Insulele Madeleine (III)

P O P U L A T I A  SI  A S E Z A R I L E  O M E N E S T I

       La recensamantul din 2011 populatia din acest arhipelag era de 12291 locuitori; mai putin cu 2,1% fata de 2006 (13091 loc.). Din acestia 97,3% sunt de origine franceza,2,2%(270  de origine engleza, 0,2%alte nationalitati .In 2014 populatia insulelor a fost estimate la 12154 locuitori,  in scadere fata de 2011.

     Astazi (din 2006) exista doua municipii: insulele de la Madeleine, cu populatia cea mai numeroasa si de origine franceza(acadieni) si municipiul Grosse Ile, cu o populatie redusa ca numar(490 locuitori), in cea mai mare parte de origine engleza. Pana in 2006 era un singur municipiu, dar din 2005 Ile Grosse au cerut separarea , se intelege ca era o separare pe criterii mai mult entice.

     Populatia de origine engleza se afla mai ales in municipiul Grosse Ile, urmasii pescarilor veniti din Scotia, la sfarsitul sec. al XVIII-lea, pe timpul regelui George al III-le, cand insulele sunt concesionate de Anglia.In 2011, in acest municipiu erau 490 locuitori , fata de 569 in 1991,de 567 in 1996, de 543 in 2001si de 531 in 2006.Populatie de origine engleza se afla si in insula Intrarii (d'Entrée), dar si intr-o asezare din Marea Intrare (Grand Entrée)

      Populatia de origine franceza, cea mai numeroasa din arhipelag ,este datorata primei colonizari, iar apoi migrarii locuitorilor din Acadia, infiintata de francezi in Noua Scotie si insula Print Eduard, ca urmare a expulzarii lor de catre englezi in 1761,ca urmare a cedarii  acestor teritorii  catre Anglia (1713 – prin tratatul de la Utrecht), in urma razboiului de 7 ani .Ca urmare a numeroaselor naufragii (713 nave, cel mai mare cimitir marin) datorate vanturilor puternice, valurilor,  si numeroaselor bancuri de nisip din apropierea insulelor , multi naufragiati au ramas pe aceste insule.

    Daca in 1798 in arhipelag existau 400 locuitori, in 1839 numarul lor a crescut la 1380 locuitori, ajungand in 1991 la13991, dupa care a inceput sa scada usor pana la 12291, in 2011.Numarul imigrantilor s-a redus continuu in ultima perioada. Astfel in perioada 1991-2000 au fost 35 imigranti (10 de sex masculin si 25 de sex feminin), iar in perioada 2001-2006 doar 15 (5 de sex masculin si 10 de sex feminin).

     Vorbitorii de alte limbi neoficiale , acasa, sunt putini (30), negri si chinezi, veniti din America Latina si din Asia.

     Cea mai mare parte a populatiei se afla in partea de sud a arhipelagului (Cap-aux-Meules, Ins. Havre Aubert si Havre-aux –Maisone si mult mai redusa in ins. Pointe-aux-Loups, ins. Grosse, ins Grand Entrée.Multe insule, dintre care amintim: Brion, Grand Rock, sunt nelocuite.Insula Brion a fost mai bine de un secol locuita (134 ani), incepand cu 1851, cand Dingwell a construit case de locuit si mai apoi o fabrica de conserve . In 1878, in 5 case traiau 50 persoane, originare din Scotia, care, dupa moartea lui Dingwell (1907), au inceput sa migreze in celelalte insule ale arhipelagului. Fratele lui Dingwell, Townsend, a preluat afacerile si le-a mentinut pana in 1940, cand a murit.In 1961 William Bliss Leslie detinea cea mai mare parte din insula. In 1970, Quebecul propune infiintarea unei rezervatii naturale, avand in vedere o buna conservare a ecosistemelor din aceasta insula. Dupa exproprierea proprietarilor de aici, in 1983, ia nastere aceasta rezervatie naturala.    

