iernii, incepand cu sfarsitul lunii noiembrie si pana la inceputul lunii aprilie, circulatia barcilor este intrerupta , iar canalul se transforma intr-un intins patinoar.

 
-Canalul Beauharnois, intre Cornwell si Lacul St. Louis, pe 74 Km, in care s-au construit diguri de ridicare, permitand ca navele sa treaca peste pragurile si repezisurile de la Split Rock, Cedars si Coteau, aflate intre lacurile Sf. Francisc si St. Louis. S-a construit un baraj lung de un Km, cu inaltimea de 24 m si o hidrocentrala cu 38 turbine,a carei constructie a inceput in 1930 si s-a terminat in 1961, cu o putere instalata de 1903 MW. Canalul Beauharnois construit la inceput intre anii 1842-1845, pe 24 Km, leaga lacurile Sf, Francisc cu St. Louis, a fost folosit pana in 1899, cand, fiindca era invechit, a fost inlocuit cu canalul Soulanges, care s-a construit intre nii 1891-1899, pe malul nordic al fluviului Sf. Laurentiu si avea 5 ecluze.Pe acest canal s-a construit si o mica hidrocentrala care asigura energia electrica necesara pentru actionarea portilor de blocare din cadrul canalului, dar si pentru luminarea acestuia. El a fost folosit pana la sfarsitul anului 1958, cand a fost parasit din cauza ca s-a dat in folosinta canalul Beauharnois, care face parte din Canalul St. Lawrence Seaway.Traseul actualului canal Beauharnois s-a construit intre anii 1929-1932 si are lungimea de 24,5 Km, la care s-au adaugat 2 ecluze in 1950, iar in perioada 1954-1959 ecluzele au fost marite si modernizate. Exista planuri de redeschidere a canalului Soulanges pentru ambarcatiuni de agrement. De-a lungul acestui canal s-au amenajat, pe 24 Km, piste pentru biciclete, locuri pentru recreere si locuri pentru pescuit.

Mica hidrocentrala de pe canalul Soulanges

Barajul si hidrocentrala Beauharnois

Sala cu cele 38 turbine ale hidrocentralei Beauharnois

. Lawre

     Actualul canal Beauharnois, cuprins in cei 304 km ai sistemului de canale, baraje, diguri, hidrocentrala numit St. Lawrence Seaway

Intre lacurile Sf. Francisc si St. Louis, datorita unor cataracte (praguri de stanci), circulatia navelor era aproape imposibila. Din aceasta cauza s-a construit, mai intai, canalul Beauharnais, care a functionat pana in 1899, dupa care a fost abandonat deoarece s-a construit canalul Soulanges, iar din 1959 s-a deschis canalul modernizat Beauharnais, facand parte din sectorul St. Lawrence Seaway , de 304 km.

-Lachine Rapids, un prag de stanci,cu repezisuri care au blocat mult timp navigatia vaselor care circulau de la Oceanul Atlantic spre amonte.S-au inceput lucrarile la acest canal inca din 1688, supravegheate de Casson, lucrari ,care au fost sistate in 1689, din cauza atacurilor indienilor irochezi. In 1821 a inceput construirea canalului Casson, schimbat ulterior in Lachine( se credea ca se poate iesi la Marea de vest si de aici in China, de aici numele La Chine), dat in folosinta in 1825, cu o lungime de 14,5 Km ,cu latimea medie de 14,6m, cu o adancime de 1,50 m si cu 6 ecluze (cu lungimea de 30 m, latimea de 6 m si adancimea de 1,5 m), ocolind pragul de stanci Lachine (Rapids Lachine).Acest canal a fost folosit pana in 1970, data de la care este folosit ca o cale navigabila pentru agrement.Actualul Canal Lachine incepe cam de la un Km de la estul Podului Jacques Cartier, din Montreal, are un traseu mai lung, de 33 Km, pentru a evita portul Montreal si pragul de stanci Rapids Lachine, cu 2 ecluze, iar diferenta de nivel este de 13,7m.

Pragurile de stanci de la Rapids Lachine

     Schita in care se vede zona cu pragurile de stanci Lachine Rapids si traseul vechiului canal Lachine, construit intre anii 1821-1825, canalul avea 14,5 km lungime, o latime maxima de 20 m si o adancime de 1,5 m. Cele 6 ecluze aveau, fiecare, o lungime de 30 m, o latime de 6 m si o adancime de 1,5 m. Ulterior, intre anii 1843-1848 si 1873-1885, au fost modificate dimensiunile ecluzelor pentru a permite circulatia navelor de mai mare tonaj, de la dimensiunile initiale la 61 m lungime, 13,9 m latime, 2,7 m adancime si respectiv la 82 m lungime si 4,2 m adancime.

Canalul Lachine cel vechi, strabatand o parte din Montreal

Fluviul Sf. Laurentiu, in aval de Lacul St. Louis , Canalul vechi Lachine (marcat pe harta cu linie rosie) si noul canal Lacine Seaway( o portiune din el), in coltul din stanga, jos. Sunt reprezentate si pragurile de stanci de la Rapids Lachine, jos, in partea centrala.

 Pe lungimea de 304 Km, cat are sectorul de la Kingston la Montreal, nu exista un singur canal ci, un system de mai multe canale si ecluze, lacuri, baraje, iar diferenta de nivel este de 68 m.St. Lawrence Seaway genereaza 40000 de locuri, iar salarizarea acestora este de peste 2 mild. dolari.

     Ca urmare a realizarii acestui sistem de canale, diguri, ecluze, timpul de deplasare a navelor a scazut de 3 ori, a crescut volumul marfurilor transportate de la 13 mil. t.r.b.,anual,pana in 1959, la peste 30 mil tone, in 1960, la 57,7 mil. tone in 1977,ajungand la 80 mil. tone in 1979 la 80,3 mil tone.Din acel moment datorita cerintei mai mici de minereu de fier din Labrador si Quebec pentru centrele metalurgice de pe tarmurile Marilor Lacuri, a duratei mai mri cu transportul marfurilor, cantitatea de marfuri a scazut, annual, la nivelul anului 1960, adica intre 30 si 40 mil tone. In jurul Marilor Lacuri au avut loc unele modificari in repartitia industriei metalurgice, fie au fost mutate uzinele respective, fie folosesc mai mult fierul vechi, fie ca acesta este transportat mai mult pe calea ferata sau folosind mijloacele auto, in special iarna cand dificultatile navigatiei pe Sf. Laurentiu sunt mari. Au aparut modificari si in industria constructoare de masini( in special automobile si nave). Datorita Legii Jones care prevede ca pe Marile Lacuri transportul marfurilor si calatorilor sa se faca cu nave de provenienta americana. Inconvenientul principal este acela ca navele fabricate in SUA sunt de 5 ori mai scumpe decat cele produse de alte tari. Din aceasta cauzaeste greu pentru proprietarii de nave sa-si sa-si reinoiasca flota. Aceasta lege a fost aprobata in idea de a proteja industria constructiei de nave din SUA.

     Tot in proiectul St. Lawrence Seaway a fost inclus si sectorul cuprins intre lacul Ontario la lacul Erie. Aici s-a construit canalul Welland cu o lungime de 43,5 Km, cu 8 ecluze, care ocoleste renumita cascada Niagara, avand o diferenta de nivel de 99,4 m. Pe acest canal timpul de traversare este de 11 ore.  S-a construit incepand cu anul 1829, a fost refacut in 1932, adancit in 1950 si indreptat in 1973. In 1986, Autoritatea St. Lawrence Seaway, care detinea controlul operational a partii canadiene Seaway, incepe un program de 7 ani pentru reabilitarea canalului Welland, cu un cost de 175 mil. dolari, cheltuieli suportate de Canada.

Cele 1000 de insule (Thousand Islands). Se observa podul care leaga SUA si Canada, peste aceste insule. Din cele 1692 insule, 2/3 apartin Canadei si 1/3 SUA, dar suprafata acestor insule, din cele doua state, este aproape egala.

Sistemul de ecluze din cadrul canalului Welland

Canalul Welland, intre lacul Erie si Lacul Ontario, ocolind cascada Niagara.

 La 26 iunie 1959 s-a dat in folosinta St. Lawrence Seaway, in prezenta Presedintelui SUA, D. Eisenhover, si a Reginei Marii Britanii, Elisabeta a II-a, care au facut o scurta croaziera pe iahtul regal Britannia, condus de Ducele de Edinburgh, Philip Mountbatten.

     Un nou program de modificare a dimensiunilor ecluzelor, a modificarii inaltimii podurilor va avea loc in 2030, Atunci ecluzele vor avea o lungime de 305m si o latime de 34 m, iar adancimea va fi de 11 m, ca sa poata circula nave cu un tonaj mult mai mare fata de cel actual.In prezent, datorita cresterii dimensiunilor navelor oceanice, doar 6% din flota mondiala care transporta marfuri in vrac, 20% din tancurile petroliere si 5% din navele care transporta gaze lichefiate, pot circula pe Sf. Laurentiu ca urmare a dimensiunii ecluzelor.

     De la Montreal fluviul devine din ce in ce mai larg,in cursul mijlociu are o latime medie de peste 1,5 Km, se largeste la aproximativ 15 Km la gura raului Richelieu,la Sorel, se ingusteaza la Trois- Rivieres ,la gura raului St. Maurice. De la orasul Quebec se simt mareele, fluviul se largeste de la 15 Km la 25 Km, la insulele Coudres, ajungand la varsare in Golful Sf. Laurentiu la peste 140 de Km.  Se varsa printr-un estuar, cel mai mare de pe glob, avand o lungime de 497 Km, cu o suprafata de 236000 Kmp( cat suprafata Romaniei) si cu un volum de apa de 35000 kmc.  Limita dintre estuarul Sf. Laurentiu si Golful Sf. Laurentiu este data de Gaspe-insula Anticosti- Labrador(gura de varsare a raului St. Jean). Insula Anticosti imparte fluviul in doua parti: stramtoarea Jacques Cartier, intre Anticosti si Labrador, si stramtoarea Gaspe, intre Anticosti si peninsula Gaspe. Catre Golful Sf. Laurentiu fluviul are maree care depasesc 6m. Adancimea ajunge in cursul inferior al acestui fluviu la peste 25 m, crescand, spre varsare la peste 300m.

Rasari de soare si fluviul Sf. Laurentiu la St. Simeon

Asa se prezinta fluviul Sf. Laurentiu, in aval de Montreal

Fluviul Sf. Laurentiu in dreptul orasului Quebec City

Latimea fluviului Sf. Laurentiu in zona estuarului inferior

   Debitul fluviului, masurat la statia Ogdensburg, intre anii 1860-1972, este de 4360 mc/sec., cel minim si de 8891 mc/sec. cel maxim. Debitul creste la 6100 mc/sec, la Cornwell, ajungand la12309 mc/sec la Quebec City, la 16100 mc/sec. la varsare. La statia hidrologica de la Ogdensburg, masuratorile realizate in perioada amintita mai sus, arata ca debitele cele lai mari se inregistreaza incepand cu luna mai (7217 mc/sec), culminand cu luna iulie (7292 mc/sec).

Vedere, din fata hotelului din Tadoussac, spre fluviul Sf. Laurentiu.

     Cel mai mare afluent al fluviului Sf. Laurentiu este Ottawa, un rau cu debit neregulat (minimul de 529 mc/sec, in 1964 si debitul maxim de 8190, in 1976), care provoaca inundatii primavara si care se varsa in apropiere insulei Montrel. Alti afluenti importanti sunt: Saint Maurice, Richelieu, Saguenay s.a.

Fiordul Saguenay- peste acest fiord nu exista niciun pod, traversarea se face cu ajutorul bacului, gratuit. Multi turisti merg spre mica, dar frumoasa statiune Tadoussac.

Bazinul hidrografic al fluviului Sf. Laurentiu, cu o suprafata de aproximativ 1,6 mil. Kmp (daca se include si zona Marilor Lacuri) si principalii afluenti. Chenarul rosu delimiteaza St.lawrence Seaway, realizat intre anii 1954-1959

  De-a lungul acestui fluviu, in afara de cele 1000 de insule despre care am vorbit, mai sunt multe altele: Insula Montreal, care si-a luat numele de la Mont Royal ,”munte” care domina orasul Montreal, insula Laval (Jessus), Bizard, Perrot, Sf. Elena, Notre- Dame, o insula artificiala rezultata prin depozitarea a 15 mil. de tone de roci excavate pentru construirea metroului din Montreal (1960), insula Maicilor, Chemin de Iroquis ( o rezervatie a indienilor irochezi), insula Sf. Tereza, insula Orleans s.a. Multe din aceste insule au frumoase obiective turistice si sunt vizitate de multi turisti.

Insulele din cursul mijlociu al fluviului Sf. Laurentiu : Montreal, Laval, Bizar, Perrot, Sf. Elena, Notre-Dame(artificiala) s.a.