Casa  in care a locuit familia Dingwell si vegetatia din jur

Farul din ins. Brion cu peisajul din jur (marea, plajele, faleza cu gresii rosii, o cabana si vegetatia de pasuni si arbori pitici.

Densitatea medie a populatiei din acest arhipelag este de 73,1 locuitori pe kmp, dar in municipiul Grosse este de 13,1 loc.pe kmp., fata de 3,74 loc.pe kmp pe intreaga Canada si 5,8 loc.pe kmp in provincial Quebec din care fac parte si Insulele Magdalena.

     Dupa varsta populatia se incadreaza in urmatoarele categorii:

          -Intre 0-14 ani  - 11,9% (masculin 12,3%, feminin 11,5%).

          -Intre 15-64 ani – 69,2% (masculin 70,5%, feminin 68,1)-populatia apta de munca.

          -Peste 65 ani – 18,9%(masculine 17,2%, feminine 20,5%), fata de 14.8% pe intrg teritoriu Canadei.      

    Reiese ca populatia apta de munca reprezinta mai mult de 2 treimi din populatia arhipelagului, populatia tanara,in formare, de pana la 25 ani, reprezinta 21%.Se constata o tendinta de usoara imbatranire  a populatiei, prin scaderea populatiei  de la 0-14ani, (1460 in 2011 fata de 1790 in 2006) si cresterea populatiei cu varsta peste 65 ani (2320 in 2011 fata de 1970 in 2006).

   Varsta medie a populatiei arhipelagului este in crestere(de la 44,7 ani in 2006 la 48,3 ani in 2011), fiind mai mare fata de varsta medie a provinciei Quebec (41,9 ani) din care fac parte aceste insule si fata de intreg teritoriul Canadei (40,6 ani). Persoanele de sex feminin depasesc pe cele de sex masculin ( 5940 de sex masculine si 6355 de sex feminin). Aceasta diferenta lipseste la copii( pana la 15 ani) , dupa care persoanele de sex feminin depasesc pe cele de sex masculin, mai ales la varsta de peste 65 ani (intre 75-79 ani -190 la 245 , intre 80-84 ani -100 la 175, 85 si peste 85 ani – 90 la 175).

    In insulele Magdalena, la recensamantul din 2011, erau 3835 familii,care locuiesc in cele 8 comunitati ale arhipelagului.49,3% dintre familii au luat nastere prin casatorie , 37,3% sunt familii cu parteneri de drept comun, iar restul de 13,4% sunt familii monoparentale.Nu s-au casatorit niciodata 4095 de personane (2600 de sex masculine si 2405 de sex feminine), divortati sunt 380 persoane , iar vaduvi au existat 775 persoane. (Sursa:Statistics Canada.Seria 2012 Recensamantul 2011)

    In 2006 locuintele construite inainte de 1986 erau cele mai numeroase( 3745), locuinte construite dupa 1986- 2006 sunt 1230. Numarul mediu de camera din locuinta este de 6,2, iar numarul mediu de persoane in familiile de cuplu este de 3 persoane. Valoarea medie a unei locuinte era de 96017 dolari canadieni.Venitul mediu al unei familii , in 2006, era de 58304 dolari canadieni pe an (dupa ce era retinut impozitul). Cheltuielile lunare pentru o locuinta ocupata de proprietari era de 541 dolari canadieni.

    In drum spre Fatima

Cele 8 localitati au un aspect diferit ,unele sunt formate din gospodarii mai adunate, dar si cu sectoare cu gospodarii risipite (Cap-aux- Meules, Fatima, Etang-du-nord) iar altele sunt risipite (Insula d’Entrée, Havre-aux- Maisons). Cladirile sunt construite in cea mai mare parte din lemn, sunt viu colorate si suficient de mari, cu iarba ingrijita, tunsa mai mereu, cu multe flori si fara garduri de delimitare a proprietatii. Sunt asezate intr-un cadru natural deosebit de placut, fiind o incantare sa le vezi. Localitatile aflate in sudul arhipelagului sunt mai compacte si cu un numar mai mare de locuitori, pe cand cele din municipiul Grosse sunt mai mici ca numar de locuitori. Cea mai mare localitate este Etang-du-Nord, cu aproape 3000 de locuitori, urmata de Fatima cu proape 2700 de locuitori, apoi Havre-Aubert cu aproape 2600 de locuitori.

 Casa construita din lemn , invelita cu “sindrila” din carton impregnat cu bitum

   Incalzire locuintelor se face cu centrale de apartament care folosesc energia electrica produsa in centrale cu motoare diesel pentru a actiona generatoarele de curent electric. Cea mai mare se afla la Cap-aux-Meules, cu o putere instalata de 11000 Kw, fiind inaugurata in 1953 si a costat 231 milioane dolari. Aceasta centrla alimenteaza cu energie electrica insulele din arhipelag, cu exceptia insulei Intrarii, care are centrala proprie.De la centrala energia electrica este transportata printr-o linie de 6.5 Kv ( 60 Km) , iar reteaua de distributie are o lungime de 300 Km. Costul energiei produse in aceasta centrala ajunge le 50 centi pentru 1 Kw. Locuitorii nu platesc acest pret ci pretul pe intreaga provincie Quebec ,  care este mult mai mic. Din aceasta cauza se inregistreaza , anual, un deficit de peste 130 mil. dolari.

     Centrala electrica de la Cap-aux-Meules - insulele Magdalena

     Utilaj modern folosit in mina Seleine  din insula Grosse
     
    Descoperit in 1972 , zacamantul de sare din insula Grosse , a inceput sa fie exploatat in anul 1982.Galeriile de unde se exploateaza sare se afla la o adancime de 30 metri si se desfasoara pe o lungime de un Km , pe sub dunele de nisip si pe sub mare.Anual se exploateaza peste 1.2 mil. tone , 10% din productia Canadei.In mina lucreaza 160 - 200 de oameni In ceea ce priveste productia de sare a (peste 12 mil.tone ), Canada ocupa locul 5 dupa SUA, China, Germania si India. 
    Sarea extrasa este folosita , in cea mai mare parte in industria chimica , peste 40%, pentru consum ( aproape 18 %, un canadian consuma, in medie , aproximativ 360 Kg anual ), pentru  degivrarea soselelor pe timp de iarna( 14% ) si in hrana animalelor. O parte din productia de sare se exporta in SUA si China.
     In 1995 mina Seleine este inchisa din cauza infiltratiei apei. In 2009  trece de la compania canadiana la grupul german K+S. Acest grup are activitati de exploatarea resurselor in toata lumea, avand 14000 de salariati si un venit anual de 3,8 mild.de euro. Muncitorii de la mina Seleine sunt platiti cu 26,84 dolari pe ora si pana in 1917 va ajunge la 32 dolari pe ora.
     Insulele au legatura cu parte continentala cu feribotul (spre insula printul Edward prin portul Souris, cu peninsula Gaspesie , cu Qubec, cu Montreal), si pe calea aerului. Principalul port din arhipelag este cap-aux-Meules, iar aeroportul se afla in insula Maisons ( cu o pista de 4,5Km , cu asfalt ).
 Pentru turism lunile iulie si august sunt cele mai importante.Peste 50000 de turisti viziteaza , anual ,aceste insule.

        Cap-aux-Meules, asezarea din jurul portului 

     
                                             Portul Cap-aux-Meules , noaptea.                  