     Vedere asupra insulelor Sf. Elena (in partea de sus-stanga) si Notre-Dame, in estul insulei Sf. Elena, separata de aceasta de canalul Moyne (fostul proprietar al ins. Sf. Elena intre anii 1665 si 1818), in est fiind canalul St. Lawrence Seaway. Exista mai multe poduri: cel dat in folosinta in 1930 (cel de sus)numit Jacques Cartier, cel care leaga cele doua insule, finalizat in 1965, podul Concorde si podul Victoria (vezi harta de mai jos).
       Cele doua insule: Sf. Elena si Notre-Dame, aflate in partea de sud-est a orasului Montreal, cuprinse in cele 200 de insule ale Arhipelagului Hochelaga. Aceata este marimea si aspectul insulelor in 1967, cand s-a organizat Expo 67, la care au participat 62 tari, iar tema a fost" Omul Creator"( Terre des Hommes"inspirata dupa cartea lui Antoine de Saint-Exupery). Insula Notre-Dame este o insula artificiala rezultata prin depunerea  rocilor excavate la constructia metroului din Montreal, incepand cu anul 1960. Daca insula Notre-Dame a aparut in urma acestor lucrari, insula Sf. Elena, era cunoscuta cu acest nume din 1611( numele sotiei lui Samuel Champlain-Elena Chmplain) si avea o suprafata aproape jumatate cat cea de acum. Ea a fost extinsa prin alipirea altor insule din apropiere (asa a fost insula La Ronde). Pentru aparitia noii insule Notre-Dame si extinderea insulei Sf. Elena s-au folosit 25 milioane tone de roci, provenite din excavarea galeriilor pentru construirea metroului din Montreal, dar si rocile excavate din albia fluviului Sf. Laurentiu (aproximativ 7 mil. tone). Insula Sf. Elena are o lungime de 3 Km si o latime de 600m.

     Aproape toate pavilioanele Expo67, in 1975, au fost demolate, au ramas: fostul pavilion al canadei, astazi aici este administratia acestor insule, pavilionul SUA,  care a fost transformat intr-un muzeu al Sf. Laurentiu si pavilionul Frantei si Provinciei Quebec, care a fost transformat in Cazinou. In insula Notre-Dame s-au amenajat, cu ocazia Jocurilor olimpice din vara anului 1976, cel mai intins lac din America de Nord, pentru sporturi nautice, iar din 1978 s-a amenajat o pista pentru Formula 1.  Ambele insule au fost cuprinse intr-un intins parc, numit din 1999 Jean Drapeau ( fost primar al Montrealului, mai multe mandate si care a initiat multe proiecte pentru modernizarea orasului). In afara vegetatiei bogate si variate ( plantata cu ocazia organizarii Expo67) exista bazine de apa in aer liber, terenuri de sport, scene pentru formatii artistice, arene de dans, La Ronde, parcul de distractii etc.

Asa arata acum cele doua insule. Se Observa Biosfera, cele trei poduri ( in prim plan podul Concorde, in ultimul plan este podul Jacques Cartier), cazinoul (in apropierea podului Concorde), lacurile pentru intrecerile nautice si pista pentru formula 1.

     Insula Orleans este marginita de bratele fluviului Sf. Laurestiu si se afla la 5 km de Quebec City. Are o lungime de 34 km, o latime maxima de 8 km, osuprafata de 190 km si cu un perimetru de 75 km. A fost locuita de indienii Huron. In 1535 este descoperita de francezul Jacques Cartier, care vazand multa vita salbatica i-a dat numele de insula Bachus. Ulterior numele s-a schimbat in Orleans, in cinstea celui de al doilea fiu al regelui Francisc I, Henric al II-lea, Duce de Orleans. Populatia este formata din vorbitori de limba franceza. la recensamantul din 2011 erau 6711 locuitori, iar in 2015 numarul locuitorilor a scazut la 6544. Din punct de vedere administrativ are 4 municipii, un sat si o parohie. Insula are o agricultura infloritoare, reprezentata prin cultura cerealelor, a florii soarelui, rapitei, vapsunilor, vitei de vie si pomilor fructiferi (in special marul). Datorita frumusetii peisajelor, anual viziteaza insula 600000 de turisti. In 1990 a fost declarata site istoric national al Canadei.

Podul care leaga insula Orleans de partea continentala. In planul doi se vede orasul Quebec, iar la capul podului, in stanga, este cascada Montmorency.

Cultura de lavanda

     Insula Anticosti, limita intre fluviul Sf. Laurentiu si Golful Sf. Laurentiu, are o lungime de aproximativ 220 km, latimea cea mai mare este de 54 km, suprafata de 7892,15 km, iar altitudinea maxima este de 312m.

     Insula Anticosti era terenul de vanatoare a indienilor. In 1534 este descoperita de europeni, prin francezul Jacques Cartier.In 1586 un istoric ii pune numele de 'Naticousti", corectat de Champlain, in 1612, in Anticosti. In 1681 se construieste primul fort. In jurul insulei exista peste 400 de epave si din aceasta cauza i se mai spune si"cimitirul Golfului". Anual vin in aceasta insula 3000-4000 de vanatori, fiind numeroase mamifere, insula este considerata "paradisul vanatorilor"Vegetatia este formata din conifere (molid, brad, molid negru, mesteacanul alb , ierburi, muschi s.a.Aproximativ 25% din suprafata insulei este acoperita cu turba. Animalele sunt reprezentate prin 24 specii de mamifere, din care 14 sunt marine(foci, balene). Mamiferele de pe insula sunt reprezentate prin: vulpea rosie, vulpea neagra, ursul negru, cerbul, caprioara, vidra, specii de liliac s.a. Au disparut ursul si jderul.                                                                                                                                Populatia, in marea ei majoritate, vorbitoare de limba franceza, a fost, la recensamantul din 2011, de 240 locuitori, scazand in 2014 la 226 locuitori. Cel mai mare sat este Port-Menier.

Imagini din Insula Anticosti

   Avand in vedere ca valea  acestui fluviu s-a format intre Muntii Appalasi (in est si nord-est) si Scutul Canadian(in vest si nord-vest) si ca strabate portiuni relativ intinse de campie (Campia Montrealului, campia Trois-Rivieres si Campia Quebec), panta este scazuta, apele fluviului au in general curgere linistita, cu exceptia pragurilor de stanci, unde viteza de scurgere este mai mare.