      Asezare din insula Maisons si soseaua Qc 199 care strabate insulele de la Cap aux -Meules pana la  insula Grosse , aflata in celalalt capat al arhipelagului

       Castele din nisip realizate cu ocazia concursurilor din fiecare vara
             

                  Aspecte din insula Havre-aux-Maisons

INSULELE MADELEINE ( II )

         

I N S U L E L E   M A D E L E I N E (II)

C A N A D A 

           Acest arhipelag are un climat maritim umed,fiind expus vanturilor.Intinderile mari de apa . precum si influenta curentului cald al Golfului(Gulf Stream),imblinzesc clima aproape in tot cursul anului.Verile sunt lipsite de zile de canicula, toamnele sunt destul de placute, primaverile vin mai greu si sunt racoroase, iar ienile sunt mai blande decat in partea continentala.Vanturile sunt prezente in toate anotimpurile, mai violente iarna, cu viteze ce variaza intre 17 si 40 km pe ora , cu directie dominanta din sud-vest(in perioada calda a anului) si din nord-vest(in in timpul iernii).Apele din jurul insulelor ajung, la sfarsitul lunii august,la 18*C, iar in cadrul lagunelor poate depasi 20*C.

           Temperaturile medii ale iernii sunt de obicei intre -2*C si - 10*C.Luna februarie are cele mai scazute temperaturi(intre -3,3*C si -12*C).Temperaturile maxime se inregistreaza in luna august(in jur de 23*C),iar maxima s-a iregistrat tot in august, de 31,1*C(iregistrari efectuate intre 1987 si 2012).Temperatura medie din arhipelag este de 8*C

           Cea mai scazuta temperatura a fost de -26,3*C inregistrata in luna februarie.Temperaturile medii anuale sunt relativ scazute primavara( -4,1*C in martie,1,2*C in aprilie si de abia in a doua parte a lunii mai temperatura creste , dar rareori creste peste 15*c).Sezonul cald dureaza, cu adevarat , de la sfarsitul lunii iunie pana in a doua parte a lunii septembrie.

            Precipitatiile cele mai bogate cad toamna( septembrie cu 92,9 mm, octombrie cu 81,7 mm, ). La sfarsitul primaverii , in luna mai cantitatea de precipitatii este in medie de 60,3 mm, iar in luna decembrie 55,4 mm, in majoritate ninsori. Stratul de zapada a ajuns in ianuarie la 73,3 cm si 62,9 cm in decembrie.Anual se inregistreaza 165 zile cu precipitatii, din care 66 zile sunt cu ninsori.In cea mai mare parte a anului(57%) sunt ploi marunte, urmeaza ploile moderate(23%), putinr perioade cu ploi insotite de furtuni si tunete(10%) si foarte putine ploi torentiale(1%).Ninsorile incep din noiembrie si tin pana la mijlocul lunii aprilie.

           Umiditatea aerului este destul de ridicata si variaza intre 65%(frecvent mai ales la mijlocul lunii august) si 94% in martie, catre sfarsitul acestei luni.

Aspectul insulelor, din acest arhipelag, pe timpul iernii

         Apele subterane , o sursa vitala in acest arhipelag, o resursa care trebuie folosite cu multa grija din cauza riscului de intruziune a apei sarate, atunci cand s-ar folosi excesiv. Inca din 1970 s-a stabilit volumul maxim de apa subterana care poate fi extras din fiecare insule.Cei mai mari consumatori de apa potabila suntfabricile de prelucrare a produselor marinesi industria turismului..S-au stabilit reguli stricte de folosire a acestor ape subterane, dupa cum urmeaza; udarea peluzelor sa se faca timp de o ora pe zi, intre orele 6 si 8 dimineata sau intre20 si 22 p.m.Aceste restrictii nu se aplica serelor, culturilor fermierilor, in cazul cursurilor de golf, spalatoriile auto,toate nevoile casnice, dar sa se foloseasca numai cat trebuie, fara risipa.Se intrezice folosire apei pentruspalarea parcarilor si a trotuarelor.

            Cei care incalca aceste reguli sunt amendati cu sume cuprinse intre 50 si 500 dolari canadieni, pentru prima abatere si pentru fiecare zi de incalcare a acestor reguli.