     Fluviul strabate o buna parte din America de Nord(SUA si Canada) unde clima este temperata, cu veri moderate si ierni aspre, spre subarctica in cursul sau inferior. Din cauza temperaturii scazute pe timpul iernii ( uneori si sub -30*C) la suprafata apele ingheata formand un pod de gheata, pe o durata de 100-110 zile pe an. Pana de curand circulatia navelor era intrerupta in a doua parte a lunii decembrie pana la sfarsitul lunii martie , datorita podului de gheata care se forma.In anul 1995 s-a inregistrat un record de durata a navigatiei, de 280 zile, din24 martie si pana in data de 28 decembrie, depasit in 2006 la 283 zile, de la 23 martie si pana la 30 decembrie. In present circulatia navelor este posibila si iarna datorita spargatoarelor de gheata. Cu toate aceste spargatoare de gheata, navigatia pe timpul iernii este dificila atat din cauza blocajelor cu gheata cat si din cauza vizibilitatii reduse,Cu toate instalatiile si tehnologiile modern(GPS, radar,etc.) Fluviul Sf. Laurentiu ramane una dintre cele mai periculoase cai navigabile din lume, datorita curentilor puternici si cu directii diferite, bancurilor de nisip, vizibilitatea adesea limitata, mai ales iarna, gheata sporind pericolul navigatiei. Din aceasta cauza fiecare pilot de nave este instruit sa navigheze doar pe un anumit sector al fluviului. De la Montreal pana la varsarea fluviului in Golful Sf. Laurentiu, sunt pregatiti sa navigheza 200 de piloti de nave. Exista o corporatie publica, infiintata inca din 1805, care se ocupa de de pregatirea acestor piloti. Obtinerea licentei de pilot este un process de lunga durata, care necesita ani de instruire, stagii pentru practicarea celor invatate si multa experienta, Este nevoie de 10 ani, pentru a deveni pilot ucenic, dupa care trebuie sa acumuleze 300 de misiuni, sub supravegherea unui pilot cu mare experienta, un program de aproximativ 2 ani, dupa care urmeaza examenele pentru obtinerea licentei. In perioada in care apare gheata, incepand cu noiembrie, datorita dificultatilor ce apar pentru navigatie, atunci conducerea oricarei nave este realizata de 2 piloti experimentati.

Asa arata fluviul, La Quebec City, pe timpul iernii, mai ales in lunile ianuarie si februarie.

Farul de pe insula Monk, inaltimea de 11,25 m, in cadrul Lacului St. Pierre.

Farul de pe Sf. Laurentiu, de la Tadoussac

Farul din regiunea celor 1000 de insule, golful Alexandria

Farul Pointe-des-Monts, laga care se observa doua tunuri pentru imprastierea cetii. Are o inaltime de 27,5 m. Primul far din acest loc a fost construit in 1830 si era luminat de 13 candele.

Farul din Insula Verde, construit in 1809, de catre englezi. Are si tun pentru imprastierea cetii, iar inaltime este de 17 m.

 In decursul timpului, incepand cu 1805, pentru a se imbunatati navigatia s-a instalat primul far, pe insula Verde, de la Tadoussac (1809),apoi alte 27 faruri, mai ales in zona estuarului inferior, o adevarata cale de geamanduri luminoase. In sec. al XIX-lea au existat faruri, langa ele, clopote,  alarme, iar acolo unde vizibilitatea era slaba, exista un dispozitiv cu praf de pusca si din jumatate in jumatate de ore acesta era aprins (asa era cazul farului de la Pointe-au Pere).Toate acestea avertizau sonor sau luminos, navele care circulau pe fluviu. Imbunatatirea navigatiei pe fluvial Sf. Laurentiu prin instalarea unui system de balize, iar capitanul John S. Mc Inture recomanda “lumini pentru navigatie si marcatoare”. La inceput geamandurile erau construite din lemn(pana la mijlocul sec. al XIX-lea), folosind pentru lumina(incepand cu 1870) un gaz (actilena), care se comprima pana la 9-10 atmosfere si care, pentru a nu fi distruse de gheata, erau ridicate la inceput de noiembrie si reinstalate in aprilie. Ulterior geamandurile din lemn au fost inlocuite cu cele din metal, luminate electric, folosind baterii. Acum aceste geamanduri se insiruie de-a lungul intregii cai de navigatie pentru a dirija navele sau pentru a avertiza sa reduca viteza in zonele mai inguste pentru a nu se produce valuri care sa erodeze malurile.

Toamna, in luna noiembrie, geamandurile erau recuperate pentru a fi ferite de distrugere, iarna, si erau din nou insiruite pe fluviu in luna aprilie.

     In 1867, de-a lungul fluviului Sf. Laurentiu erau 131 faruri, din care 51 de la varsare la Montreal si 80 de la Montreal la Lacul Ontario. Unele dintre ele au fost declarate monumente istorice in 1978. Primele faruri, construite pe tarmul Golfului Sf. Laurentiu sau la varsarea fluviului, foloseau candele (farul Pointe-des-Monts ,avea ca sursa de lumina 13 candele), apoi lampi,cu ulei de balena, pana in 1860, dupa care  s-a trecut la folosirea petrolului( Kerosen). Lampile cu ulei aveau un fitil sub forma de manson care absorbea uleiul si intretinea flacara.Cele mai bune lampi cu ulei, au fost cele care nu scoteau fum, numite Argand, dupa numele inventatorului elvetian. Lampa era asezata in fata unei oglinzi parabolice sau in spatele unei lentile din sticla. Aceste concentrau lumina intr-un fascicul ,de mare intensitate (lumina lampii, in cazul oglinzilor parabolice,era marita de 7 ori). Mai tarziu, la inceputul sec. al XX-lea, lampile cu petrol au fost inlocuite cu lampi electrice. Singurul far din Montreal este pe insula Sf.Elena, langa La Ronde,parcul de distractii.

Lampile folosite la faruri, care functionau cu petrol

                                                                                                                                                               
   Acolo unde nu se puteau construi faruri, din lipsa unei tehnologii, se amenajau niste vase mai mici, pe care se instala o lumina puternica care asigurau securitatea navigatiei, mai ales pe lacurile Sf. Francisc ( nume dat de un grup de misionari iezuiti, in 1656,in cinstea Sf. Francisc Xavier, mort in 1552) si St. Louis. Aceste ambarcatiuni (lightships) erau ancorate in puncte fixe, aveau un echipaj format, de multe ori, din membrii aceeasi familii, care se ocupau cu intretinerea sistemelor de avertizare pentru nave, (luminoase sau sonore, in caz de ceata), dar care aveau si alte preocupari pentru ca sa-si mareasca veniturile. Viata pe aceste lightshipsuri era dificila din cauza tangajului, care de multe ori era greu de suportat chiar de catre oameni cu multa experienta in domeniu. Aceste vase de avertizare au fost folosite intre 1830 si pana in 1963. Au existat mai mult de 10 astfel de vase in regiunea amintita.

     Nave far (lightships)  

Geamandura metalica, moderna, cu sistem sonor de avertizare, in caz de ceata.

Geamandura metalica care foloseste curentul de la o puternica baterie electrica.