            10% din necesarul de apa este asigurat de fantanile proprii. Pe arhipelag exista 3 retele de alimentare cu apa, fiecare retea este formata din mai multe fantani din care se pompeaza apa intr-un bazin si de aici se distribuie catre consumatori, prin cadere.Din acest rezervor se foloseste, zilnic, cam de 50-70 % din capacitatea acestuia. Cantitatea de apa consumata, vara, creste la 85% si ajunge uneori chiar la 100%.Apele subterane sunt de buna calitate si contin Ca si Mg.

           Apele de suprafata sunt neinsemnate si sunt influentate de precipitatii.Apa marii a inceput sa fie contaminata cu ape reziduale provenite  de la casele de pe insule. \Locuintele inca nu sunt echipate corespunzator pentru a opri poluarea apelor marii. Apa marii a fost contaminata cu petrol provenit din deversarile realizate de diferite nave.

            Vegetatia este reprezentata de putine paduri, in special din conifere(pinul negru), prin vegetatia nisipurilor(care ocupa 30% din suprafata insulelor)cum ar fi mierluta. mazarea de plaja,ierburi scurte s.a care se continua spre mijlocul insulelor cu ierburi, sub forma de pajisti, cu multe flori care incanta ochiul calatorului(margarete,trifoi rosu,trifoi alb,trifoi dulce galben,splinuta,orz salbatic,secara mare cu frunze albastrui, s.a.)si apoi padurea de pin.Intrucat aici exista multe lagune formate in urma inchiderii unor mici golfuri cu limbi de nisip(cordoane de nisip)depuse de curentii marini destul de puternici(ca urmare a vanturilor) mai ales in partea nordica a arhipelagului, se dezvolta o vegetatie specifica de mlastini, de lacuri cum ar fi: papura, rogozul, o planta insectivora denumita ulcior,muschiul Sphagnum s.a.Multe din plantele de apa , dar si unele de nisip au rizomi fixand mai bine nisipurile sau creind  un hatis la marginea lagunelor.In apropierea padurilor se intalnesc pini si mesteceni piperniciti. In interiorul padurii , in timpul verii, se intalnesc:murul zmeurul, o specie de coacaz,ceaiul de Labrador,, papucul doamnei ,afinul. capsunul etc.

Palcuri de padure si pajisti in Cap-aux-Meules

   

Pajisti cu flori, vegetatie de mlastini (papura, rogoz),arbusti, arbori (pini)

          Fauna este reprezentata prin animale marine si de uscat.In comparatie cu alte regiuni din Quebec fauna este mai redusa ca numar si specii, in special cea de uscat.Dintre cele care traiesc pe us cat mentionam: vulpea rosie, veverita rosie,cerbul soarece(mouse)sobolanul de Norvegia,coioti , iepurele de zapada(exterminat si repopulat incepand cu anul 1994..Vulpea rosie a fost introdusa pe arhipelag la sfarsitul anului 1970 , s-a adaptat si s-a inmultit mai mult decat se prevazuse, asta datorita lipsei de pradatori.Ea este raspandita in insulele:Havre Aubert si Cap-aux-Meules,

       

 Sunt 300 de specii de pasari, dintre care 25 specii traiesc permanent in unsule(cioara americana, bufnita de zapada s.a). Celelalte pasari migreaza dinspre regiunile mai reci , fie spre regiunile mai calde(in timpul iernii) si invers pe timpul verii.Dintre aceste specii amintim:gasca de mare, marele starc, cormoranul cu creasta dubla,pinguinul mic,fluerarul(pe cale de disparitie) etc  Numarul de pasari este mai mare la sfarsitul verii si inceputul toamnei deoarece fac oprire mai multe pasari migratoare. Insula Brioni, care nu este locuita de oameni, este locuita de numeroase pasari si din aceasta cauza este declarata o rezervatie naturala pentru a le proteja de actiunea oamenilor.

           Animalele de apa sunt mai numeroase si constituie o importanta resursa pentru aceste insule(4 specii de foci, balene, delfini, nurci ,pesti(hering - foarte rar, macrou - in apele mai reci, cambula, calcan, merluciu- cantitati mici, rechin, anghila ), homari, crabi, scoici s.a...

Madelinot cu un homar

           Nurca americana a fost adusa pentru repopulare in insula Havre Aubert, O parte a scapat din captivitate, iar acum se afla in bazinele limitrofe.

            Morsele au existat in aceste zone ,amerindienii mikmaq se deplasau de la gurile fluviului Sf. Laurentiu pentru a le vana, ulterior vanatoarea s-a realizat si de catre colonizatori pana la sfarsitul secolului 18 cand au disparut.

           Focile cu cele 4 specii(sigiliul gri (275 kg adultii), sigiliu port(90 kg), foca harpa , foca cu capison (300 kg). catre sfarsitul iernii femelele vin sa nasca puii pe banchiza de gheata din apropierea arhipelagului.Vanatoarea de foci s-a intensificat ajungand sa se vaneze in 2010  336000 foci,cota aprobata de Guvernul Canadei, din care peste 280000 sunt foci de Groenlanda, sub 4 luni.. Cunoscuta artista franceza Brigitte Bardot, alias BB,o militanta pentru protectia animalelor, dar si a oamenilor, a aparut pe teritoriul canadei pentru a denunta guvernul canadian cu privire la cruzimea cu care au fost omorati puii de foca pe banchizele canadiene in scopuri comerciale. Puii de  foca erau loviti cu batele si de foarte multe ori erau jupuiti de vii.(art. d-nei Venera Dumitrescu- Staia- Canada).In afara de piei se mai comercializau, catre Asia si pudre afrodisiace care se pregateau din organul sexual al masculilor.Imaginea puilor neintarcati ucisi cu lovituri de maciuca,televizate pentru prima oara in 1960 si ca urmare a protestului artistei BB, au dus la interzicerea , incepand cu 1987, uciderii puilor numiti blanita alba.Fiecare blana de foca poate sa-i aduca unui vanator peste 40 dolari. O tinta predilecta a vanatorilor sunt puii de foca care dupa 2-3 saptamani isi schimba blana alba cu o blana  lucioasa , cenusie, mult superioara perioadei anterioare naparlirii.

     

Pui de foca odihnindu-se pe gheata, la cel mult o saptamana de viata

Mama si puiul odihnindu-se pe suprafata ghetii

         Cotele ridicate de foci vanate din fiecare an, aprobate de guvernul de la Ottawa,s-ar datora si numarului mare de foci existente in regiunea golfului Sf. Laurentiu(peste 5,5 milioane ) care ar fi dus la scaderea numarului pestilor(ele se hranesc cu pesti si nevertebrate).Guvernul canadian doreste sa se ajunga la 70% din numarul actual de foci(aproximativ 3.85 milioane .Se considera ca o foca adulta consuma intr-un an de zile cam o tona de peste si nevertebrate(crabi, creveti)O foca incepe reproducere intre4si 8 ani si traieste in jur de 30 ani.Spre sfarsitul toamnei foarte multe foci migreaza din NV Oc. Atlantic, spre regiunile din Golful Sf. Laurentiu, incluzand si insulele Magdalena. pentru a da nastere la pui. Daca stratul de gheata de deasupra apelor golfului este subtire, ca urmare a unei ierni mai blande, exista pericolul ca multi pui de foca sa moara deoarece cazand in apa nu rezista la temperaturile destul de scazute neavand un strat de grasime suficient pentru a le proteja.In cazul in care un pui de cateva zile cade in apa, mama sa il impinge spre un loc mai sigur, unde puii se odihnesc, se hranesc cu laptele de la mamele lor si iau in greutate cate 450 grame la 5-6ore.Laptele mamei are 40-50% grasime Nici o gheata prea groasa nu ar favoriza focile deoarece le limiteaza accesul la hrana.