 Dupa 2014, conform unei Hotarari a Guvernului federal,s-a aprobat o investitie de 7,8 mil. dolari,pentru  instalarea a 185 de geamanduri, concepute sa reziste la conditiile dificile , cu gheturi, din timpul iernii, procesul continuand si in prezent. Inainte de a fi instalate aceste geamanduri, au fost testate 17 prototipuri, intre Ouebec si Montreal. S-au examinat: compartimentul hydraulic al geamandurilor, bateriile electrice, precum si parti ale colacului, predispuse la uzura realizata de gheata. O asemenea geamandura, cu o lungime de 10 m, din care ramane in afara apei 2-2,5 m,cu diametrul de 1,3 m si cu greutatea de 3500-4000 kg, are un colac metallic si o baterie pentru lumina. In 2003, Sistemul Automat de Identificare(AIS)a devenit obligatoriu pe Sf. Laurentiu, fiind prima utilizare AIS pe cai navigabile interioare pe glob. Ca urmare a acestor masuri si a modernizarii cursului mijlociu si superior ale fluviului Sf. Laurentiu, pe vreme buna, in special vara si toamna, deplasarea navelor de la Golful Sf. Laurentiu pana la Lacul Superior, se realizeaza in 10 zile, iar in sectorul Montreal- Kingston, in 24 ore in amonte si 22 ore in aval. In 2015 au strabatut aceasta cale de navigatie 3781 de nave, cu un tonaj de 36249572 t de marfuri. La ecluze au prioritate navele comerciale. Comertul de peste mari prin Seaway se face spre Europa, Coasta de vest a Africii si coasta est a Americii de Sud.                                                                                                                                                                                                                                                         Dintre marfurile transportate amintim:  cereale (40%) din care: grau50%, porumb si soia 30%,orz, ovaz, secara si alte cerele 20%,din Canada si SUA spre pietele internationale, minereu de fier din regiunile Labrador si Quebec spre porturile de la Marile Lacuri (peste 30%), carbune, din Appalasi catre unele porturi de la Marile Lacuri sau pe Piata internationala, produse petroliere,marfuri in vrac, otel (10%) catre industria de automobile,automobile, containere cu diferite marfuri. Singurul port pentru containere, de pe aceasta cale navigabila, este Montreal.Pentru modernizarea instalatiilor din portul Montreal, s-au alocat 35 mil. dolari, 15 mil. din partea primariei Montreal si 20 mil. dolari din partea guvernului provinciei Quebec. Acest proiect urmareste ca acest port sa poata primi, in conditii deosebite, un numar din ce in ce mai mare de turisti, avand in vedere ca acest oras are destule atractii turistice, atragand atentia si asupra vocatiei turistice a fluviului Sf. Laurentiu. Numai in 2015 prin acest port au trecut peste 90000 de pasageri. In timpul sezonului de transport(de primavera si toamna tarziu)mai mult de 2000 de ambarcatiuni de agrement , de toate felurile,trec prin Seaway. Cea mai mica ambarcatiune trebuie sa fie de cel putin 6 m lungime si cu o greutate de 900 de kg(pentru trecerea la ecluze).La ecluze au prioritate navele comerciale, pe cand cele de agrement trebuie sa astepte trecerea acestora.

     Vegetatia de pe malurile fluviului Sf, Laurentiu este destul de bogata si variata, formata din paduri de foioase, paduri mixte de foioase si conifere, paduri de conifere din regiunile aflate in cursul inferior, de intinse pajisti.

Padure de mesteceni albi

Vegetatia si culturile agricole , localitatea St. Andrei

     Dintre animale amintim: pestii (nisetru, heringi,crap,somn s.a.), balena beluga,numeroase pasari migratoare ( multe gaste de zapada- peste 700000 numai la cap Tourmente, aflat la 60 Km de Quebqc City,  care migreaza vara spre Labrador si insulele Baffin),rate, pescarusi, starci etc., peste 400 de specii de pasari. Dintre mamiferele prezente aici enumeram: cerbi,elani, reni, ursi negri,castor,vulpi rosii, veverite, lupi, etc, cam 83 specii de mamifere terestre si marine.

Ursul negru

Caribu

Gaste de zapada

Adăugați o legendă

Veverita

                                                                  Pui de vulpe rosie

                                                                                                                                                             S-a realizat monitorizarea multor zone de-a lungul fluviului, in vederea stabilirii speciilor care traiesc, numarul acestora si s-au stabilit masurile de protejarea a florei si faunei . S-a urmarit, prin aceasta monitorizare si depistarea speciilor alogene din apele fluviului Sf. Laurentiu si masurile necesare pentru inlaturarea celor care distrug ecosistemele existente. S-a trecut la reintroducerea speciilor disparute, cat si modalitatile prin care sa se imbunatateasca calitatea apei, avand in vedere ca 60% din populatia provinciei Quebec se alimenteaza cu apa potabila din fluviu. Pentru a proteja si a reface calitatea apei fluviului Sf. Laurentiu, din 1988, s-au investit, de catre guvernul Canadei, 357 mil. dolari, in sute de proiecte si mii de actiuni concrete de protectie si conservare a ecosistemelor. Din 1970 s-a facut un studiu cu privire la calitatea apei Sf. Laurentiu, avand in vedere ca cele 300 de municipalitati isi deversau apele uzate direct in apele fluviului, in 1978 doar 2% din numarul acestora erau conectate la statii de iepurarea apelor. Acum toate aceste municipalitati au instalatii proprii de tratare a apelor reziduale. Poluarea, cu ape uzate de la aceste municipalitati si de la centrele industriale, s-a redus mult. Din 1970 s-a desfasurat o campanie continua pentru imbunatatirea calitatii apelor si refacerea ecosistemelor fluviului Sf. Laurentiu, cunoscuta sub numele de “Save the River”, campanie organizata de Abbie Hoffman. In 1980 renumitul Jacques Cousteau a calatorit  in Canada pentru a face doua filme pe Sf. Laurentiu si pe Marile lacuri Americane.                                                                                                                                     De-a lungul fluviului Sf. Laurentiu, dintre cele 300 de municipalitati, sunt 15 porturi importante si 50 de porturi regionale. Iata cateva dintre porturile importante: Ogdensburg, Kingston, Brockwille, Cornwall ( nume dat dupa Ducatul de Cornwall din Marea Britanie , Duce de Cornwall fiind George al III-lea ), Montreal (cel mai mare oras de-a lungul acestui fluviu), Sorel, Trois-Rivieres, Quebec City (capitala provinciei Quebec), Levis.           

Vedere generala: fluviul Sf. laurentiu, canalul Nou(in dreapta), insula Notre-Dame, cu spatii pentroru spturi nautice si pista pentru formula 1(in partea centrala), insula Sf. Elena, cu renumita Biosfera (in partea centrala sus).