         Din 2003-2005, vanatorii puteau ucide 350000 foci anual, dar in cei 3 ani sa nu depaseasca 975000 de foci. In afara de blanuri se mai obtin produse derivate din carnea de foca , seu ,care contine acizi grasi, plus omega 3.Din seu se obtine si o crema pentru maini, dar poate fi folosit si ca supliment nutritiv.(dupa Kenedy Warrne -"Focile din Groenlanda" - 2004).

         

Insulele Madeleine (Magdalena)

ILES DE LA MADELEINE

C A N A D A

        Un mic arhipelag situat aproximativ in mijlocul Golfului Sf. Laurentiu, in estul Canadei,la 47 grade 25 minute  60 secunde lat. N si 61 grade 43 minute 60 secunde long. V.

        Este alcatuit din peste 15 insule dintre care 7 sunt legate intre ele prin cordoane de nisip (Havre Aubert, Cap-aux-Meules, Havre-aux-Maisons, Pointe-aux-Loups, ins.Grosse, ins.Grande Entree, ins. Shag, iar 2 insule importante ca marime sunt in apropiere. Legatura cu celelalte insule  care alcatuiesc arhipelagul cu forma de carlig, se face pe apa sau pe calea aerului. Dintre cele doua insule una este populata (ins. D”Entree), cealalta (ins.Brion) este nelocuita, fiind o importanta zona pentru protejarea naturii, in special a pasarilor.

Insulele au fost descoperite de catre navigatorul francez Jacques (Jack) Cartier, in anul 1534. El a fost trimis de catre regele Francisc I sa gaseasca o noua ruta navigabila , prin vest, spre Asia, de unde sa aduca importante bogatii (aur, diamante etc). El, impreuna cu cei 60 membri ai expeditiei, au ajuns in ins. Brion unde au petrecut o noapte. Ca urmare a intinderilor mari de nisip, le-a dat acestor insule numele de Les Areynas (Arenes). In calatoriile sale a patruns pe fluviul Sf. Laurentiu unde a venit in contact cu indienii mikmani si iroquezi. In insemnarile sale, Jacques Cartier, noteaza ca amerindienii iroquezi foloseau destul de des cuvantul ”Kanata” ceea ce in traducere ar insemna sat, asezare. Si de la acest cuvant, europenii, au dat numele acestor teritorii de Canada, denumire extinsa la intreaga tara. In a treia expeditie in Lumea Noua, Jacques Cartier, aduce din regiunea Quebec minereuri pe care le considera ca sunt bogate in aur si diamante.Minereurile erau neimportante fapt ce a facut sa cada in dizgratia regelui si si-a petrecut restul vietii sale in St. Malo, unde a si murit.In timpul celei de a treia calatorii, in acelasi timp, regele Francisc il trimite pe Roberval sa fondeze o colonie permanenta in tinuturile descoperite de Jack Cartier.Dar, dupa un an de locuire in aceste tinuturi, paraseste zona cosiderand-o neinsemnata si de abia dupa aproximativ 50 de ani se manifesta din nou interesul pentru Lumea Noua descoperita de Jacques Cartier.

        Trebuie sa amintim ca inaintea sa, cu sute de ani, insulele au fost cunoscute de indienii mikmaq, care se deplasau in aceasta zona pentru a vana foci si morse. Ei au denumit aceste insule Munagesunok, adica insulele bantuite de  valuri. Ulterior, sub stapanire franceza, ele au purtat numele de Ramea. Pe harta navigatorului Champlain, din 1613, apare numele de Ramees.Tot el da numele principalei insule Havre Aubert, in 1632. Mai inante, in anul 1591, numele acestor insule a fost de Aponas (pinguini) nume dat de navigatorul Bonaventure , de la care si numele vestitei stanci de la gurile fluviului Sf. Laurentiu. In 1653, Nicolas Denys ajunge la aceste insule , fiind primul care primeste dreptul de concesionare asupra acestora si asupra zonei Sf. Laurentiu, Noua Scotie si alte teritorii din Lumea Noua.