Vedere asupra orasului Montreal, a fluviului Sf. Laurentiu si a insulei Sf. Elena. Podul din imagine, aflat langa portul din Montreal, este cunoscut sub numele de Jacques Cartier.

Montreal si zona metropolitana, noaptea (vedere din satelit) Orasul Montreal a cunoscut o perioada de dezvoltare si modernizare incepand cu anul 1960, pe timpul cat a fost primar Jean Drapeau. La recensamantul din 2011 a avu o populatie de 1649519 loc, fara zona metropolitana. Cresterea populatiei s-a datorat, in principal imigratiei, ajungand in 2014 la 1731245 loc, iar cu zona metropolitana la aproximativ 3,4 mil locuitori.

Orasul Trois-Rivieres, fondat in 1634, avea in 2014 134802 locuitori, dintre care 93,7 sunt catolici

Portul din Quebec City

Quebec City, capitala Provinciei cu acelasi nume, infiintat in 1608 de Samuel de Champlain, a avut in 2011 o populatie de 516622 locuitori, iar in 2015 populatia a crescut la 540994 locuitori

Cascada Montmorency, o cadere de 83 m de apa a raului Montmorency, la 12 Km de Quebec City, cu multe amenajari pentru o admira mai de aproape (o pasarela deasupra cascadei, scari laterale, din lemn, care te duc la baza cascadei, telegondole). In jur, pana la cascada, exista Parcul de la Chute-Montmorency. Cascada este la aproximativ un Km de fluviul Sf. Laurentiu. 

Pasarela de deasupra cascadei Montmorency

Catedrala Sainte-Anne, din Beaupre

Interiorul Catedralei Sainte-Anne, din Beaupre

Canionul din Muntele Sainte-Anne, de langa Beaupre

Canionul St. Anne. Se observa cele doua punti, cea de sus este la 60 m fata de apa raului

Muntele St.Anne. Este o zona foarte mult cautata atat vara, cand se organizeaza diverse activitati recreatie, cat si iarna, in special pentru ski (observati fasiile cu o culoare mai descisa sunt piste pentru ski). 

Soseaua spre Tadoussac urmareste fluviul Sf. Laurentiu

Un popas pentru drumeti in padurea aflata la o mica distanta de St. Simeon

Tadoussac, statiunea asezata  pe malul stang al fluviului Sf. Laurentiu si aproape de gura de varsare a raului Saguenay

Cea mai veche biserica catolica din Tadoussac

Moderna biserica catolica din Tadoussac

Renumitul hotel din Tadoussac

In plimbare prin mica statiune Tadoussac
      -  //  -

MANASTIREA  GHIGHIU

JUDETUL  PRAHOVA

 La aproximativ 5 Km de Ploiesti, in sud-estul acestuia, in comuna Barcanesti, satul Ghighiu, se afla una dintre cele mai cautate manastiri, printre cele mai frumoase din tara si din Judet, Manastirea Ghighiu, cu hramul “Izvorul Tamaduirii”. O manastire de maici, cu o obste de 47 maici. Acest ansamblu monahal este alcatuit din Biserica mare, biserica mica, o curte  de forma unui patrulater, pe laturile caruia se afla cladiri in care se afla chili, staretia , trapeza si muzeul manastirii. Manastirea este foarte bine gospodarita, cu o curte cu arbori, arbusti si cu multe flori, in care intalnim, in partea de nord-est, Izvorul Tamaduitor, un aghiasmatar, iar langa biserica mica este cimitirul manastirii.

Manastirea Ghighiu - Biserica mare, biserica mica si aghiasmatarul

 Prima atestare a locului, sub numele satului de aici, Ghigheu, apare in 1471, intr-un hrisov al voievodului Radu cel Frumos.Mai tarziu, la 30 noiembrie 1601, este mentionata pentru prima data manastirea din Ghighiu intr-un document al lui Bunea logofat, fiul logofatului Coresi, prin care se afirma ca a respectat juramantul fata de tatal sau de a nu se stinge domeniul manastirii, ctitorie a acestuia si a sotiei sale, jupanita Slavita. Logofatul Coresi si jupanita Slavita, au ctitorit o mica biserica din lemn, gasindu-si aici  loc de vesnica odihna.

     La 2 aprilie 1817, Mariuta Rafoveanca, impreuna cu mama sa Ana, doneaza un teren si o parte din averea lor pentru inaltarea unui schit, la cererea monahului Agapie. Se ridica mai intai o biserica din lemn si cateva chilii. Asezamantul din 1817 , ctitorit in vremea domnitorului Ion C. Caragea si a mitropolitului Nectarie, s-a realizat cu banii oferiti de familia Rucareanu.                                   Biserica mare a inceput a se construi in 1858, prin grija staretului Eftimie, care darama biserica din lemn construita in 1817, deoarece era prea mica, iar dupa moartea sa, 1864, lucrarile sunt continuate de arhimandritul Antonie , cu binecuvantarea mitropolitului Nifon, fiind terminata si sfintita la 31 martie 1866. Pictura in ulei a fost realizata de Gheorghe Tattarescu, in 1865 , exceptand cupola. Interiorul bisericii mari  este compartimentat astfel: altarul, naosul, care sustine singura turla, pronaosul si pridvorul care era la inceput deschis, iar in timpul consolidarii ce s-a realizat intre 1954- 1958, a fost inchis cu perete din caramida si cu o usa de intrare si cu 4  ferestre prelungi. La inceput Biserica mare a avut o turla mare, pe naos, si 2 turle mai mici, pe pronaos, care s-au daramat la cutremurul din 1940.  Catapeteasma  a fost sculptata in lemn de tei, poleita cu aur. Biserica mare a fost construita in stil brancovenesc, cu forma de trefla.                                                                                 Mai inainte, in 1832,la 4 aprilie, a inceput constructia bisericii mici, din cimitirul manastirii, care s-a sfintit la 14 octombrie 1833 , ctitori  fiind setrarul Panait si Ecaterina Marunteanu, avand hramul “Sfintii Lazar, Spiridon si Haralambie”. Paraclisul existent in cimitir, a fost construit in anii 1832-1833 si are ca hram “Invierea lui Lazar”.

Biserica mica  din cimitirul manastirii

      Intre 1830 si pana in 1866 s-au facut multe donatii manastirii: Ioanichie Stamatoiu doneaza via sa,  Stan Manu Pescaru si Ecaterina Mitreasca,doneaza o pravalie, in Ploiesti, Androne Podeanu doneaza mosia sa din Dragodana s.a.

     In 1875, la moartea mitropolitului Nifon, staretul Manastirii Ghighiu este insarcinat sa conduca Mitropolia Ugrovlahiei, fapt ce arata prestigiul de care se bucura , la vremea aceea, atat manastirea cat si staretul ei. Intre 1877- 1879, staretului acestei manastiri, Juvelanie,I s-a conferit dreptul de a  purta mitra , pentru serviciile aduse de manastire Mitropoliei Ugrovlahiei.

     In perioada razboiului de Independenta din 1877, la cererea Mitropolitului Calinic Miclescu, Manastirea Ghighiu a gazduit efective ale armatei si prizonierii de razboi, iar in 1883 exista un azil in manastire, pentru epileptic si debili mintali. In 1892 , orasul Ploiesti  avea o epidemie de holera, iar primarul orasului a solicitat ca bolnavii sa fie gazduiti de manastire. Manastirea Ghighiu era considerate o “casa de doctorii”atat pentru calugari cat si pentru mireni. Aici se prepara, inca din 1764, apa de melisasau roinita, folosita ca medicament.

     Acest asezamant monahal a avut mult de suferit din cauza incendiilor, cutremurelor din 1940 si 1977 si din cauza celor doua razboaie mondiale. Au avut loc incendii in anii: 1906, 1909, 1922(cand a fost distrusa biblioteca manastirii), in 1945 si 1946. Aceste ultime incendii au produs pagube insemnate, in 1945 de 5 milioane de lei (au ars 2 cladiri), iar in 1946 de 10 milioane de lei.

     In primul razboi mondial armata germana distruge mai multe chili, alunga calugarii si transforma manastirea in fabrica de conserve.

     Cutremurul din 1940 produce mari distrugeri acestei manastiri, dar, din cauza declansarii celui de al doilea razboi mondial acestea sunt inlaturate mult mai tarziu. La 26 august 1941 , o unitate militara germana ocupa staretia, 6 camere si doua corpuri de case, iar pe pasunea manastirii se construiesc baraci. In aceste conditii calugarii manastirii, 11 la numar, duc o lupta intensa pentru a mentine o activitate monahala cat de cat aproape de normalitate. Multe distrugeri au facut si bombardamentele din 1944, vizata fiind rafinaria din apropiere.La sfarsitul celui de al doilea razboi mondial manastirea ajunsese in stare de ruina, mult distruse de bombardament fiind chiliile.                                  

PF Patriarh Nicodim Munteanu

 Patriarhul Nicodim Munteanu incearca sa demareze un program de refacere a acestei manastiri, dar moare in februarie 1948. Restauratrea si consolidarea Manastirii Ghighiu incepe de abia in 1954.Pana atunci, Patriarhul Justinian Marina se lupta ca acasta manastire sa nu fie desfiintata. Era un numar mic de calugari(in 1947 erau 14 calugari, numarul lor scazand ulterior, aproape toti erau neputinciosi). Patriarhul Justinian Marina hotaraste ca sa transforme aceasta manastire in manastire de maici. Ultimul staret, la data de 16 aprilie 1952 cand a avut loc aceasta transformare, era Athanasie Dinca. Prima stareta dupa ce a devenit manastire de maici, a fost Tamara Oleinic, iar obstea era formata din 6 calugarite aduse de la Manastirea Tiganesti. In urma retragerii acestei starete, la 1 aprilie 1955, este adusa de catre Patriarhul Romaniei, Justinian, de la Manastirea Ciorogarla, o tanara cu o bogata experienta, scolita la Seminarul Monahal de la Hurezi,maica Pelaghia Tudor, care devine stareta si ramane pe acest post timp de 53 ani(pana in 2008, cand se retrage) trecand la cele vesnice in anul 2013, la varsta de 93 ani. Nu si-a putut realiza visul de a construi un azil de batrani si un dispensar, peste drum de manastire.

   

PF Patriarh Justinian Marina

Pelaghia Tudor - stareta Manastirii Ghighiu timp de 53 ani(1955-2008), care de la varsta de 7 ani a plecat din casa parinteasca la maica Haritina (sora tatalui ei), unde a purtat numele de sora Petra. A facut liceul la Manastirea Bistrita-Valcea, apoi seminarul de la Hurez, dupa care a fost contabila la Cooperativa mestesugareasca din Ciorogarla si casiera la Manastirea din Ciorogarla. a urmat cursurile de cantareti, la Manastirea Caldarusani, fiind cantareata Manastirii Ciorogarla.In 1955 este numita stareta la Manastirea Ghighiu.

 Maica Pelaghia a facut ca numarul calugaritelor sa creasca, in perioada 1955- 1960, de la 15 la 60. In timpul cat a fost stareta , cu ajutorul Patriarhului Justinian, ansamblul monahal de la Ghighiu a fost complet restaurant,  intre anii 1954- 1958. Atunci s-au construit cladirile de la sud de clopotnita, cu chilii, cu atelier, trapeza, staretie, casa arhiereasca, arhondaric, chilii pentru duhovnici, zidul dinspre miazanoapte, s-a turnat mozaicul in biserica mare, s-a inchis pridvorul cu un zid cu 4 ferestre prelungi(2 in fata si 2 in lateral).Tot atunci este restaurata si mica biserica din cimitirul manastirii, Este refacuta picture.Clopotnita, care se afla pe latura de vest a manastirii, face corp comun cu alte cladiri, pe sub ea era intrarea in incinta.

     In 1956 se infiinteaza un atelier de tesut covoare, iar in 1957 un atelier de icoane, pe langa institutul Biblic din Bucuresti.Incepand cu 1959, dupa aparitia decretului 410, multi dintre calugari sunt alungati din manastiri.Se urmarea desfiintarea manastirilor. La Manastirea de la Ghighiu era mult personal tanar, iar  decretul prevedea ca in manastiri sa ramana doar persoane peste 50 de ani. Din 40 de calugarite , cate erau la data decretului din 1959, au ramas 11. Dupa plecarea celor tinere au mai ramas in manastire persoane neputincioase(una oarba, una bolnava de plamani, una nu putea sa mearga si altele).Nu mai era voie sa primeasca personal nou.Datorita situatie in care se afla manastirea dupa plecarea calugaritelor tinere, intr-o noapte, Stareta Pelaghia Tudor a albit complet. Daca  n-ar fi fost Patriar hul Justinian, manastirea Ghighiu, ca de altfel ca multe alte manastiri, ar fi fost desfiintata. S-au desfiintat schitul  Pissiota si Manastirea Zamfira, iar in 1962 tot personalul acestora a fost adus la Ghighiu.De la Manastirea Zamfira au fost aduse 30 de maici. In aceasta perioada, foarte grea pentru manastiri, erau multe controale, facute de catre echipe ale comunistilor, care doreau cu orice pret sa le determine pe maici, mai ales pe stareta Pelaghia si pe fostul ghid al manastirii,  sa paraseasca sfantul lacas. Au rezistat datorita sprijinului acordat de patriarh, care a fost ferm hotarat sa nu cedeze in desfiintarea unor importante manastiri, asa cum era cea de la Ghighiu. P.F. Justinian declara la 14 octombrie 1960 :” cand in tara nu va ramanea nici o manastire, atunci voi desfiinta si eu Ciorogarla si Ghighiu. Aceste doua manastiri trebuie sa ramana in fiinta.Trebuie sa avem si aici cateva manastiri frumoase, bine organizate,ca sa am ce arata si eu strainilor care ne viziteaza tara”.