       Numele de insulele Madeleine este dat in anul 1663 de catre Francois Doublet, in cinstea sotiei sale Madeleine Fontaine.Tot el incearca, in iarna 1663-1664, sa colonizeze unele insule din acest arhipelag, lasand aici 25 barbati, dar, din cauza iernii aspre se refugiaza in regiunea Quebec. Urmeaza, in 1720, concesionarea acestor insule de catre Saint Pierre. Ulterior, inaintarea englezilor spre aceste regiuni, complica problemele colonizarii prin conflictele care apar intre francezi si englezi. Francezii au reusit sa colonizeze unele teritorii din Lumea Noua, descoperita de Jacques Cartier. Astfel, in peninsula Noua Scotie, ia fiinta o regiune locuita de trancezi denumita  Acadia. In 1713, prin Tratatul de la Utrecht, Acadia (Noua Scotie) este data Marii Britanii, cu exceptia Capului Breton si Insulei Printul Eduard, insulele Madeleine ramanand ca teritorii franceze. Ca urmare a acestui tratat, in 1755, acadienii sunt expulzati de catre englezi din Noua Scotie si se indreapta catre Insulele Madeleine. Alte familii de acadieni se alatura celor existente in arhipelag , in 1793, dupa cum reiese din primul registru intocmit de Jean Baptiste Allain, omul principal din insule la acea vreme. In 1798, in arhipelag existau 400 locuitori. Pana in 1774 aceste 4 insule se aflau sub juridictia Newfoundland (Terra Nova), ca urmare a Tratatului de la Versailles, in urma incherii razboiului de 7 ani dintre Franta si Marea Britanie, iar dupa 1774 intra sub juridictia provinciei Quebec.

       In timpul in care insulele insulele erau concesionate de englezi, acestia au schimbat numele unor insule: Havre Aubert este denumita Amherst Island, Cap-aux- Meules se numea Grinstone si alte nume schimbate pentru celelalte.

       Dupa ce in 1892 se creeaza municipiul Grosse, care acoperea partea de est a insulelor, urmeaza o serie de schimbari administrative facute de obicei pe criterii nationaliste. In prezent cele 8 localitati din arhipelag sunt separate in 2 municipii din 2006, dupa au facut parte dintr-un singur municipiu intre 2000 si 2006 si sunt cuprinse in regiunea Gaspe-ins. Madeleine, din provincia Quebec.

       Relieful insulelor este format din dealuri, cu inaltimi mici, cea mai mare inaltime se afla in insula Intrarii (ile D'Entree - Insula Intrarii), Big Hill-174 m, un relief de dune, de pe intinsele plaje existente (aproape jumatate din suprafata arhipelagului). In unele locuri (mai ales in insulele cu un relief deluros: Havre Aubert, Ins. Intrarii, Havre-aux-Maisons, Cap-aux-Meules s.a.) au faleze de diferite inaltimi, de la cativa metri la zeci de metri. Specificul zonei este dat de aceste faleze, mult fragmentate de valuri, care sunt alcatuite din gresii de culoare rosie si mai putin din gresii cenusii. In afara acestor roci se intalnesc zacaminte de sare de bucatarie (cute diapire) care au inceput sa fie exploatate incepand cu anul 1983, din mina Seleine. Sarea constituie un pilon important al economiei Ins, Madeleine.

1.Faleza din gresii rosii si cenusii , puternic fragmentata -Cap-aux-Meules

2.Martor de eroziune, din gresii rosii - Insula Havre Aubert 3.Faleza din gresii cenusii - in apropierea portului Cap-aux- Meules 4.Faleza din gresii rosii usor de erodat,culoarea mai inchisa de la baza arata nivelul mareelor(aproximativ 2 metri). 5. Insula Intrarii-cu inaltimea cea mai mare din arhipelag- Big Hill(174 m)  Plajele de o frumusete rara se intilnesc mai ales in jumatatea nordica a arhipelagului