     Inainte de aparitia acestui decret, dupa ce a fost consolidata si restaurata aceasta manastire, a fost adusa , din Siria, de catre Episcopul Vasilios Samaha de Sergiopolis, in 1958,Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul,  donata P.F.Patriarh Justinian de catre Patriarhia Antiohiei si depusa in Catedrala Patriarhala din Bucuresti. Episcopul Samaha a fost determinat sa aduca aceasta icoana in Romania la cererea Maicii Domnului,  care i s-a aratat in vis.Fiind adusa din Siria, i s-a zis Maica Domnului, Siriaca.Este realizata in secolul al VI-lea, din lemn de santal.  De la Catedrala Patriarhala din Bucuresti aceasta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu si depusa in Biserica mare, la data de 25 februarie 1958, de un sobor din care faceau parte V.Samaha, reprezentant al Patriarhiei Antiohiei, Teoctist Botoseneanul, vicar patriarhal, Valeriu Anania, bibliotecarul Patriarhiei s.a.  Acest mare eveniment s-a suprapus aniversarii a 100 de ani de punerea  pietrei de temelie la biserica mare a acestei manastiri. La 50 de ani de la aducerea icoanei Maicii Domnului la Ghighiu aceasta a fost restaurata si resfintita.

    

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului - Siriaca

 Icoana aceasta, facatoare de minuni, a ramas in Biserica mare pana la cutremurul din 1977, dupa care a fost mutata in Biserica mica, care a fost mai putin afectata de cutremur decat biserica mare. Dupa lucrarile ample de refacere a manastirii, in urma acestui cutremur, icoana a fost din nou mutate in Biserica mare (1992), in fata altarului, in partea dreapta.

     Lucrarile de renovare, de consolidare, s-au realizat pana in anul 1990. Tot in aceasta perioada a fost consolidate si singura turla a bisericii, de forma cilindrica, aflata deasupra naosului, fiind distrusa in timpul cutrmurului din 1977. Din nou s-a refacut pictura.La incheierea lucrarilor de restaurare, biserica a fost resfintita. In perioada refacerii Bisericii Mari, care era aproape de ruina, a fost vizitata, printre altii, de Teoctist, viitorul Patriarh al Romaniei si de Arsenie Boca.

Biserica Mare asa cum arata astazi. Se observa peretele de la intrare, care  a inchis pridvorul dupa lucrarile de renovare din perioada 1954-1958. cu usa de intrare in biserica si cu geamurile prelungi.

     Manastirea are, in muzeul sau, o colectie de arta bisericeasca, alcatuita din tiparituri, icoane vechi, obiecte de cult si alte valori ale patrimoniului cultural si istoric, infiintata in 1964.

     In 1992 s-a ridicat, in partea de nord a bisericii mari, un aghiasmatar, de unde cei veniti sa viziteze manastirea si sa se roage la Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, pot sa ia aghiasma .

    

Aghiasmatarul construit in 1992

 In 1995 se deschide un nou santier , pentru a realiza o noua poarta in partea de nord, pe care in prezent se poate intra in incinta manastirii. Dupa data de 1 mai 2008, cand stareta PelaghiaTudor preda pastoria monahiei Stavrofora Eupraxia Neacsu,  a inceput constructia cladirii staretiei,a zidului de pe latura de nord, s-au executat lucrari de de consolidare la biserica mica, o pictura  noua si mobilier nou.

Poarta construita in 1995, pe latura de nord a manastirii

Aleea care duce spre muzeu si staretie. In stanga acesteia se afla clopotnita, care face corp comun cu cele doua cladiri cu chilii, construite, ca de altfel ca si celelalte, in stil brancovenesc. Inainte intrarea in incinta manastirii se facea printr-o poarta aflata sub clopotnita. Ulterior, dupa lucrarile incepute in 1995, s-a construit o noua poarta pe latura de nord, inchizandu-se cea de sub clopotnita, aflata pe latura de vest.

     La inceputul acestui secol s-a constatat ca starea bisericii mari este necorespunzatoare, fiind chiar pericol de prabusire. De aceea, in anii 2009- 2010, cu binecuvantarea Patriarhului Daniel si prin staruinta staretei Stavrofora Eupraxia Neacsu, biserica a fost consolidata, cu ziduri in exterior si interior, s-au turnat placi de beton si 5 centuri de sustinere, s-a amenajat la demisol o gropnita (un osuar). Pictura bisericii a fost si ea refacuta de Ioan si Daniela Moldoveanu si de cativa ucenici,  in vara anului 2011, in tehnica fresca, iar mobilierul a fost executat de arhitectul Costica Marin, din Bucuresti

     In anul 1989 manastirea a primit pamantul inapoi( 22 ha), pe care in present il cultiva cu grau, porumb, zarzavaturi si pomi fructiferi,folosesc solarii,  pentru cultura timpurie a legumelor si zarzavaturilor, exista o gospodarie pentru cresterea vitelor, porcilor(doar pentru vanzare si nu pentru

 consumul propriu) si a pasarilor, putand astfel sa se intretina cu forte proprii. La veniturile acestei manastiri contribuie si atelierul de pictat icoane si de croitorie, mai ales in perioada rece a fiecarui an.

     In present intregul ansamblu monahal de la Ghighiu, sub conducerea staretei Epiharia Lungu si cu sprijinul celor 45 de monahii, arata extraordinar de bine, este foarte bine gospodarit, te incanta spectacolul de culori dat de intreaga vegetatie si mai ales de flori. Este mare pacat sa treci prin Ploiesti si sa nu ajungi la aceasta manastire, incarcata cu puterea Sfantului Duh, cu puterea tamaduitoare a Icoanei maicii Domnului- Siriaca, in prezenta binefacatoare a Moastelor Sf.Teodosie cel Mare, a unor parti din Moastele  Sf. Haralambie, Trifon si ale Sf. Dimitrie Basarabov  si a Izvorului tamaduitor, pentru multi din cei care trec pe aici si se roaga, din tot sufletul, la Bunul Dumnezeu si la Maica Domnului.

Moastele mai multor Sfinti, din Biserica Mare a Manastirii Ghighiu